La despãrtirea de Gabriel Bratu
Joi, 24 octombrie 2024,
slujba la Biserica Ortodoxã „Sfântul Ierarh CALINIC” din cartierul Valea Roșie din Bãnie (ctitoritã în 1997 pe locul numit „Crucea de piatrã”); înhumarea la Cimitirul catolic din Craiova
Brâncușiana Piatrã de hotar:
GABRIEL BRATU
Sãrut dreapta, Cucernici Pãrinți.
Cordialã îmbrãțișare, Îndoliatã Adunare.
Redutabilul prof. univ. dr. Pavel Țugui s-a nãscut în cer cu numai o lunã înainte de împlinirea vârstei de 100 de ani.
Pentru albumul dedicat artistului plastic .Gabriel Mihai Bratu – MIB, creionasem medalionul cu titlul surâzãtor Pre-Centenar GABRIEL BRATU.
NU a fost sã fie…
Nãscut la 4/5 noiembrie 1934 - în Craiova Bravului Mihai ce sare pe șapte cai de strigã Stambulul vaaiii !... și trecut în eternitate, tot în Bãnie, la 21 octombrie 2024 – Gabriel Bratu a fost, la cumpãna dintre milenii, olteanul cel mai clocotitor, comparabil cu Adrian Pãunescu.
A pãrãsit, însã, aceastã lume cu exact douã sãptãmâni înainte de a împlini 90 de ani. Altfel zis, a urmat – într-un fel – modelul profesorului Pavel Țugui.
În mintea, inima și, mai ales, în Duhul artistului plastic Gabriel Bratu fremãtarã, pânã alaltãieri, murmurarã, germinarã, tunarã și fulgerarã energii nebãnuite.
Veritabilã Pasãre Phoenix a Spiritului Olteniei –
*definit de Nicolae Iorga drept
„mãduva romanitãții noastre”,
*numit de acad. Dan Simonescu:
„epicentrul spiritului românesc”,
*iar de Adrian Pãunescu:
„spiritul românesc la modul absolut” -,
Gabriel Bratu purtat, în strãfundurile ființei sale, conexiuni de nimeni intuite și rezonanțe insolite cu aceia care s-au nãscut sub același crug ceresc cu el.
Anume: Auguste Rodin, Pablo Picasso, Ludwig van Beethoven, Nicolo Paganini, Georges Bizet, Vincenzo Bellini – ale cãror vibrații celestine le poți întrezãri, ba le poți ausculta și chiar asculta, cu încântare, în creațiile lui Gabriel Bratu, dacã ești inițiat în tainele artelor respective, ci NU ignorant de pe buza vreunui șanț materialist-dialectic.
Din Canada, Ion Anton Datcu menționeazã cã marele dispãrut a fãcut parte din generația fratelui sãu, absolvind celebrul Liceu Nicolae Bãlcescu în 1953, la seria B, și fiind coleg de clasã, cu Alexandru Firescu, Paul Angelescu, Nelu Caras, Costicã Țiclea.
În arta graficã a acestui colosal bãrbat oltean, colosal, pânã nu demult, și la greutatea fizicã realã, dar și în atât de originalele, autenticele caricaturi ale sale, poți desluși concomitent, dacã ridici cât de puțin, vãlul Mayei, dacã tragi discret marama tâlcurilor multiple, poți desluși scânteieri din spiritul marilor, realelor vedete de la luminile rampei, de pe marile și micile ecrane ale Terrei: Richard Barton, Alain Delon, Schwartzeneger, Luchino Visconti ori Katherine Hepburn, Vivien Lieght -, cu toții verișori primari cu Scorpionul din Bãnie, Gabriel Bratu MIB, vice-regele caricaturii românești contemporane, cã, deh!, coroana de Rege este a altui oltean, Ștefan Popa Popa’s, pe care protagonistul nostru de acum nu a râvnit-o, necum s-o fure.
Ștefan Popa Popa’s, cel care contura, în urmã cu cinci ani, urmãtorul sigiliu identitar: „Gabi Bratu face parte din stirpea marilor artiști graficieni, caricaturist prin vocație, care știe cã morala NU trebuie așezatã nici la urmã, nici în fațã, ca-ntr-o fabulã curentã, ci ea se aflã chiar în linia aceea continuã, care se încãpãțâneazã sã nu se abatã de la menirea sa.”.
