Despre continuitatea neamului
În povestirea,mai puțîn cunoscută,Credința Strămoșească,publicată în 1920,Mihail Sadoveanu spunea: ..Mie mi s-a întâmplat.Ori poate s-a întâmplat bunicului și el mi-a povestit mie.Așa se păstrează credințele.Învățați și voi a crede,căci ceea ce mi-a spus mie bătrânul,ori ce i-a spus lui un bunic,e lucru de crezut și prea adevărat,
În aceste cuvinte Sadoveanu transmite,telegrafic, modul în care s-ar cuveni stabilită continutatea neantrerupta,în actalul ei spațiu de viețuire, a Neamului Românesc.
Este vorba de înțelegerea adevărului simplu că o continuitate de viețuire doar marginal poate fi dovedită prin probe materiale(material arheologic și de arhivă) dar, plenar, prin stabilirea continuitățîi modelului existențial ,a înțelegerii diferenței dintre bine și rău și această înțelegere se transmite prin vorba vie,din neam în neam,din generație în generație, în curpinsul unei comunității vii și mereu aceiași sieși,în cazul Românilor,în cuprinsul satelor.
Trebuie să înțelegem că nu detaliile materiale sunt cele care stabilesc o continuitate de viețuire ci persistența unui mod de viață,a unui model existențial.
Aici trebuie subliniat din nou,cu riscul repetiției că probele materiale ,în mod necesar,vor avea o importantă secundară sau marginală și asta în cel mai bun caz.Cei care consideră documentele materiale,fie ele unelte,ceramică sau document scris(hotărâri judecătorești,hotarnicii,etc.) comit o greșeală profundă de înțelegere a condiției umane în timp istoric.În alte cuvinte comit o greșeală de metodă.
Documentele materiale pot stabili,și asta în cel mai bun caz,CUM trăiau oamenii unui loc la un moment dat în istoriei. Dar aceleași ducumente nu pot ,nici măcar sugera,ce simțeau și ce credeau acei oameni;care era conștiința lor de sine și de rost existențial.În alte cuvinte asistăm la ignorarea unui adevăr existențial de importantă supremă.
În istorie, circumstanțele fiecărui moment, se schimbă,la fel și decorul material care le însoțește,dar esență umană rămâne neschimbată.Acest lucru este așezat dintr-un motiv profund.Fiecare generație și fiecare persoană este confruntată cu circumstanțe existențiale care nu au mai fost înaintea lor.Iar în aceste condițîi fiecare generație și fiecare persoană va trebui să facă opțiuni existențiale,să aleagă între bine și rău și în acest fel, să poată câștigă,sau pierde, și lumea asta și pe ceea care va să fie.
Continuitatea de înțelegere a acestui adevăr și consistentă modului de acțiune ,a modului de alegere a binelui și răului,deci perpetuarea modelului existentaial este dovadă certă că un Neam rămas în vatra să neschimbat în esență,același.Iar dovadă celor spuse este CREDINȚă acelui Neam.
În cazul Românilor această continuitate poate fi aflată în fiecare sat.Unanimitatea de credință a fiecărei comunități sătești românești ,Ortodoxia lor,dovedește că aceste comunități sunt străvechi și au crescut în timp și în esență au rămas aceleași.Este foarte probabil că toate au suferit influențe din afară,în limba,în practică zilnică,ect.dar aceste influențe au fost marginale și vremelnice,Românii au rămas aceiași din stravechime și până astăzi.Cine vrea să creadă că vreo cucerire a schimbat Neamul,fie ea a Imperiului Roman,ottoman,Stalinist,globalist,pur și simplu nu înțelege nimica și nu vede pădurea din pricina copacilor.Căci ceeace a rămas neschimbat este modelul genetic sufletesc al Românilor,modul lor de comportament,trăsăturile care îi definesc și identifica,fără posibilitate de confuzie,ca Români,indiferent de numele sub care vor fi fost cunoscuți în trecut,Traci,Daci,Valahi etc.Iar aici trebuie să fim foarte lămuriți.
Statornicia în modelul existențial românesc în nimic nu a afectat capacitatea Românilor de se adapta și funcționa în orice vreme istorică și sub orice fel de circumstanțe istorice,dimpotrivă.Românii,satul românesc, s-au adaptat fulgerător condițiilor istorice impuse.Atâta de repede încât se poate spune că Românii i-au cucerit pe așa zișii cuceritori,de la Romani la globalisti.Dar mereu Românii au rămas aceiași,așa cum i-a zamslit și așezat Dumnezeu.Cel mai bun exemplu este Ortodoxia românească.Ea nu a fost impusă din afară,Ea a fost singura care a cucerit pe Români și singura căreia Românii i s-au supus cu dragoste și pentru totdeauna.Este absolut miraculos modul în care Românii au primit Dreapta Credință,Ortodoxia,în totalitate ,cu bucurie și fără urmă de îndoială.La fel de miraculos este modul în care în totalitate (și cu mici excepții sectare apărute abea în veacul XX) au rămas profund ortodocși,mulți dintre ei,până în ziua de azi,având trăire isichasta.
