Mama si Pruncul - Minuni ale lui Dumnezeu
„Se știe că cea mai sfântă și cea mai
firească chemare a Femeii este chemarea
de soție și de Mamă”.(Ava Sofian Boghiu)
„MAMELE noastre au fost printre cei
mai puternici EROI ai Țării!” (Călin Georgescu)
MAMA – Micul dumnezeu
În tradiția noastră arhimilenară, pelasgo-traco-geto-dacă, MAMA-Temelia Familiei religioase era supranumită Micul Dumnezeu, fiindcă ea dă naștere, ca și Dumnezeu, micului Om – Pruncul. Vlăstarul divin al Mamei – „Pruncul, scria într-un eseu al său vărul meu, monahul Ignatie Marica, este Mugure de Dumnezeu!”
MAMA este un izvor nesecat de lumină care, pogoară în sufletul pruncului scânteia de nemărginire unde pot sălășlui împreună DORUL-DARUL-DORINȚA în roditoarea lor IUBIRE!
„Odorul meu îl port bijuterie,/ O rază de bujor într-un pahar./ Or-ce sărut a lui e o cutie/ Unde surâde un mărgăritar.” (Radu Gyr, Stele pentru leagăn, Fundația Justin Pârvu)
În Sânul Mamei se primenește o pururea primăvară a Vieții, prin Mugurul ce plesnește a Taină divină în sânteieri serafice cu cântec de ape și fâlfâiri de curcubeu. O pală de lumină se strecoară prin perdelele ochilor Ei și Casa sufletului înflorește dând rodul binecuvântat. Se pare că Cerul coboară în sufletul Mamei, plin de lumină, plin de îngeri, plin de lume și în armonia cântată își aude inima vibrând de o simfonie celestă.
„La fereastra cu lumină/ cade freamăt alb de sbor./ Seara, lunecă-n pridvor/ heruvimii din grădină.// Crini cu trâmbițe se-adună/ lângă ușe câte doi./ Se dau jos luceferi noi/ din caișii plânși de lună.” (Radu Gyr, Leagăn mic în Stele pentru leagăn, op. cit.)
Prin taina creștină a Cununiei, bărbatul și femeia devin un singur trup, mai ales prin pruncul care se va naște din ei, cel ce este punte între ei, astfel că cei trei devin un trup, fiindcă pruncul leagă cele două părți ale părinților săi, reunindu-i, redându-le unitatea firească din Ziua Creației.
Nașterea de prunci se datorează firii, dar creșterea, educarea copiilor ține de voința și dragostea morală a părinților care stăruiesc prin tradiție în credință, iubire, jertfă, înțelepciune.
„Și, tiptil, și crini și stele/ și heruvii de pe prag/ intră-n casă, leagăn drag,/ să te scrie-ntre zorele// și să schimbe în grădină/ un bordei de om calic,/ pentr-un strop de leagăn mic/ și-o fărâmă de lumină.” Șirul de mărgăritare – Stele pentru leagăn a fost împletit pentru Luminița Gyr – iubirea tăticului în 28 Martie 1939)
Educația și religiozitatea Pruncului, Copilului trebuie să înceapă din pântecele mamei sale!
„Toate stările trupești și sufletești ale celor doi părinți, iar mai cu deosebire ale mamei în vremea celor nouă luni, se întipăresc în copil, cu tendințe sau predispoziții, pe care copilul le va avea pentru toată viața... Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea aceea, și mai ales a mamei, va fi caracteristica întregii vieți a urmașilor.” (Părintele Arsenie Boca – Mare Îndrumător de Suflete din Secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 70)
Sufletul Ei – surâs de zori își cântă dorurile, își cântă visările, își cântă așteptările în cel rodit al împlinirilor. În luminișul inimii s-a furișat bucuria. Din adânc de suflet răsună un imn angelic. Se aude un plâns prelung și apoi o străfulgerare: Ziua sorocului verde s-a aprins în luminile albastre ale Cerului - Pruncul. E sărbătoare și cerul gurii Ei tresaltă un cântec de leagăn.