Sunt afirmații categorice ale campionului mondial al caricaturii, cel ce a bãtut pânã și viteza de a desena a unor computere sofisticate, Ștefan Popa Popa’s, care – de la înãlțimea sa profesionalã everesticã și cu autoritatea celui trecut prin furcile caudine ale specialiștilor de pe întreaga planetã Pãmânt – puncteazã în stilul lui Cassius Clay: „Gabriel Bratu este deschizãtor de noi porți în caricatura româneascã. Domnia sa a dus simplificarea extremã a caricaturii pânã la semnificațiile ei. O linie a lui Gabriel Bratu spune tot. Este o reducere la esența care-i conferã un rol important în istoria caricaturii românești.”.
Ceea ce n-a îndrãznit sã afirme Ștefan Popa Popa’s ori nici nu l-a strãfulgerat gândul, îndrãznim sã o facem noi, acum: Gabriel Bratu – prin simplificarea extremã și prin reducerea la esențã, în fond prin înãlțarea divinã la ESENȚÃ – prelungește, în domeniul graficii, gestul de ctitor al lui BRÂNCUȘI, care exact așa ceva a realizat în artele non-verbale ale omenirii, impunând sculptura metafizicã, izbutind sã sculpteze pânã și cu Lumina, cu Duhul Sfânt…
DA, dragii mei, dacã aveți sânge în instalație și fair-play, decent este sã recunoașteți cã operele artistului plastic Gabriel Bratu – graficã, afișe, caricaturi, zeci de cãrți ilustrate ori și ilustrate și scrise ca atare – au un anume fior și orizont metafizic. Au Duh Românesc.
Admirându-i creațiile grafice cu unduiri magice, nu rareori, gândul îți poate fugi la Titanul din Hobița, BRÂNCUȘI, care-și îndemna vizitatorii: „Priviți-le pânã când le veți vedea ! Cei mai aproape de Dumnezeu le-au vãzut… La New York, o doamnã a îngenuncheat în fața uneia dintre Pãsãrile mele și a plâns.”.
Sau poți descifra, în grafica și în caricaturile lui Gabriel Bratu, fioruri tainice din capodoperele scrise de Sf. Augustin, de Mihail Sadoveanu, Voltaire, Edgar Alan Poe, Albert Camus, F. M. Dostoievski, Fr. Schiller – alți confrați de zodie.
*
Gabriel Bratu NU a suportat niciodatã sã depindã de cineva - sau, Doamne ferește, de indivizi pe care nu-i are la inimã, nu-i agreeazã.
De un dinamism aparte, de un energetism oltenesc debordant, a nutrit totdeauna dorința de a învinge.
A avut exclusiv mentalitate de învingãtor.
Spiritul sãu de independențã a înflorit oricând și oriunde, indiferent de anotimp, inclusiv în vremuri de viscol și ger ideologic, politic, social, cultural.
L-am avut colaborator infailibil, zi de zi, trei sferturi de secol, al paginii întâi a cotidianelor celor mai importante ale Olteniei: Înainte și Cuvântul Libertãții.
Însã el a fost prezent deseori în revistele Licurici, Apãrarea Patriei, Ramuri, Amfiteatru, Gazeta Literarã, Moftul Român, Harababura, Satiricon, Perpetuum Comic și, desigur, în seria nouã a revistei Lamura (2001 – 2017), în al cãrei colegiu de redacție a fost ani buni șeful departamentului Literaturã – Arte.
S-a bazat permanent pe roadele muncii sale inspirate, îndârjite, pline de har și devoțiune.
A organizat, în Cetatea Bãniei, 15 ediții ale Salonului Internațional de Caricaturã „Nicolae Petrescu-Gãinã”.
Dupã ce ani buni a fost vicepreședinte al Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România, în zorii acestui mileniu a primit laurii de Cetãțean de Onoare al municipiului Craiova.
Inteligența sclipitoare și luciditatea voievodalã i-au fost mereu, mereu pavãzã și scut.
Portretul Omului, Profesionistului și Patriotului Gabriel Bratu se cuvine a fi completat, obligatoriu, cu alte și alte virtuți, dintre care amintim, pe fugã, doar: generozitatea, setea de cunoaștere, pe care o putem numi chiar devoratoare sete de cunoaștere, temeritatea, loialitatea, onestitatea, lupta necontenitã pentru a-și înãlța perpetuu – pânã la DUMNEZEU - zãrile spiritului, ingeniozitatea și tenacitatea, vocația prieteniei, magnetismul personalitãții sale de excepție, ca și puterea hipnoticã a privirii pãtrunzãtoare, de oltean pânã-n plãsele, cum ar fi zis regretatul Nicolae Dan Fruntelatã.
