La despărtirea de Gabriel Bratu
Joi, 24 octombrie 2024,
slujba la Biserica Ortodoxă „Sfântul Ierarh CALINIC” din cartierul Valea Roșie din Bănie (ctitorită în 1997 pe locul numit „Crucea de piatră”); înhumarea la Cimitirul catolic din Craiova
Brâncușiana Piatră de hotar:
GABRIEL BRATU
Sărut dreapta, Cucernici Părinți.
Cordială îmbrățișare, Îndoliată Adunare.
Redutabilul prof. univ. dr. Pavel Țugui s-a născut în cer cu numai o lună înainte de împlinirea vârstei de 100 de ani.
Pentru albumul dedicat artistului plastic .Gabriel Mihai Bratu – MIB, creionasem medalionul cu titlul surâzător Pre-Centenar GABRIEL BRATU.
NU a fost să fie…
Născut la 4/5 noiembrie 1934 - în Craiova Bravului Mihai ce sare pe șapte cai de strigă Stambulul vaaiii !... și trecut în eternitate, tot în Bănie, la 21 octombrie 2024 – Gabriel Bratu a fost, la cumpăna dintre milenii, olteanul cel mai clocotitor, comparabil cu Adrian Păunescu.
A părăsit, însă, această lume cu exact două săptămâni înainte de a împlini 90 de ani. Altfel zis, a urmat – într-un fel – modelul profesorului Pavel Țugui.
În mintea, inima și, mai ales, în Duhul artistului plastic Gabriel Bratu fremătară, până alaltăieri, murmurară, germinară, tunară și fulgerară energii nebănuite.
Veritabilă Pasăre Phoenix a Spiritului Olteniei –
*definit de Nicolae Iorga drept
„măduva romanității noastre”,
*numit de acad. Dan Simonescu:
„epicentrul spiritului românesc”,
*iar de Adrian Păunescu:
„spiritul românesc la modul absolut” -,
Gabriel Bratu purtat, în străfundurile ființei sale, conexiuni de nimeni intuite și rezonanțe insolite cu aceia care s-au născut sub același crug ceresc cu el.
Anume: Auguste Rodin, Pablo Picasso, Ludwig van Beethoven, Nicolo Paganini, Georges Bizet, Vincenzo Bellini – ale căror vibrații celestine le poți întrezări, ba le poți ausculta și chiar asculta, cu încântare, în creațiile lui Gabriel Bratu, dacă ești inițiat în tainele artelor respective, ci NU ignorant de pe buza vreunui șanț materialist-dialectic.
Din Canada, Ion Anton Datcu menționează că marele dispărut a făcut parte din generația fratelui său, absolvind celebrul Liceu Nicolae Bălcescu în 1953, la seria B, și fiind coleg de clasă, cu Alexandru Firescu, Paul Angelescu, Nelu Caras, Costică Țiclea.
În arta grafică a acestui colosal bărbat oltean, colosal, până nu demult, și la greutatea fizică reală, dar și în atât de originalele, autenticele caricaturi ale sale, poți desluși concomitent, dacă ridici cât de puțin, vălul Mayei, dacă tragi discret marama tâlcurilor multiple, poți desluși scânteieri din spiritul marilor, realelor vedete de la luminile rampei, de pe marile și micile ecrane ale Terrei: Richard Barton, Alain Delon, Schwartzeneger, Luchino Visconti ori Katherine Hepburn, Vivien Lieght -, cu toții verișori primari cu Scorpionul din Bănie, Gabriel Bratu MIB, vice-regele caricaturii românești contemporane, că, deh!, coroana de Rege este a altui oltean, Ștefan Popa Popa’s, pe care protagonistul nostru de acum nu a râvnit-o, necum s-o fure.
Ștefan Popa Popa’s, cel care contura, în urmă cu cinci ani, următorul sigiliu identitar: „Gabi Bratu face parte din stirpea marilor artiști graficieni, caricaturist prin vocație, care știe că morala NU trebuie așezată nici la urmă, nici în față, ca-ntr-o fabulă curentă, ci ea se află chiar în linia aceea continuă, care se încăpățânează să nu se abată de la menirea sa.”.