Cântec de leagăn
„Vino somn/ albastru domn,/ tânăr crai/ suflat cu rai,/ safirin/ prin rozmarin,/ fulguind, plutind, zâmbind,/ lângă puiul meu de-argint,/ și tiptil/ adoarme-mi-l.” (Radu Gyr, op.cit.)
Tot ce este unit întru Domnul, ESTE! Când se despart existențele firii; bărbatul și femeia, ei ca entități sunt, dar ca unitate nu mai ESTE!
„În trupul omenesc există un duh care ține totul laolaltă, făcând ca diferitele sale părți să fie una.” (Omilia IX la Efeseni, PG 62.72C-73A, PNPN 1, XIII)
„Sufletul este nemuritor, și toate sufletele se aseamănă între ele (homoiai) – atât cele ale bărbaților, cât și cele ale femeilor; numai mădularele trupului sunt diferite.” (Sfântul Chiril, Cuvinte catehetice, IV.20, PG 33.480C-481A, PNPN 2, VII)
„Vino cer/ de giuvaer, să mi-l plouă/ numai rouă,/ să mi-l vază/ numai rază,/ să-l sărute desfăcute/ numai rodii și lăute,/ luna lin,/ să-l culce-n crin.” (ibid.)
Copiii sunt icoanele fidele ale mamelor creștine, evlavioase, iubitoare, ale părinților mărturisitori de Dumnezeu, de tradiție și de neam, care au o deplină armonie în familia lor. „Nașterea de copii în lume, spunea marele Poet al lumii ortodoxe Traian Dorz, este voia lui Dumnezeu, Cel care a zis primei perechi a celor dintâi zidiți: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți...” (Almanah „Iisus Biruitorul” – 2001, Ed. „Oastea Domnului” – Sibiu-2001, p. 149; Facere 1,28)
Imperativul FAMILIEI este nașterea de prunci, care se întemeiază, se definește prin IUBIREA dintre părinți, ca urmare a DRAGOSTEI întru Dumnezeu. „Maternitatea, grăia același mare poet, este ceva deosebit; este vorba de o însușire sacră. Este o înclinație divină, o prerogativă dată de Dumnezeu în lucrarea creației. MAMA este primul pedagog al copiilor. Și Biserica și Patria au nevoie de mame bune, de familii bune și creștine.” (Almanah „Iisus Biruitorul” – 2001..., p.141) „Vino stea/ de peruzea,/ cerne-i zări/ pe mâini și-n păr,/ flori de cântec și de măr./ Suflă-i pene/ peste gene,/ suflă-i basm peste obraz/ fă-i un leagăn de topaz – culcă-l: stea,/ scoală-l:lalea.”
„Cum sunt mamele, mărturisea marele Avva Sofian Boghiu, așa sunt și copiii lor, și așa este și societatea în care trăim... Venise într-o bună zi aici un tânăr, era inginer, și întreb: „De unde sunteți?” Din partea de nord a Moldovei, mi-a răspuns. „Câți copii ați fost?” „Părinte, am fost doisprezece copii la părinți. Toți trăim, avem o stare bună fiecare, câte un titlu academic, încât suntem toți aranjați. Ne-a fost bucuria că în casa părintească, niciodată de când țin eu minte, de când eram prunc, nu am auzit certându-se mama cu tata. Era o armonie desăvârșită între ei.” (Părintele Sofian, Ed. Bizantină, București, 2012, p. 394-395)
Pe vremea marilor geto-daci, sfinți Părinți ai Bisericii Ortodoxe Universale, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa, era un renumit profesor-filosof păgân, Libanius, care fiind încântat de teologii creștini, studenții lui preferați, s-a interesat despre mamele lor și aflând că sunt creștine model, pilduitoare, a exclamat în fața tuturor la cursuri: „Ce admirabile mame au creștinii! Cum cresc ele asemenea copii excepționali!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către văduva tânără, 2 Migne, P.G. 48, p. 601)
Așa ni s-a spus și despre Mamele neamului nostru religios, eroic, martiric și legendar până ce a venit satanismul bolșevizării secolului al XX-lea ori demonismul neoliberalismului de astăzi.