Cele spuse aici voi caută să le ilustrez prin cazul satului Borlovenii Vechi,din Banatul de Munte(Caraș-Severin).
Satul Borlovenii Vechi este parte a Văii Almajului. Țara Almajului este o vale intramontană așezată în lungul râului Nergan (ori Nera, cum au ales să-i spună învățați ). A fost locuită din vremi imemoriale ,fără exagerare, dintotdeauna. Vechimea această este încă ușor de simțit celui care va avea răbdare să colinde hotarul, fie și unui singur sat, din Almaj.Lesne, va fi cu puțînță, să se observe semnul eternitățîi , care înseamnă modelul existențial românesc alcătuit din înțelegerea vie a spiritualității ortodoxe. În Almăj, vom află efectiv totul: bucurii și dureri, dărnicie și zgârcenie, credință și înțelepciune, autenticitate și impostură, frumusețe și urăciune. Totul. Dar,în ce privește relația dintre oameni, în Almaj există ,încă, ceva ce în bună măsură în restul lumii a dispărut. Mai există relațiapersonală, omenească, dintre locuitori care, într-un fel ori altul, sunt neamuri. Există încă o înțelegere și o trăire care transformă, simplul act al existenței, în viață.Ea vine din timpurile vechi când almăjenii au trăit în comunioane, alcătuite din membrii același familii sau din familii înrudite care se supuneau celui mai bătrân, lucrăndu-și pământurile și împărțind roadele, cu dreptate, fără părtinire. Comuniunea acesta a fost întărită de multele și grelele incursiuni turcești, cărora au trebuit să le facă față, cu armă în mână sau prin înțelegere și aparentă supunere. Aceasta înseamnă priceperea faptului că nu sunt suficiente principiile că: dreptatea, ordinea, folosul, și altele asemenea. Ele, aceste principii, excelente în sine, alcătuiesc doar elementele teoretice care pot contribui la alcătuirea unei civilizații. În termeni practici, ele sunt planul după care se zidește o casă. Dar pentru a trece de la stare potențială, la ființă, mai este nevoie de puțină blândețe, înțelegere, dragoste, bunăvoire și într-ajutorare. Acestea din urmă sunt uneltele și căile prin care planul se face clădire și clădirea se face cămin cald și vatră primitoare. Această trăire este expresia plenară a unei continuități de « fel » de a trăi, »model existențial,milenar.
Dovezile de viață în hotarul satului sunt numeroase,din neolitic în epoca bronzului și din vremea Dacilor la evul mediu și până astăzi.A fost și a rămas același Neam indiferent sub ce denumire a fost recunoscut în timp.
Dar,în ultimii ani,câteva dovezi,absolut uluitoare despre continuitatea de existența și de model existențial au fost scoase la lumina de o personalitate absolut providențială a Almajului : Părintele Protosighelos Dr. Teofil(Petrică) Zamela.
Fiu al satului și descendent al unei familii fruntașe,el a făcut cu repeziciune studiile teologice,dela Seminar la Facultate și la doctorat. În același timp el a depus voturile monahale. O carieră strălucită era deschisă în față acestui tânăr învățat care,în plus avea talent la desen,o voce de tenor dramatic,o voce caldă și frumoasă și care în plus era și a rămas, »un popa frumos ».Dar în loc de sporire în înalta ierarhie el a ales să fie preot în satul lui,în Borlovenii Vechi.Iar această hotărâre a avut urmări ,cum ziceam,providențiale,și pentru Borloveni și pentru întregul Almaj.
