Simona M. Vrăbiescu Kleckner
Doamna Simona M. Vrăbiescu Kleckner este o autentică boieroaică în sensul deplin al cuvântului: prin origine și prin tot ce face. Mă încumet să-i prezint în câteva pagini viața și activitatea sa multilaterală, folosindu-mă și de interviul De la normator la ONU, luat de reputatul jurnalist, Ion Jianu (publiat în cotidianul craiovean „Gazeta de Sud” din 15 august 2015), specializat în astfel de interviuri cu mari personalități românești, politice, istorice, culturale sau sportive.
Descendentă sau înrudită cu ilustre familii românești (Marincu, Vorvoreanu, Defleury, latinistul N.I. Herescu etc.), Simona M. Vrăbiescu s-a născut în 1927, ca fiică a jurnalistului George Vrăbiescu și nepoata a altui celebru jurist, Nicolae Vrăbiescu.
De Craiova, unde-și are obârșia familia sa, se simte legată sufletește, „deoarece toate vacanțele tinereții mele le-am petrecut în acest oraș și pe moșiile înconjurătoare”, impresii cuprinse într-un volum de memorii. La Muzeul de Artă din Craiova se află bustul mamei sale, în marmură albă, făcut de celebra sculptoristă basarabeană, Milița Petrașcu, eleva lui C. Brâncuși, căruia i-a făcut un bust, care „zace” în depozitul muzeului craiovean, așteptând binecuvântarea spre a fi amplasat în Piața Gării din Craiova, unde adolescentul Brâncuși fierbea țuica pentru căruțașii-taximetriști ai vremii. Simona Vrăbiescu a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din București, în 1949, dar n-a putut profesa, datorită originii boierești (mama a făcut 13 ani de închisoare, iar tatăl, profesor, dat afară din facultate), oferindu-i-se un post de normatoare pe un șantier de construcții la Urziceni. „Am suportat evenimentele provocate de teroarea comunistă (din 1945, când a început, până în 1965, când am plecat în SUA) cu stoicism”, îi mărturisea d-na Simona ziaristului Ion Jianu, „singurul remediu contra acestui rău utopic era rugăciunea, credința”). Pentru scurt timp, a fost transferată la un institut bucureștean de proiectoare, obligată să lucreze la cooperativă de construcții, unde destinul i l-a adus în cale pe viitorul său soț, Rudi Kleckner (trăitor și dânsul, în plină sănătate fizică și mentală). În 1965, soții au emigrat în SUA, unde s-au realizat pe deplin. Ajunsă pe pământul făgăduinței, Simona M. Vrăbiescu Kleckner a susținut două masterate, în informatică (biblioteconomie), la Columbia University, în 1969, respectiv în drept internațional public, la New York University, în 1973. „Am reușit să fac o carieră profesională în SUA datorită educației primită în România (învățasem câteva limbi străine, obținusem și o diplomă în Drept la București) și, mai ales, cu persevernță”.
În urma studiilor a fost numită în trei slujbe prestigioase: asociat curator la Biblioteca New York University (1969-1974), șefă a Bibliotecii Juridice a Națiunilor Unite (1975-1986), șefă a Secției de Referințe și Bibliografii a Bibliotecii Dag Hammarsgӧl a ONU (1986-1987), director a Bibliotecii Curții Federale de Comerț Internațional a SUA (1987-1996). „Ceea ce m-a promovat nu au fost numai diplomele, ci educația celor șapte ani de acasă, care mă ajuta la comunicarea mea cu șefii, fie cu subalternii”.
O mărturisire sinceră, „boierească”, amintind de proverbialul „cei șapte ani de acasă”, adică din România, de care mulți compatrioți plecați în exil, au uitat de plaiurile natale, considerând, de pildă, Transilvania ca „spațiu de complementaritate” (model ulterior pentru Kosovo), semnând Declarația de la Budapests din 16 iunie 1989.
O atitudine similară Doamnei Simona a avut-o / o are prințul Dimitrie Sturdza, din os domnesc. Făcând parte din echipa de tenis a Elveției care juca în Cupa Davis contra echipei Ion Țiriac-Ilie Năstase, la București, și-a rugat antrenorul să nu-l titularizeze, pentru că nu vrea să joace contra României. Un gest simplu, dar semnificativ, urmat de alte gesturi concrete de sprijinire logistică și economico-financiară a țării sale natale.
Un alt „caz” care merită semnalat în acest context este cel al contesei Marina von Kamarowsky, fondatoarea casei de licitație „Van Ham” din Luxemburg. Când cota lui C. Brâncuși, măsurabilă la casa americană de licitație „Christieʼs”, a scăzut datorită apariției, peste noapte, a peste 300 de lucrări „brâncușiene”, mult regretatul acad. Victor Crăciun, președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, a reușit să-l aducă în țară, spre a-l analiza pe Brâncuși la față locului, pe unul din directorii executivi ai casei americane de licitație, a altor specialiști și pe această contesă, rusoaică la origine, a cărei mamă a fugit din Rusia datorită terorii leninisto-staliniste, stabilindu-se în România. Contesa Marina vorbește perfect românește, iubește cultura noastră și se implică în valorizarea ei internaționale. În echipă cu colegul său de licitație din SUA a militat și a reușit să ridice cota valorică a operelor brâncușiene.
Revenind la Simona M. Vrăbiescu Klechner, trebuie menționat că s-a implicat, plenar și concret, în lobby românesc din SUA, sensibilizând oficialitățile americane spre o atitudine proromânească, fiind co-președinte, apoi președinta organizației ACORD, comitet politic pentru promovarea democrației în România (1991-1996, președinte din 1997). A fost o gazdă primitoare a familiei regale românești la New York în anii 1991, 1993 și 1995, a organizat nunta prințesei Maria (septembrie 1995).