Sunt afirmații categorice ale campionului mondial al caricaturii, cel ce a bătut până și viteza de a desena a unor computere sofisticate, Ștefan Popa Popa’s, care – de la înălțimea sa profesională everestică și cu autoritatea celui trecut prin furcile caudine ale specialiștilor de pe întreaga planetă Pământ – punctează în stilul lui Cassius Clay: „Gabriel Bratu este deschizător de noi porți în caricatura românească. Domnia sa a dus simplificarea extremă a caricaturii până la semnificațiile ei. O linie a lui Gabriel Bratu spune tot. Este o reducere la esența care-i conferă un rol important în istoria caricaturii românești.”.
Ceea ce n-a îndrăznit să afirme Ștefan Popa Popa’s ori nici nu l-a străfulgerat gândul, îndrăznim să o facem noi, acum: Gabriel Bratu – prin simplificarea extremă și prin reducerea la esență, în fond prin înălțarea divină la ESENȚĂ – prelungește, în domeniul graficii, gestul de ctitor al lui BRÂNCUȘI, care exact așa ceva a realizat în artele non-verbale ale omenirii, impunând sculptura metafizică, izbutind să sculpteze până și cu Lumina, cu Duhul Sfânt…
DA, dragii mei, dacă aveți sânge în instalație și fair-play, decent este să recunoașteți că operele artistului plastic Gabriel Bratu – grafică, afișe, caricaturi, zeci de cărți ilustrate ori și ilustrate și scrise ca atare – au un anume fior și orizont metafizic. Au Duh Românesc.
Admirându-i creațiile grafice cu unduiri magice, nu rareori, gândul îți poate fugi la Titanul din Hobița, BRÂNCUȘI, care-și îndemna vizitatorii: „Priviți-le până când le veți vedea ! Cei mai aproape de Dumnezeu le-au văzut… La New York, o doamnă a îngenuncheat în fața uneia dintre Păsările mele și a plâns.”.
Sau poți descifra, în grafica și în caricaturile lui Gabriel Bratu, fioruri tainice din capodoperele scrise de Sf. Augustin, de Mihail Sadoveanu, Voltaire, Edgar Alan Poe, Albert Camus, F. M. Dostoievski, Fr. Schiller – alți confrați de zodie.
*
Gabriel Bratu NU a suportat niciodată să depindă de cineva - sau, Doamne ferește, de indivizi pe care nu-i are la inimă, nu-i agreează.
De un dinamism aparte, de un energetism oltenesc debordant, a nutrit totdeauna dorința de a învinge.
A avut exclusiv mentalitate de învingător.
Spiritul său de independență a înflorit oricând și oriunde, indiferent de anotimp, inclusiv în vremuri de viscol și ger ideologic, politic, social, cultural.
L-am avut colaborator infailibil, zi de zi, trei sferturi de secol, al paginii întâi a cotidianelor celor mai importante ale Olteniei: Înainte și Cuvântul Libertății.
Însă el a fost prezent deseori în revistele Licurici, Apărarea Patriei, Ramuri, Amfiteatru, Gazeta Literară, Moftul Român, Harababura, Satiricon, Perpetuum Comic și, desigur, în seria nouă a revistei Lamura (2001 – 2017), în al cărei colegiu de redacție a fost ani buni șeful departamentului Literatură – Arte.
S-a bazat permanent pe roadele muncii sale inspirate, îndârjite, pline de har și devoțiune.
A organizat, în Cetatea Băniei, 15 ediții ale Salonului Internațional de Caricatură „Nicolae Petrescu-Găină”.
După ce ani buni a fost vicepreședinte al Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România, în zorii acestui mileniu a primit laurii de Cetățean de Onoare al municipiului Craiova.
Inteligența sclipitoare și luciditatea voievodală i-au fost mereu, mereu pavăză și scut.
Portretul Omului, Profesionistului și Patriotului Gabriel Bratu se cuvine a fi completat, obligatoriu, cu alte și alte virtuți, dintre care amintim, pe fugă, doar: generozitatea, setea de cunoaștere, pe care o putem numi chiar devoratoare sete de cunoaștere, temeritatea, loialitatea, onestitatea, lupta necontenită pentru a-și înălța perpetuu – până la DUMNEZEU - zările spiritului, ingeniozitatea și tenacitatea, vocația prieteniei, magnetismul personalității sale de excepție, ca și puterea hipnotică a privirii pătrunzătoare, de oltean până-n plăsele, cum ar fi zis regretatul Nicolae Dan Fruntelată.
