Vointa socială si democratia
La nivel individual, vointa este un proces constient complex, în care sunt implicate diverse resurse ale personalitătii - de la afectivitate, motivatie si gândire, până la trăsături temperamentale si de caracter - în vederea realizării unui scop prin reglarea actiunilor pentru depăsirea unor obstacole interioare sau exterioare.
Conform schemei clasice, actul volitiv parcurge următoarele etape: constientizarea motivatiei, definirea scopului, luarea deciziei, alegerea modalitătilor de actiune, realizarea practică a deciziei.
Prin vointă, omul se raportează activ la lumea în care trăieste pentru promovarea unor scopuri elaborate anticipativ, succesul acestora fiind legat de claritatea obiectivelor, mobilizarea fortelor personale, perseverenta în aplicarea deciziilor, sustinerea si concordanta cu normele mediului socio-cultural, dar si de impactul asupra comunitătii din care individul face parte.
Efortul volitiv este o formă deosebită de trăire emotională si relationare a fiintei umane cu semenii săi, limbajul având un rol important în constientizarea, organizarea si comunicarea actiunilor voluntare.
Abordarea filosofică a vointei se află la granita dintre determinism si libertate în interpretarea manifestărilor umane. Spre deosebire de determinism, care subordonează traiectoria comportamentală unor cauze independente de vointa individului, libertatea pune accentul pe posibilitatea manifestării acestuia în spatiul existential potrivit dorintelor proprii.
Absolutizarea celor două interpretări a dus în primul caz la forta implacabilă a destinului în viata omului, respectiv la aşa-numita concepţie a liberului arbitru, potrivit căreia comportamentul uman este determinat exclusiv de voinţa proprie.
În termeni filosofici, libertatea este indisolubil legată de necesitate, deoarece exprimă raportul dialectic în care se află activitatea umană fată de legile naturii si cerintele impuse de societate. Să nu se uite că posibilitatea omenirii de a transforma realitatea constă tocmai în utilizarea constientă a legilor naturii si a fortelor sociale în vederea atingerii unor scopuri mai mult sau mai putin îndepărtate.
Libertatea, înţeleasă ca unitate între cunoastere, valorizare si actiune, se manifestă specific în cadrul vietii sociale. Dacă n-ar exista libertate, omul n-ar putea fi creator de istorie, ci pur si simplu ar deveni un mecanism banal în angrenajul social.
Pe de altă parte, libertatea nu se confundă nici cu liberul arbitru, mai precis, cu o totală libertate a individului faţă de legile şi normele care reglementează convieţuirea cu semenii săi.
Astfel de interpretări de pe pozitii unilaterale au condus fie la fatalism, fie la manifestări voluntariste si subiectiviste, în totală discordantă cu cerintele vietii sociale.
Libertatea individului nu înseamnă lipsa totală a constrângerilor, fiind înscrisă în granitele comportamentului civilizat în care trebuie respectate drepturile si libertătile cetătenesti.
Vointa socială se manifestă ca formă conştientă şi intenţionată de autoreglare în cazul grupurilor si comunitătilor, atunci când vectorii vointelor individuale converg în proportie de cel putin 50 % spre un obiectiv comun. Existenta vointei sociale asigură coeziunea, orientarea si conjugarea eforturilor individuale pentru desfăsurarea activitătilor integrate din diverse structuri organizationale, fiind un factor esential pentru progresul social general.
Mecanismul psihologic al vointei sociale constă în constientizarea la nivel individual a prioritătii unor interese generale si a unor obligatii pe care fiecare trebuie să si le asume pentru prosperitatea societătii. La rândul său, mediul socio-cultural în care trăieste individul îi influentează constiinta si implicit atitudinea fată de propria existentă si lumea în care trăieste.
Democratia (în traducere „demokratia” = puterea poporului) este un regim politic în care cetătenii îsi exprimă vointa în mod direct sau prin intermediul unor reprezentanti alesi să decidă în numele lor pentru o perioadă limitată de timp.
În antichitate, o formă a democratiei directe a fost experimentată în orasul-stat Atena, prin care toti cetătenii discutau periodic problemele cetătii în agora si luau împreună decizii.