*
În preambulul interviului pe care l-am înregistrat în vara anului în care Benedict Gãnescu se nãștea în cer – publicat în trei pagini de format mare, A2, din trei ediții consecutive ale cotidianului Cuvântul Libertãții, reluat mai apoi în revistele Flacãra lui Adrian Pãunescu, nr. 49/2002, și LAMURA, ca și în cel dintâi tom din Spiritul Olteniei. Pod peste himere. Holograme pentru Europa, distins cu Marele Premiu al Uniunii Ziariștilor Profesioniști în gala din 20 decembrie 2007, gãzduitã de Sala Radiodifuziunii Române din București -, am sculptat în diamantul nemuritor al cuvintelor de purpurã câteva judecãți de valoare, în premierã absolutã.
Mulțumindu-i Meșterului-Faur GABRIEL BRATU pentru faptul de a-mi fi permis sã-i fiu contemporan -, îndrãznesc sã decupez, prieteni, câteva aserțiuni din cele scrise acum un sfert de veac:
1. Dacã ai îndrãzneala sã treci pragul vreuneia dintre expozițiile sale de caricaturi, graficã sau afișe - genuri în care exceleazã în egalã mãsurã -, ori dacã intri în dialog cu Gabriel -, îți vei da repede seama cã, dincolo de aparențe, omul acesta și-a pãstrat intactã o anumitã nãstrușnicie specificã vârstei de aur: copilãria.
2. Viziunile sale trãdeazã o prospețime a trãirii artistice, dublatã de gustul interpretãrii paradoxale a unui „motiv” sau a altuia, ca și de fervoarea cu care se abandoneazã dansului grațios, de „cavalerie ușoarã”, înarmatã pânã în dinți cu stilete de argint, pumnale, iatagane și sãbii.
3. Din panoplia sa de slujitor devotat al tâlcurilor multiple, care face echilibristicã pe raza de speranțã și luminã ce are la un capãt ironia finã, râsul subțire, hohotul gâlgâitor, iar la celãlalt: sarcasmul, râsul dulce-amar, lacrima… - NU puteau sã lipseascã șișul, cosorul, sabia încovoiatã, cu dublu tãiș, a dacilor, cuțitul de vânãtoare (a temelor majore, nu rareori tragice), praștia cã bãtaie lungã de sensuri, praștia pãstorului David în luptã cu uriașul Goliat, halebarda ori securea dublã a lui Mihai Viteazul, voievodul cu staturã de semizeu.
4. În aceste condiții, nici nu e de mirare cum de a organizat o sumedenie de expoziții personale, participând la altele, zeci, naționale și internaționale – la Gabrovo, Bratislava, Berlin, Tokyo, Bruxelles, Montreal, Moscova, Havana, Ankara etc.
5. Fãrã Gabriel Bratu, Craiova secolelor XX-XXI ar fi avut un sternocleidomastoidian mai scurt.
Mândrindu-se cã este oltean, adicã gascon al României -, Gabriel Bratu afirmã rãspicat: „Îi simt lângã mine pe Basarabi și Craiovești, pe Brâncoveni și Buzești. Îi am lângã mine pe Vladimirescu, Bãlcescu și Ecaterina Teodoroiu, pe Aman, Macedonski, Brâncuși, Arghezi, Baba, Țuculescu, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu și Adrian Pãunescu. De-asta mã mândresc cã sunt oltean și NU mã sfiesc s-o spun cu toatã ființa mea, oriunde mã voi afla, pentru cã Oltenia, pentru mine, reprezintã TOTUL: viața mea, glia strãbunilor mei, partea de țarã care și-a avut, are și va avea menirea de a întregi România și a o duce pe culmi, apãrând-o cu prețul vieții. Și punându-i în slujbã mințile luminate ale acestor meleaguri.”.
Criticul și hermeneutul Cornel Udrea ne oferã alte sentințe irefragabile: „Caricatura lui Gabriel Bratu este o construcție ce aduce elogiu simplitãții de linie cu o legendã sumarã, dar plinã de semnificații. (…) Nu știu câți dintre cei ce citesc aceste rânduri fãcuserã ochi în 1948 (n.n. când a debutat Graficianul craiovean), ca sã înțeleagã drumul parcurs de acest meșter al ludicului. (…) Împreunã cu Octavian Bour, confratele sãu ardelean, alcãtuiește un binom al frumuseții ludicului desfãșurat.”.
Din aceastã perspectivã, ne vine instantaneu și sugestia difuzã de a susține cã fiori din poezia doldora de incantații jucãușe a lui Ion Barbu ori din aceea cu frisoane onirice a lui Leonid Dimov rãzbat, pe nesimțite, din creațiile grafice ale lui Gabriel Bratu.