Marele Avva Justin Pârvu, purtătorul de grijă și ocrotitor al Neamului nostru hristofor geto-dac, ne spune blând, dar autoritar: „Ne trebuie o FAMILIE sănătoasă, pentru că aici se va forma viitorul BĂRBAT de stat. Aici se formează GENIUL, EROUL, MUCENICUL... FAMILIA împreună cu ȘCOALA, BISERICA împreună cu școala, legătura mai strânsă între religie și știință, între credință și viață, toate acestea, în sfârșit, vor putea, în timp, să ne READUCĂ ACOLO UNDE MERITĂM.” (Adrian Alui Gheorghe, Cu părintele Justin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Ed. Conta, Piatra Neamț, 2006, p. 141)
„Pentru mențierea verticalității, FAMILIA, spune marele Român CĂLIN Georgescu, este FUNDAMENTALĂ... /Educația din partea MAMEI în duhul credinței și al dragostei de neam face mai mult decât instruirea în armată. MAMELE NOASTRE AU FOST PRINTRE CEI MAI PUTERNICI EROI AI ȚĂRII. Mamele creștine, mucenicii din închisori și eroii de prin munți au păstrat VERTICALITATEA NEAMULUI. Eroii noștri martiri ar trebui canonizați, declarați sfinți, începând cu Mihai Viteazul, Valeriu Gafencu, Arsenie Boca.” (Călin Georgescu, Cumpăna României, Ed. Christiana, București-2016, p. 63)
„Mama este jumătatea copiilor!”, spunea marele filosof get Aristotel. De educația și religiozitatea Mamei depinde Familia, Școala, Biserica, Societatea, altfel spus: cerul și pământul!
FEMEIA – MAMĂ creștin-ortodoxă valahă este doar inimă și suflet în Dar, Dor și Dăruire! Mama este al doilea IZVOR al vieții, după Dumnezeu și de Ei, depind în principal viitorul țării. Mamele creștin-ortodoxe valahe au format/ formează caracterele alese ale copiilor, iar prin Evanghelia Iubirii, dragostea de neam și tezaurul Tainelor Bisericii îi sortesc virtuțiilor morale.
„În spatele unei mari personalități se ascunde de regulă o mamă minunată.” (Atanasie I. Skarmoghiani, Emilia, Nona, Antuza – Mamele eroine ale Sfinților Trei Ierarhi, Ed. Egumenița, 2012)
„Copilul, chiar când ajunge mare, trăiește viața mamei. Vede cu ochii mamei, vorbește adeseori cu vorbele mamei, simte cu inima mamei... Femeia are întâietatea inimii, a sentimentului, are suflet simțitor și delicat, făcut parcă pentru a mângâia, a alina, a pătimi, a dărui.” (Părintele Sofian, op. cit., p. 395)
Pruncuțul valah – Odor de cer, trebuie să fie un Copil sănătos la trup și minte asemeni MAMEI dacoromâne, renăscut în APA vieții hristice, în izvorul Tradiției, în pulsul credinței, în unduirea nădejdii, în mireasma iubirii, crescând viguros ca un STEJAR, înalt ca un BRAD și pretutindeni ca un SALCÂM, pentru a deveni un vestit BĂRBAT al CETĂȚII, al PATRIE, al BISERICII lui IISUS!