În Borloveni Părintele a pus în rânduiala Biserica,cimitirul satului,casă parahiala(care era o ruină jalnică).În plus prin stăruință lui au fost așezate cruci în intersecțiile esențiale ale satului,pe culmea « Dalma »,care domină satul,și în alte câteva locuri.Iar,încă mai important,Părintele Zamela a reanvigorat viață spirituală,atașamentul față de Ortodoxie,care era slăbit.Câțiva ani mai târziu Părintele avea să ctitoreasca Mănăstirea « Țară Alamajului » .A pornit dela zero absolut și în unsprezece ani a ridicat o Mănăstire care este o adevărată bijuterie,în totul și în cele mai mici detalii.Tot acolo a așezat un azil de batarani,al căror număr,foarte curând,va fi de peste trei sute.Cel mai mare așezământ social ortodox din Banat.Nu a uitat de fel Borloveniul și chiar în zilele astea(Octombrie 2024) pe dealul Dalma se încheie ridicarea unui splendid schit închinat « Sfintiilor Români ».Fie că Bunul Dumnezeu să îl ție în putere pe acest fiu ales al Borloveniului și al Almajului !
Așa cum spuneam Părintele Zamela a aflat câteva detalii care dovedesc fără putință de tăgadă continuitatea de existența,fizică și spirituală, a oamenilor acestui loc(Borloveniul) din vremei imemoriale și până azi.
Borlovenii-Vechi stau în actuală vatra din vremea organizării Regimentului de Granița Român-Bănățean de la jumătatea veacului al XVIII.Această sub voia autoritailor militare imperiale austriece. Anterior satul era așezat sub pavăză pădurilor și dealurilor,cam doi kilometrii mai sus pe Nera .Intrarea spre așezările oamenilor era străjuită de o fortificație aflată pe locul numit « Vatra Satului ».Acolo săpături arheologice au aflat continuitate de viață neantrerupta, de fapt o fortificație mereu înnoită,datând din epoca bronzului și până în evul mediu.Tot acolo se afla și vechea Biserica din lemn a satului.
Părintele Zamela reușit să afle că,atunci când vatra satului a fost reașezată,localnicii au transportat biserica și piatra pe care era așezată masa Proscomidiei.Ce este uluitor este faptul că Printele a stabilit că acea « piatră » era un menhir din epoca bronzului.Deci iată dovada de continuitate în duh si pe acelas loc, de care vorbeam.Din nefericire,din ignoranța,menhirul a fost distrus acuma câțiva ani.Dar din fericire Părintele a avut înțelepciunea să îl prindă în fotografii.
Această dovadă de continuitate de viață spirituală are o importantă colosală,nu numai pentru Borloveni dar pentru întreg spațiul românesc.Este dovadă că Dreapta Credință s-a așezat peste niște oameni având o viață religioasă imemorială.
O a două dovadă a continuității modelului existențial românesc i-a fost dovedită Părintelui,pe vremea când încă era mic copil,de o bătrână din Borloveni,Sofia Mengu,cunoscută sub numele de « Măicuța ».
Sofia Mengu,o femeie obișnuită din Borloveni,ajunsese la o înaltă stare de trăire mistică,după părerea Părintelui Zamela, ea dobândise darul rugăciunii continue și a lacrimilor. Părintele,copil fiind, a aflat-o în stare de « răpire », de contemplație.Întrebând-o,copilărește « ce face » a primit răspuns tulburător, »mă vorbesc cu Dumnezeu ».La fel de tulburotor era și faptul că Sofia Mengu își pregătise din vreme sicriul și că din timp în timp ea se așeza îl el.Iar întrebată despre moarte ,ea a răspuns, »este nuntă mea ».Acest răspuns ne aruncă în adâncurile cele mai profunde ale românismului de pe tot cuprinsul spatiului romanesc. Raspunsul ei ne trimite direct in universul din « Miorița ».În vorbele lui Mircea Eliade (despre identificarea morții că nuntă) se vede « capacitatea Romanului de a ridică durerea la un sptiu de înalta trăire și înțelegere mistică »
Dat fiind faptul ca Sofia Mengu nu avea niciun fel de educatie formala,capacitatea ei de traire mistica si intelegere a lumii si rostului persoanei in lume, arata ca adancimea trairiilor ei mistice si de intelegere a lumii,proveneau dintr-un alt strat,alt orizont de cultura.Un univers stravechi si transmis de din generatie in generatie,o taina a oamenilor « locului » :aceiasi din stravechime.
Aceste două exemple contribuie la dovedirea continuității de viață românească, a modelului existențial românesc,neschimbat ,din stravechime și până astăzi.
Este aici dovadă că Neamul Românesc a fost așezat și este sub pavăza unei Puteri infinit mai tari,fără asemănare mai tari,decât a oamenilor.
Ne aflăm în față unei taine care poate fi doar contemplate.Nu ne rămâne decât să stăm neclinti în Românism și în moștenirea sa cea mai de prêt, Ortodoxia.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA Michigan
|
Alexandru Nemoianu 10/21/2024 |
Contact: |
|
|