Reușita acțiunilor sale în această postură prin dârzenie este explicată cu sinceritate: „Trăgându-mă din familii patriote, care au apreciat România și istoria ei, am moștenit această trăsătură de caracter”, participând și implicându-se în activitatea centrelor și fundațiilor românești, a Bisericii „Sf. Dumitru” din Manhattan.
Grație prestigioasei sale activități obștești, a fost apreciată de unele personalități mondiale: a fost binecuvântată de Papa Ioan Paul al II-lea (cu origini românești, devenit Sfântul Ioan Paul cel Mare), i-a cunoscut pe foștii secretari generali ai ONU, Kurt Waldheim și Boutres-Boutros Ghali, pe Margareth Thatcher, fostul premier britanic.
Simona M. Vrăbiescu Kleckner este autoarea unor cărți incitante, documentate: O mărturie provocală (2004, despre cele 18 luni de consilier fără salariu la președintele Emil Constantinescu), Din exil, lobby în SUA pentru România (2006, unde-l prezintă pe fostul rabin șef, Roses Mosen, ca agent CIA, relatează amănunțit activitatea comunității românești din SUA dezbinate, rolul boierului Ștefan Issărescu (fost soț al principesei Ileana, devenită călugărița Alexandra, ulterior al principesei Kennedy din familia prezidențială), Pe urmele mele în două lumi, România – SUA (vol. 1-2, 2013-2014), Rolul trecutului asupra prezentului (2020).
Recent, la Muzeul Cărții și Exilului Românesc, autoarea și-a lansat cartea, Stânga americană, Trump, Biden și Orientul Mijlociu, cu un cuvânt înainte de dr. Alexandru Cristian, prefață de Sorin Roșca Stănescu și postfață de Marius Ghilezan (București, Editura Curtea Veche, 2024). La această lansare a fost prezent și ing. Mihai Anghel, sponsor de regulă, care a făcut din viile segărcene ale Domeniului Coroanei o realizare benefică.
Cu o memorie de excepție, cu o documentare prețioasă, Simona M. Vrăbiescu Klechner analizează cu pertinentă și obiectivitate politica americană în primele două capitole: Evoluția mișcării de stângs în SUA și Donald Trump și America de la Donald Trump la Joe Biden, în al treilea capitol studiind situația, diaconic și sincronic, din Pastelina, Israel, Iran și rolul american . Tulburările din Orientul Mijlociu.
Surprinzător pentru mulți cititori din Țară este descrierea genezei mișcării de stânga din America, începând cu președinții Johnson. Nixon, Carter, Reagan, G.H. Bush, Clinton, Obama până la Donald Trump. Întemeietorul Partidului Comunist din SUA, Alinsky (sprijinit logistic și financiar de URSS), profesor universitar, mentorul lui Hillary Clinton și a lui Barack Obama, a reușit să racoleze, între 1919 și 1960, un sfert de milion de membri activi.
„Simona Vrăbiescu Kelckner intră cu bisturiul în măruntaiele politicii de peste ocean și identifică răul de tip cancerigen în toată grozăvia acestuia. Acolo, peste ocean, se defășoară o bătălie de dimensiuni titanice între democrați și republicani, primii devenind într-un mod extrem de periculos, extrem de rapid neomarxiști, socialiști deghizați în progresiști și promovând principii și valori care până de curând au fost respinse de majoritatea cetățenilor americani, iar republicanii făcând eforturi pe măsură pentru a rezista și pentru a-și impune un candidat în persoana lui Donald Trump, capabil să modeleze o Americă normală”, comentează Sorin Roșca Stănescu.
O altă știre comunicată de autoare cu ocazia lansării cărții pe care o calific „senzațională” este existența unui Oficiu NATO la Moscova de colaborare și chiar integrare, oficu desființat unilateral de SUA.
Cartea este dedicată „celor două țări în care mi-am petrecut viața”, carte scrisă din perspectiva „unui om care a cunoscut comunismul din interior și a suferit de pe urma acestei ideologii sociale”, în speranța instaurării unei păci globale autentice, a democratizării reale a omenirii (excluzând neomarxismul) și, nu în ultimul rând, recăpătării prestigiului internațional și admirației României, al „reînvierii Americii Părinților Fondatori” pentru a redeveni „bastionul libertății lumii”.
Trăitoare în două țări și în trei regimuri (capitalist, comunist, progresist), Simona M. Vrăbiescu Kleckner, „la 97 de ani, ea vede în clar ce alții percep în ceață”, cum concluzionează Marius Ghilezan.
P.S. Cu inima deschisă și cu ochiul spălat de lacrimi, ca toți basarabenii, au venit în Țară (în țara lor) soții Doina și Ion Aldea Teodorovici dar au fost întâmpinați cu o inexplicabilă răceală și chiar ostilitate, pentru că... aveau alt accent. Salvarea onoarei elitei muzicale românești s-a numit Mirabela Dauer. Având rezervate aproape două ceasuri în concertul său de la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, renumita artistă a cântat doar două cântece, restul timpului acordându-le Doinei și lui Ion Aldea Teodorovici, care s-au impus prin talent, dăruire și patriotism sincer. Mare artistă, mare caracter are Mirabela Dauer. Basarabenii au trăit un „exil interior” (Mihai Cimpoi), dar au dat culturii naționale mari personalități: Gr. Vieru, N. Dabija, D. Matcovski, I. Druță, Leonida Lari, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Eugen Doga, Rahmaninov (cu origini românești) etc., etc., etc.
Tudor Nedelcea
|
Tudor Nedelcea 10/22/2024 |
Contact: |
|
|