*
În preambulul interviului pe care l-am înregistrat în vara anului în care Benedict Gănescu se năștea în cer – publicat în trei pagini de format mare, A2, din trei ediții consecutive ale cotidianului Cuvântul Libertății, reluat mai apoi în revistele Flacăra lui Adrian Păunescu, nr. 49/2002, și LAMURA, ca și în cel dintâi tom din Spiritul Olteniei. Pod peste himere. Holograme pentru Europa, distins cu Marele Premiu al Uniunii Ziariștilor Profesioniști în gala din 20 decembrie 2007, găzduită de Sala Radiodifuziunii Române din București -, am sculptat în diamantul nemuritor al cuvintelor de purpură câteva judecăți de valoare, în premieră absolută.
Mulțumindu-i Meșterului-Faur GABRIEL BRATU pentru faptul de a-mi fi permis să-i fiu contemporan -, îndrăznesc să decupez, prieteni, câteva aserțiuni din cele scrise acum un sfert de veac:
1. Dacă ai îndrăzneala să treci pragul vreuneia dintre expozițiile sale de caricaturi, grafică sau afișe - genuri în care excelează în egală măsură -, ori dacă intri în dialog cu Gabriel -, îți vei da repede seama că, dincolo de aparențe, omul acesta și-a păstrat intactă o anumită năstrușnicie specifică vârstei de aur: copilăria.
2. Viziunile sale trădează o prospețime a trăirii artistice, dublată de gustul interpretării paradoxale a unui „motiv” sau a altuia, ca și de fervoarea cu care se abandonează dansului grațios, de „cavalerie ușoară”, înarmată până în dinți cu stilete de argint, pumnale, iatagane și săbii.
3. Din panoplia sa de slujitor devotat al tâlcurilor multiple, care face echilibristică pe raza de speranță și lumină ce are la un capăt ironia fină, râsul subțire, hohotul gâlgâitor, iar la celălalt: sarcasmul, râsul dulce-amar, lacrima… - NU puteau să lipsească șișul, cosorul, sabia încovoiată, cu dublu tăiș, a dacilor, cuțitul de vânătoare (a temelor majore, nu rareori tragice), praștia că bătaie lungă de sensuri, praștia păstorului David în luptă cu uriașul Goliat, halebarda ori securea dublă a lui Mihai Viteazul, voievodul cu statură de semizeu.
4. În aceste condiții, nici nu e de mirare cum de a organizat o sumedenie de expoziții personale, participând la altele, zeci, naționale și internaționale – la Gabrovo, Bratislava, Berlin, Tokyo, Bruxelles, Montreal, Moscova, Havana, Ankara etc.
5. Fără Gabriel Bratu, Craiova secolelor XX-XXI ar fi avut un sternocleidomastoidian mai scurt.
Mândrindu-se că este oltean, adică gascon al României -, Gabriel Bratu afirmă răspicat: „Îi simt lângă mine pe Basarabi și Craiovești, pe Brâncoveni și Buzești. Îi am lângă mine pe Vladimirescu, Bălcescu și Ecaterina Teodoroiu, pe Aman, Macedonski, Brâncuși, Arghezi, Baba, Țuculescu, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu și Adrian Păunescu. De-asta mă mândresc că sunt oltean și NU mă sfiesc s-o spun cu toată ființa mea, oriunde mă voi afla, pentru că Oltenia, pentru mine, reprezintă TOTUL: viața mea, glia străbunilor mei, partea de țară care și-a avut, are și va avea menirea de a întregi România și a o duce pe culmi, apărând-o cu prețul vieții. Și punându-i în slujbă mințile luminate ale acestor meleaguri.”.
Criticul și hermeneutul Cornel Udrea ne oferă alte sentințe irefragabile: „Caricatura lui Gabriel Bratu este o construcție ce aduce elogiu simplității de linie cu o legendă sumară, dar plină de semnificații. (…) Nu știu câți dintre cei ce citesc aceste rânduri făcuseră ochi în 1948 (n.n. când a debutat Graficianul craiovean), ca să înțeleagă drumul parcurs de acest meșter al ludicului. (…) Împreună cu Octavian Bour, confratele său ardelean, alcătuiește un binom al frumuseții ludicului desfășurat.”.
Din această perspectivă, ne vine instantaneu și sugestia difuză de a susține că fiori din poezia doldora de incantații jucăușe a lui Ion Barbu ori din aceea cu frisoane onirice a lui Leonid Dimov răzbat, pe nesimțite, din creațiile grafice ale lui Gabriel Bratu.