Desigur, participarea tuturor membrilor societătii în luarea deciziilor politice este imposibil de aplicat în conditiile actuale, democratia modernă fiind de tip reprezentativ si are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american si francez), conducerea politică fiind asigurată prin reprezentanti alesi de cetăteni pentru a le apăra interesele.
În prezent, o formă de democratie directă este referendumul (plebiscitul) – proces de consultare prealabilă a cetătenilor asupra unui proiect de lege sau asupra unei situatii de importantă, pe buletinele de vot existând doar optiunile Da sau Nu.
Autoritatea înseamnă puterea legitimă a cuiva de a-si impune propria vointă celorlalti, fiind prezentă în relatiile dintre oameni atât în viata privată, cât si în viata publică. Exercitarea puterii de către autorităti este corelată cu regimul politic: democratie reală, democratie incompletă, regim hibrid (partial democrat, partial autocrat), autocratie.
Un regim democratic presupune respectarea drepturilor si libertătilor cetătenesti, pluralismul politic, separarea puterilor în stat, egalitatea tuturor cetătenilor în fata legii, respectarea proprietătii, având ca mecanisme esentiale votul universal si suveranitatea natiunii.
Un element important al democratiei este constitutia, document votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, care reglementează drepturile si libertătile individului, defineste politicile fundamentale si limitele puterii conducătorilor aflati în diferite functii din stat, stabileste structura si sarcinile guvernului.
Sistemul electoral este mecanismul principal prin care vointa populară actionează organizat în devenirea societătii, optimizarea acestuia fiind o garantie a realizării obiectivelor propuse în procesul de trecere de la diagnoză la prognoză. În acest scop, sistemul electoral trebuie adaptat permanent la cerintele societătii prin triada structură – functie – informatie.
După unii gânditori, societatea are o evolutie dialectică în spirală, la granita dintre obiectiv si subiectiv, cauzalitate si întâmplare, libertate si necesitate.
În cadrul democratiei actuale de selectare a reprezentantilor politici de către cetăteni, există două sisteme principale de vot, si anume: sistemul electoral majoritar si sistemul electoral cu reprezentare proportională.
Sistemul electoral majoritar este întâlnit în democratii majoritariste (de exemplu Marea Britanie, SUA), având la bază ideea că, într-o democratie, guvernarea trebuie să fie fundamentată pe exprimarea vointei majoritătii. Acest sistem electoral este foarte competitiv, generează antagonisme între părtile implicate, favorizează partidele mari si distorsionează rezultatele prin votul util - considerându-se că un vot pentru un partid care nu are sanse să câstige cursa electorală este un vot irosit. În practică, votul este organizat pe circumscriptii uninominale, mandatele din fiecare circumscriptie fiind câstigate de candidatul care obtine cel mai mare procent din voturi în circumscriptia respectivă.
Sistemul electoral cu reprezentare proportională este caracteristic democratiilor consensualiste (de exemplu Germania, Italia, Belgia), având la bază ideea că, pentru a tine seama de interesele tuturor cetătenilor, rezultatul alegerilor trebuie să reflecte cât mai fidel optiunile electorale, astfel încât nici una din minoritătile semnificative să nu fie neglijată. Acest tip de sistem electoral favorizează crearea de aliante si coalitii de guvernământ, fiind caracterizat prin trei moduri de organizare: SRP pe liste de partid (alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscriptii plurinominale), SRP integrat (combină listele de partid cu elemente ale sistemului majoritar) si SRP cu vot unic transferabil (votantii aleg lista partidului care le reprezintă interesele, după care ordonează candidatii înscrisi pe listă).
Propun factorilor de decizie să reflecteze la o nouă posibilitate de abordare a votului, care face trimitere la optiuni multiple pentru fiecare alegător prezent la urna de vot. Desigur, se justifică orice efort pentru exprimarea justă a vointei populare în alegerea celor potriviti pentru rolul si statutul omului de stat.
Prin cresterea numărului de optiuni, evaluarea devine mai riguroasă, însă, pentru mai mult de două optiuni, se complică procesul de votare si de stabilire a clasamentului candidatilor.
Într-o democratie veritabilă, idealul optimizării sistemului electoral presupune adaptarea modului de organizare, de selectie si de evaluare a candidatilor si a partidelor politice, pentru a reflecta pe deplin vointa populară în conditiile existente la momentul respectiv.
