Copiii și viitorul
Cine n-are bătrâni să-și cumpere spune proverbul, cu referire la experiența, înțelepciunea, răbdarea etc. acestora, care pot fi de mare folos celor tineri. Până acum nu s-a auzit ca cineva să cumpere vreun bătrân. De vândut, da, se găsesc copii care ar vrea să scape de bătrânii lor parinți, cu condiția să le rămână lor, copiilor, pensia..
Dar copiii, până ajung maturi, pe picioarele lor? Aici, comerțul se practică din cele mai vechi timpuri ,până în zilele noastre, și începe de îndată ce pruncul a văzut lumina zilei. Copiii oferiți de părinți spre vânzare, copiii furați, copiii abandonați, copiii rămași orfani etc. formează stocul de marfă ( ce urât sună!) care asigură un comerț profitabil, mai ales pentru intermediari. Prin unele părți de lume se mai practică un comerț direct, ca la piață, ia copilul și dă banii!. Pe vânzător nu-l mai interesează ce va face cumpărătorul cu acel copil.
In lumea civilizată, în care ne aflăm și noi, nu există așa ceva, infiorător! Aici există adopții, reglementate prin lege. Sunt cupluri care , din motive biologice , neputând avea copii, recurg la adopții, implicându-se din tot cugetul lor, și din tot sufletul lor, și din toată inima lor în creșterea și educarea copiilor adoptați.
Între instituțiile care au copii de adoptat și viitorii părinți adoptivi, se interpun intermediarii. Mai potrivit ar fi samsarii ( samsar- fig.Persoană care face din orice lucru obiect de negoț).Samsarii fie se pricep la legi, fie au relații , naționale și internaționale, prin care depistează parinți doritori de copii și intermediază, parțial sau complet, adopția. Cele mai avantajoase financiar pentru samsar sunt adopțiile internaționale. O cunoștință, mai aproape de dedesubturile justiției noastre, spunea că nu și-l poate imagina pe un fost ministru de justiție decât cu traista de copii în spate
Există și cupluri care, fie nu pot (n-au putut), fie nu vor (n-au vrut) să aibă copii, s-au implicat, totuși, în intermedierea de adopții, dar ( o altă culme a ipocriziei!) fără să adopte vreun copil. Aici este un ecou al unei ziceri diabolice cu privire la copii: Cine are să-i traiasca, cine nu, să nu-și dorească!
În lumea civilizată trendul este tot mai puțini copii
Studiile, cariera, trăirismul ( adică trăirea vieții fără obligații...). Tinerii și tinerele vor să copilarească, dacă se poate, până ies la pensie. Din cauza copilăriei avansate, cei/cele care caută perechea responsabilă, o găsesc cu greu , la vârste la care nu vor mai putea fi parinți, nici biologic, nici prin adopție, nemaiavând puterea să o facă. Părinții copiilor care copilăresc riscă să părăsească lumea, fără să fi gustat din minunata stare de bunici.
Paradoxal sau nu, tocmai în lumea civilizată se fac cercetări, studii multidisciplinare cu privire la copii, atât pentru cei care urmează o evoluție normală, în starea de fetus și după naștere, cât și pentru cei cu devieri de la normal (anomalii trupești, psihice etc.). Cele mai interesante, mai captivante sunt științele cognitive care au ca obiect de studiu copiii în relația cu mediul, cu lumea, încă din primele luni de viață și până la limita celor șapte ani de acasă care, din păcate, nu mai există datorită fenomenului de
naționalizare a copiilor de către stat, naționalizare favorizată și de slăbirea ( și chiar dispariția) coeziunii dintre generații.
Studenții și doctoranzii care se pregătesc în acest domeniu, au nevoie de
material didactic viu, copii aduși de părinți în laboratoarele universităților pentru diferite teste. Pentru o lucrare de masterat sau de doctorat trebuie testate zeci ,chiar sute de copii
Chiar și cadrele didactice au nevoie la cursuri și seminarii de acest delicat material didactic
Până să vină vreo mămică în ajutorul procesului de învățământ cu propriul copil ( puțin probabil), tinerii și tinerele cadre didactice au început să se căsătorească și să-și creeze propriul material didactic, copii, dând un exemplu de urmat...Cunosc doi asemenea copii care, la vârsta biberonului, participând la teste pe post de cobai, la cursuri în calitate de
asistenți, s-au obișnuit cu auditoriul, se comportă frumos, chiar impresionează
Cand vor crește mari vor urma calea părinților sau vor deveni actori sau, poate, politicieni, căci orice politician trebuie să aibă un auditoriu, pe care să-l impresioneze, în fața căruia să se comporte civilizat și promițător, măcar în campaniile electorale
Copiii sunt studiați cu același zel , cu aceeași seriozitate, cu care sunt studiate și ținute sub observație speciile pe cale de dispariție în viitor. Ar trebui precizat , nu numai pentru lumea academică, ci pentru toată lumea că , întradevăr, copiii sunt o specie aparte în cadrul speciei umane, a carei permanentă împrospătare preîntâmpină dispariția viitorului.
Norwich\
Nicușor Gliga
|
Nicușor Gliga 11/4/2024 |
Contact: |
|
|