„Toți bărbații vestiți și însemnați sunt ODRASLELE voastre! Din matricea nevăzută de ochii omenești, cu toate că vă tăinuiți… direcționați după voia voastră CURSUL ISTORIEI… sunteți ÎMPĂRĂTESELE neamului și ale inimilor noastre! Prin urmare, bucurându-vă de acestea, să nu vă trădați vrednicia înaltă cu care v-a uns Dumnezeu!” (Constantin N. Calinic, Protopresbiter, „Omilii practice la Evangheliile duminicale”, Ed. „Zoi”- Atena, 1930, p. 257)
Icoana divină – Mamă-Copil – Chipul primar al Creației lui Dumnezeu este o entitate sacră și o relație indestructibilă, al cărei Arbore genealogic transmite urmașilor daci gene încrucișate. „Hotărâtor în existența noastră este CODUL GENETIC. Genialul profesor NICOLAE Paulescu a demonstrate științific, ca nimeni altul, că ACTUL de PROCREARE este un act de creație subordonat CREATORULUI suprem care a zis: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul!” (Facere, 1: 28)
„MAMA noastră consângeană care ne-a născut, dând ascultare acestei porunci divine, reiterează imperativ părintele monah Atanasie Ștefănescu, participă la actul de creație al lui Dumnezeu.”(Monah Atanasie Ștefănescu, Fragmente de Epistole, Ed. Scara, București, p.187)
Ce ne spune genialul doctor fără de arginți, cu sufletul de aur Nicolae Paulescu, nouă și lumii: „Din momentul când spermatozoidul a fecundat ovulul, chiar din clipa aceea Dumnezeu trimite sufletul, arhitectul-inegalabil, care începe să construiacă trupul copilului.” (cf. Monah Atanasie Ștefănescu, op. cit., p. 188)
Până și în Antichitatea păgână, unde Romanii prin natura Dreptului lor străluceau, au prevăzut un paragraph în cadrul de Drept civil, că: „Dreptul copilului la departajare începe din momentul când a fost conceput.” (ibid., p. 188)
Pâna mai Azi, la NOI și în lume, înainte de epoca globalismului deșertăciunii apocaliptice, la nașterea unui Prunc oarecare era bucurie, veselie, cu datini, tradiții, obiceiuri străvechi dar și o însorită sărbătoare, cu moașe, rude, apropiați, lăutari și preot.
Mama valahă rămâne în istoria Creștinismului o entitate sacră, de excepție, un UNICAT! „Laptele și inima de mamă n-au înlocuitori!” (Monah Atanasie Ștefănescu, op. cit., p. 189)
MAMA în cântec saltă – Copil tresaltă, peste câmpii de Români. Seninul crește pe carpatine creste, până în depărtări peste-ntinderi de zări! Peste văi și vâlcele cu pâlpâiri de stele! Din răsărit până-n amurg, Ea – Micul Demiurg, cu Dorul în piept, cu nemărginirea în ochi, cu frumusețea graiului, cu crucea suferinței roditoare, cu sufletul susurând cristaline izvoare.
LEAGĂN de TOAMNĂ
„Brumar. O stea s-a desfăcut/ inel tăcut,/ și pe crăițe a căzut/ ca un sărut.// Pe urmă luna s-a lăsat/ caic brumat,/ și păsăruici de matostat/ și-argint curat.// Suiră-n luntrea ei de os,/ cu zbor sfios,/ vâslind pe cerul somnoros/ de abanos.// Ieri, păsările. Iar acum/ flori mici de fum/ cu traiste pline de parfum/ pornesc la drum.// Piticii-au strâns din ierbi înalte/ stelele-nvoalte/ și le-au cărat ca pe smaralde/ prin scorburi calde.// Toți pleacă: aripi, tufănici/ și licurici…/ Doar strugurii cu inimi mici/ mai plâng pe-aici.// Auzi? În geamul nostru-nchis/ bătăi de vis./ Brumare, ce răvaș ne-ai scris/ pe frunză moartă de cais?// O, e un greer drumar,/ un lăutar,/ cu scripcă veche de cleștar/ și chihlimbar.// Mă duc, oftând, ca să-i descui/ și ca să-i spui:/ Tot umbli tu pe cărărui,/ al nimănui.// Rămâi la noi în Brumărel/ cu dibla ta cât un cercel,/ și cântă-mi pentru prichindel/ un cântec ca un funigel.”(Radu Gyr, Stele pentru Leagăn, op. cit.)
Tuturor MAMELOR și Pruncilor lor, binecuvântare de la MAICA Domnului!
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
|
Gheorghe Constantin Nistoroiu 10/28/2024 |
Contact: |
|
|
