Lumea ca lume - Laudă sacoșei
Precum creionul și hârtia sau acul de cusut și ața, sacoșa este un obiect cu o versatilitate uimitoare, păstrându-și relevanța și utilitatea de-a lungul timpului, în ciuda schimbărilor tehnologice și nu numai. În vremurile de mai tristă (nostalgică?) amintire pe care mulți dintre noi le-am apucat din plin, sacoșa era un articol indispensabil oricărui cetățean angrenat în odiseea aprovizionării cu alimente. Era o unealtă pentru supraviețuire, fără de care nu ieșeai ”la pescuit”, la ”vânătoare” sau la ”cules”.
Un hâtru local, devenit cetățean canadian și reîntors în țară să-și viziteze neamurile rămase în ”epoca de aur”, a constatat și el cu uimire acest lucru, într-o zi când s-a așezat la coadă la piersici (știa de acum că cele din supermarket în Toronto nu prea au gust). Aprozaristul îi cântărește un kilogram și dă grăbit să-i răstoarne marfa în sacoșă. Dar clientul stă cu mâinile în buzunar. Aprozaristul îl apostrofează: ”Dați sacoșa!”. ”Canadianul” răspunde ca unul care chiar venise de pe altă lume: ”Eu să-ți dau dumitale sacoșă?! Dumneata să-mi dai mie, că dumneata vrei să faci vânzare!”.
Nu mai rețin cum s-a încheiat disputa. Cert e că sacoșele erau la mare preț în epocă, iar ”canadianul” habar nu avea ce comori înghesuise în valize când își ambalase lucrurile. O banală sacoșă de plastic, albă, era folosită și refolosită până la epuizare. Una colorată, sau cu vreo inscripție sau logo de firmă, eventual întărită cu mâner de plastic? Asta nu mai era sacoșă, era obiect de colecție și ”status symbol”. Cine nu avea așa ceva se mulțumea cu sacoșele neaoșe, alea croșetate dintr-o ață mai groasă sau din fire de plastic transparent; se făceau cu un instrument care se chema navetă: un soi de croșetă bifurcată la ambele capete, cu care multe femei știau să meșterească aceste plase, ușor de purtat în geantă când ”bătea vântul” prin galantare, dar cu enormă capacitate de expansiune și rezistență când posesorul ”găsea” ceva cu care să le umple. Mai erau și un soi de prapornițe țesute strâns din fire de plastic albe, roșii și ablastre; mai rar, se foloseau și sacoșe de pânză.
Aceste două tipuri din urmă au făcut o revenire puternică în zilele noastre, dar pe piața canadiană. La tot pasul ni se oferă, contra cost, sacoșe făcute dintr-un soi de pănză mai mult sau mai puțin grosieră - negre, verzi sau albastre, pătrate, urâte și incomode. Poate de aceea sunt uitate cu regularitate în portbagaj. Se pot cumpăra, din magazinele mai ”hip” - dar nu chiar ieftin, și sacoșe din ață, croșetate (probabil mecanic, nu de mână cu naveta). Aceste tipuri de sacoșe au apărut concomitent cu retragerea din magazine a banalelor sacoșe de plastic, așa zis de unică folosință. Nu contează că mai tot ce cumpărăm vine ambalat în plastic ca și înainte, dar salvăm planeta renunțănd la ”plastic bags”. Întâi au dispărut sacoșele de plastic gratuite, cu logo cu tot. Au fost înlocuite cu unele albe, simple, și pentru care trebuia să scoți trei cenți, pe urmă cinci, pe urmă zece de bucată, iar acum poate se mai vând pe ici pe colo la pachet de 50 de bucăți.
Neștiut celor care au bifat aceată înțeleaptă măsură în planurile lor de acțiune, mai toată lumea refolosea aceste sacoșe de plastic pentru cumpărături, iar destinația lor finală era depozitarea gunoiului menajer, căci așa depozităm deșeurile pe aceste meleaguri. Întrucât gunoiul nu poate fi pus și cărat cu acelși succes în plase de ață sau de pânză, suntem siliți să cumpărăm pungi speciale pentru gunoi - frumos mirositoare și în culori pastelate, scumpe, greu de desfăcut și mult prea mari pentru evacuarea zilnică a resturilor.
De aceea, ca și în vremurile de tristă (ba nu, nostalgică!) amintire, am ajuns să venerăm simpla sacoșă de plastic. Ea este iarăși o raritate. În această privință am ajuns de unde am plecat. În plus, dacă tânjim cumva după versatila plasă de ață, o vom plăti cu valută forte - echivalentul unei ciocolate de lux. Dar, de apreciat, nimeni nu ne ia la zor dacă ne prezentăm la casierie fără sacoșă; dimpotrivă, o dată cu sacoșele negre, verzi sau albastre, pătrate, urâte și incomode, 99 de cenți bucata, ni se oferă și un zămbet atotînțelegător. Cel puțin deocamdată.
Tatiana Andronache
Toronto
|
Tatiana Andronache 10/7/2024 |
Contact: |
|
|