*
…155 de prezențe în expoziții locale, regionale, transfrontaliere, Saloane Naționale de Graficã, Saloane Naționale de Caricaturã…
…33 de expoziții personale, inclusiv la Aalborg (Danemarca) și Toronto (Canada)…
…144 de prezențe la Saloanele Internaționale de caricaturã de pe trei continente…
…Numeroase premii, inclusiv Premiul Caricaturii de Presã – în anii 1982, 1984, 2008, 2012, 2018 - și douã premii speciale conferite de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, respectiv de Revista LAMURA.
*
Prietenul sãu din Bucovina, Mihai Pânzaru-PIM, îl caracterizeazã astfel: „Maestrul Gabriel Bratu este un uriaș cu fruntea-n Soare și cu picioarele bine înfipte în Glia sfântã olteneascã de unde-și reclamã obârșia. Este o za, o verigã zdravãnã în lanțul de aur al caricaturii românești în general și al celei oltenești în special. Se laudã cu galeria olteneascã a strãluciților înaintași: Petrescu-Gãinã, Drãgulescu Drag, Șirato, Eugen Taru, Benedict Gãnescu, Dumitru Negrea - Gane. Totodatã încurajeazã, învãluind cu prietenia sa, nume mai tinere, am putea spune de copilandri… Printre acestea, la loc de frunte, Ștefan Popa Popa’s, Horațiu Mãlãele, Iulius Șuțã - ȘAI. (…) Sã publici ZILNIC, timp de 75 de ani, numai și numai în același jurnal craiovean (Înainte/ Cuvântul Libertãții), iatã campionul mondial al consecvenței, iatã recordul mondial (all time) de anduranțã artisticã al lui Gabriel Bratu.”.
*
În ancheta de opinie despre Spiritul Olteniei, pe care am realizat-o în 2007, Gabriel Bratu mãrturisea pe nerãsuflate, în vitezã de spârnel/ titirez și în ritm de Cãluș: „Olteanul, dintotdeauna, a fost un fãcãtor, a fãcut bordeiul, dar a fãcut și cula, dar a fãcut și avionul cu reacție. Coandã, Țițeica, Odobleja, Gogu Constantinescu și mulți, mulți alții fãcurã știința lumii mai bogatã, mintea olteanului fiind întotdeauna gata de a face ceva. Virgil Carianopol NU exagera deloc atunci când spunea în versurile sale: Dunãre dacã n-aveam, Jiul Dunãre-l fãceam. (…) Avem oameni de valoare incontestabilã, deja bine cunoscuți. Amintesc aici doar câțiva dintre craioveni: Dumitru Peligrad, profesor la Sorbona, Louis Funar, profesor în Bordeaux, Octav Calleya, dirijor în Spania - și sã nu-l uitãm pe Puiu Popescu, care conduce revista Observatorul din Canada. Sunt cu sutele românii care astãzi au devenit renume pe acolo pe unde sunt, amintindu-i aici doar pe Angela Gheorghiu, Alina Cojocaru, Felicia Filip, Andrei Șerban, Liviu Ciulei și, slavã Domnului, cã pe zi ce trece apar alte nume care se fac cunoscute în lume.”.
Ce am mai putea alipi unor asemenea cuvinte pline de patos și de iubire pentru tot ce înseamnã chintesența Neamului românesc ?
Poate mesajul primit, de peste Ocean, de la Dumitru Puiu Popescu, ex-manager general al Imprimeriei „Oltenia”, directorul revistei Observator (Toronto): „Tristã veste. Cu Gabi Bratu pleacã unul din marii oameni ai urbei, care lasã în urmã o imensã zestre culturalã și spiritualã. Am avut șansa sã petrecem împreunã zile și seri de neuitat la Editura „Scrisul Românesc”, la Casa Creației Populare, în tipografie, în apartamentul lui de pe Calea București, în seri de expoziții -, la teatru, filarmonicã sau la …cofetãria Minerva, unde fetele ne cunoșteau drept clienți vechi ai savuroaselor savarine și ecleruri. (…) Dumnezeu sã-l odihneascã în pace ! Condoleanțe fiicei lui dragi, Ada, și prietenilor comuni.”
Ne îngãduim sã alipim doar urarea: DUMNEZEU sã-l ierte și sã-l ia în cortul celor drepți.
Drum lin în Luminã, Frate Gabriel Bratu !
..//..
DAN LUPESCU
|
Dan Lupescu 10/23/2024 |
Contact: |
|
|