În acest scop, se impune trecerea de la varianta optiunii unice la cea a ierarhizării optiunilor pentru participantii la scrutin. Cea de-a doua variantă se poate aplica într-un singur tur de scrutin, modul de evaluare fiind bazat pe un sistem de notare pentru ierarhizarea candidatilor si a partidelor politice. Desi procedura este mai dificilă în cazul prezentei la urne, se poate simplifica prin utilizarea votului electronic.
Ordonarea de către alegător a optiunilor multiple se face prin acordarea de puncte fiecărui candidat în functie de armonizarea intereselor proprii cu cele generale. După terminarea scrutinului, rezultatele finale se obtin prin însumarea numerelor de puncte din buletinele de vot.
Se impune stabilirea riguroasă a criteriilor de evaluare a candidatilor, luând în considerare caracterul, profilul moral, aptitudini manageriale si viziune creativă, pregătirea politică si de specialitate, experienta dobândită în diverse functii publice, rezultatele remarcabile obtinute etc. După Valeriu Stoica, un presedinte de partid trebuie să fie un bun profesionist, dar si un om drept si onest, capabil să înteleagă fenomenele sociale si economice, să construiască echipe si aliante pentru aducerea partidului la putere.
Pentru ca cetătenii să aleagă în cunostintă de cauză, trebuie să fie educati în spirit civic, pentru constientizarea solutiilor benefice si asumarea de responsabilităti, având la dispozitie surse sigure de informatii despre candidati, doctrinele partidelor politice, trecutul acestora, consecventa, personalitătile implicate, proiectele de tară, raportarea la contextul geopolitic etc. Pe de altă parte, experti din întreg spectrul politic vor elabora periodic câte un proiect de tară reper, astfel încât cetătenii să aibă totdeauna un termen de comparatie pentru viziunile candidatilor si ale partidelor politice, a raportării la interesele generale actuale si de perspectivă.
În proiectele propuse, trebuie mentionate sursele financiare si termenele de realizare a obiectivelor, mecanismele feedback, asumarea responsabilitătilor, a criteriilor de evaluare pentru cuantificarea meritelor si aplicarea de sanctiuni.
Scrutinul trebuie să devină un filtru pentru meritocratie, care să permită accesul în parlament, guvern si administratia publică locală a politicienilor veritabili si să-i oprească pe cei corupti, incompetenti sau care promit mult si realizează foarte putin.
Este posibil să asistăm în deceniile următoare la trecerea omenirii într-o nouă epocă istorică, cea a psiho-informaticii, în care inteligenta fiintei umane va beneficia din plin de noi oportunităti, pe măsura implementării tehnologiei 5 G si a utilizării inteligentei artificiale, factori ai dezvoltării cu impact deosebit asupra standardului de viată, culturii, modului de actiune si de gândire, telecomunicatiilor si schimbului de idei novatoare la scară planetară, managementului si organizării vietii pe Terra.
S-ar putea ajunge la un model dual de organizare si conducere a societătii, în care componenta umană actionează după principiile de bază ale capitalismului si umanismului, iar componenta informatică este complementară, fiind concepută de către tehnocrati remarcabili, care pot include proiecte importante de tară, având stabilite etape cu obiective concrete si termene precise de realizare, prin raportare la norme din programele si strategiile întregului spectru politic, nu numai ale partidelor aflate la putere.
Democratia directă va fi extinsă în perspectivă, având în vedere că nivelul înalt atins de tehnologia informatiei va permite manifestarea pe scară largă a vointei populare, votul electronic fiind utilizat în diverse situatii - de la selectarea candidatilor, a partidelor politice si a proiectelor de tară, până la consultarea cetătenilor prin referendum pentru implementarea unor proiecte de legi sau a unor solutii novatoare de organizare si conducere a domeniilor de activitate cu rol esential în evolutia societătii.
În concluzie, idealul într-o democratie poate fi atins atunci când evolutia constiintei sociale si a tehnologiei informatiei vor permite manifestarea pe deplin a vointei populare în organizarea si conducerea societătii.
|
Vasile Tudor 10/28/2024 |
Contact: |
|
|
