Alfred Nobel - Om de afaceri, chimist și inventator
Numele lui Alfred Nobel a rămas în istorie datorită celui mai prestigios premiu din lume. Om de afaceri, chimist și inventator, Nobel are o poveste de viață cu adevărat spectaculoasă. Numit de presa vremii ”negustorul morții”, din cauza celei mai celebre dintre invențiile sale, dinamita, savantul suedez a brevetat peste 350 de invenții.
Alfred Nobel s-a născut pe 21 octombrie 1833, la Stockholm. El a fost al treilea fiu al cuplului Immanuel Nobel și Andrietta Ahlsell. Tatăl viitorului savant a fost la rândul său un reputat om de știință și inventator al vremii, find descendent al celebrului savant suedez Olof Rudbeck, iar mama sa provenea dintr-o familie bogată.
Anul în care s-a născut Alfred a fost dificil pentru părinții săi, care s-au confruntat pentru prima dată cu falimentul. Dealtfel, falimentul și reinventarea carierei au fost două constante ale familiei Nobel. Evenimentul s-a repetat și în 1837, Immanuel fiind obligat să plece pentru un timp în Finlanda și Rusia pentru începe o nouă carieră. Andrietta a rămas la Stockholm, unde a deschis o băcănie, pentru a-și putea întreține familia.
În 1842, Immanuel și-a adus familia în capitala Rusiei, unde copiii săi au primit o educație aleasă, studiind științele naturii și limbile străine. La 17 ani, tânărul Alfred (foto) vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana, fiind deopotrivă şi de științele exacte, precum fizica și chimia.
După împlinirea vârstei de 18 ani, Alfred Nobel a plecat în Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris a avut șansa să lucreze în laboratorul renumitului chimist francez Théophile-Jules Pelouze. Aici l-a întâlnit pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care cu trei ani în urmă inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic, însă foarte instabil. În SUA, Alfred și-a aprofundat studiile de chimie sub îndrumarea profesorului John Ericsson, cel care a conceput și proiectat nava blindată USS Ironclad, care a devenit faimoasă în timpul Războiului Civil American.
În 1852, Alfred s-a întors în Sankt Petersburg, pentru a lucra la compania tatălui său. Afacerile lui Immanuel Nobel din Rusia s-au sfârșit prost. Compania lui a dat faliment după Războiul Crimeii, iar el a fost nevoit să se întoarcă la Stockholm, împreună cu doi dintre fiii săi, Alfred și Emil.
După ce s-a întors în orașul său natal, Alfred a continuat să studieze nitroglicerina. Invenția savantului italian Ascanio Sobrero era considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a putea fi folosită în practică, deoarece exploda la variaţii mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în construcții și începe să lucreze la crearea unui explozibil cât mai stabil.
Aceste experimente au provocat un accident tragic. În 1864 a avut loc o explozie cumplită la fabrica sa din Stockholm, care a dus la moartea a cinci persoane, printre care și mezinul familiei Nobel, Emil, fratele lui Alfred.
Speriate de accident, autoritățile locale îi interzic să-și continue activitatea în oraș, așa că Alfred și-a amenajat un laborator în apropierea Lacului Malaren, într-o zonă izolată, fără așezări umane.
Norocul i-a surâs în 1867. După ce a încercat mai multe variante de combinații ale nitroglicerinei cu diferite tipuri de substanțe, Alfred Nobel a descoperit varianta câștigătoare: diatomitul. Amestecată cu nitroglicerina, această rocă sedimentară silicioasă se transformă într-o pastă. După solidificare, noua substanță are aceeași forță de explozie ca a nitroglicerinei, dar este mult mai stabilă și rezistă la șocurile mecanice, ceea ce facilitează transportul și manipularea în condiții de siguranță. Alfred Nobel a denumit noua substanță ”dinamită”, cuvânt care provine din grecescul dynamis (putere, forță). Pentru a putea declanșa explozia, savantul suedez a brevetat un detonator bazat pe aprinderea unui fitil.
”Cel mai bogat vagabond al Europei”
Deși a devenit celebru în epocă datorită dinamitei, Alfred Nobel s-a îmbogățit în urma inventării unui alt explozibil, gelinita. Formată din nitroglicerină, azotat de potasiu și rumeguș de lemn, gelinita este o substanță explozivă cu mult mai puternică decât dinamita, fiind de asemenea inalterabilă în apă și puțin sensibilă la șocuri.
Deși nu a fost căsătorit niciodată și s-a dedicat permanent muncii sale, în viața lui Alfred Nobel au existat cel puțin trei mari iubiri. Prima a fost în tinerețe, în Rusia, când se pare că ar fi cerut în căsătorie o tânără, însă a fost respins. Mai târziu, Alfred a fost îndrăgostit de Bertha Kinsky, o contesă austriacă, de care s-a despărțit după o relație scurtă. Cei doi au rămas însă prieteni, fapt certificat de schimbul de scrisori pe care l-au avut până la moartea savantului. Ultima și cea mai lungă relație a sa a fost cu o florăreasă din Viena, Sofie Hess, pe care chiar el o numea la un moment dat doamna Nobel.
Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a numit ”cel mai bogat vagabond al Europei”. Când nu călătorea, savantul suedez lucra intens în laboratoarele sale. Cu timpul, Alfred Nobel a deschis fabrici şi laboratoare în peste 20 de țări, iar până la moartea sa, în 1896, el a a brevetat peste 350 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică.
”Negustorul Morții a murit”
Alfred Nobel nu s-a gândit că explozibilul inventat de el va fi folosit în principal în scopuri militare. Celebrul inventator a dorit să ușureze munca și să salveze vieți, în industria minieră și cea de construcții. Spre sfârșitul vieții, Nobel era un om foarte bogat, dar opinia publică îi era în parte nefavorabilă. Cu toate acestea, puțini aveau curajul să exprime acest punct de vedere.
În anul 1888, a murit Ludvig Nobel, fratele lui Alfred. Un ziar francez a făcut o confuzie între cei doi și a publicat din greșeală necrologul lui Alfred Nobel, în care savantul suedez era condamnat pentru invențiile sale. Titlul l-a pus pe gânduri pe marele inventator: „Negustorul Morții a murit - Dr. Alfred Nobel, care s-a îmbogățit descoperind mijloace fără precedent de a ucide alți oameni, a murit ieri”.
Pe 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, el a anunțat în public crearea premiului care-i va purta numele. În plus, el a hotărât ca toată averea sa să fie transformată într-un fond din care să fie răsplătite anual cele mai mari realizări în știință, precum și eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii pe planetă. Ulterior premiul a fost divizat pe domenii precum literatură, fizică, chimie și medicină.
Savantul suedez a murit chiar anul următor în 1896 în urma unei hemoragii cerebrale, la San Remo, pe când se afla într-o călătorie în Italia. Averea sa a fost evaluată la 31.225.000 coroane suedeze – circa 250 milioane de dolari americani la valoarea de azi. Începând din 1901 a început să se acorde celebrul premiul. Acesta constă din: o medalie, o diplomă și o sumă de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 de dolari americani, apoi a crescut la 10.000.000 de coroane suedeze, iar în iunie 2012 Fundația Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane de coroane suedeze.
Ion Popa
|
Ion Popa 10/27/2024 |
Contact: |
|
|