*
…155 de prezențe în expoziții locale, regionale, transfrontaliere, Saloane Naționale de Grafică, Saloane Naționale de Caricatură…
…33 de expoziții personale, inclusiv la Aalborg (Danemarca) și Toronto (Canada)…
…144 de prezențe la Saloanele Internaționale de caricatură de pe trei continente…
…Numeroase premii, inclusiv Premiul Caricaturii de Presă – în anii 1982, 1984, 2008, 2012, 2018 - și două premii speciale conferite de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, respectiv de Revista LAMURA.
*
Prietenul său din Bucovina, Mihai Pânzaru-PIM, îl caracterizează astfel: „Maestrul Gabriel Bratu este un uriaș cu fruntea-n Soare și cu picioarele bine înfipte în Glia sfântă oltenească de unde-și reclamă obârșia. Este o za, o verigă zdravănă în lanțul de aur al caricaturii românești în general și al celei oltenești în special. Se laudă cu galeria oltenească a străluciților înaintași: Petrescu-Găină, Drăgulescu Drag, Șirato, Eugen Taru, Benedict Gănescu, Dumitru Negrea - Gane. Totodată încurajează, învăluind cu prietenia sa, nume mai tinere, am putea spune de copilandri… Printre acestea, la loc de frunte, Ștefan Popa Popa’s, Horațiu Mălăele, Iulius Șuță - ȘAI. (…) Să publici ZILNIC, timp de 75 de ani, numai și numai în același jurnal craiovean (Înainte/ Cuvântul Libertății), iată campionul mondial al consecvenței, iată recordul mondial (all time) de anduranță artistică al lui Gabriel Bratu.”.
*
În ancheta de opinie despre Spiritul Olteniei, pe care am realizat-o în 2007, Gabriel Bratu mărturisea pe nerăsuflate, în viteză de spârnel/ titirez și în ritm de Căluș: „Olteanul, dintotdeauna, a fost un făcător, a făcut bordeiul, dar a făcut și cula, dar a făcut și avionul cu reacție. Coandă, Țițeica, Odobleja, Gogu Constantinescu și mulți, mulți alții făcură știința lumii mai bogată, mintea olteanului fiind întotdeauna gata de a face ceva. Virgil Carianopol NU exagera deloc atunci când spunea în versurile sale: Dunăre dacă n-aveam, Jiul Dunăre-l făceam. (…) Avem oameni de valoare incontestabilă, deja bine cunoscuți. Amintesc aici doar câțiva dintre craioveni: Dumitru Peligrad, profesor la Sorbona, Louis Funar, profesor în Bordeaux, Octav Calleya, dirijor în Spania - și să nu-l uităm pe Puiu Popescu, care conduce revista Observatorul din Canada. Sunt cu sutele românii care astăzi au devenit renume pe acolo pe unde sunt, amintindu-i aici doar pe Angela Gheorghiu, Alina Cojocaru, Felicia Filip, Andrei Șerban, Liviu Ciulei și, slavă Domnului, că pe zi ce trece apar alte nume care se fac cunoscute în lume.”.
Ce am mai putea alipi unor asemenea cuvinte pline de patos și de iubire pentru tot ce înseamnă chintesența Neamului românesc ?
Poate mesajul primit, de peste Ocean, de la Dumitru Puiu Popescu, ex-manager general al Imprimeriei „Oltenia”, directorul revistei Observator (Toronto): „Tristă veste. Cu Gabi Bratu pleacă unul din marii oameni ai urbei, care lasă în urmă o imensă zestre culturală și spirituală. Am avut șansa să petrecem împreună zile și seri de neuitat la Editura „Scrisul Românesc”, la Casa Creației Populare, în tipografie, în apartamentul lui de pe Calea București, în seri de expoziții -, la teatru, filarmonică sau la …cofetăria Minerva, unde fetele ne cunoșteau drept clienți vechi ai savuroaselor savarine și ecleruri. (…) Dumnezeu să-l odihnească în pace ! Condoleanțe fiicei lui dragi, Ada, și prietenilor comuni.”
Ne îngăduim să alipim doar urarea: DUMNEZEU să-l ierte și să-l ia în cortul celor drepți.
Drum lin în Lumină, Frate Gabriel Bratu !
..//..
DAN LUPESCU
|
Dan Lupescu 10/23/2024 |
Contact: |
|
|
