Cu artistul plastic Beniamin Popescu
Beniamin Popescu este un artist multidisciplinar ce îmbină pictura cu medii de lucru nonconformiste precum fierul, asfaltul sau ipsosul. De-a lungul timpului a câștigat multe premii oferite de Uniunea Artiștilor Plastici și a participat în numeroase expoziții de grup dar și solo.
Care este cea mai mare influență a ta artistică?
Natura! Îmi place să mă prezint în fața ei cu premisele corecte, cu scopul clar de a observa cum lucrează asupra subiectelor pe care le aleg, cum modifică conținutul lumii înconjurătoare și felul în care aceasta lucrează mai departe în interiorul meu. Este cea mai mare influență, pentru mine, așa se naște actul de creație!
Crezi ca afectează locul din care ești lucrările tale, modul în care lucrezi, culorile pe care le folosești?
Cred ca mediul în care te formezi și locuiești de mic îți construiește structura comportamentală și intelectuală, te definește mai târziu ca adult. Eu m-am născut într-o familie de constructori, am fost familiarizat, de mic, cu tot ce implică șantierul. Dacă fac o antiteză cu activitatea din atelier, pot afirma că există o legătură cu copilăria. Arta pe care o fac, este și ea o poveste personală, rescrisă prin materialele cu care lucrez, sunt familiarizat cu ele, le înțeleg, le cunosc comportamentul, le integrez cu plăcere în practica artistică.
Crezi că un artist poate pune o balanță între talent și hardworking? Dacă da, care crezi că ar cântări mai mult?
Cel mai mult cântărește lucrul pe care încerci să-l recuperezi. Trăim într-o societate care încearcă împărțirea în procente între implicare și talent. Preferabil să le ai pe ambele echilibrate, atunci se naște motivația de a face lucruri, fără să simți că petreci prea mult timp în atelier. Dacă e hardworking în dezechilibru cu vocația, devine chinuitor și nu e pe termen lung.
Povestește-mi un pic despre meaning-ul din spatele expoziției tale The Fallen City.
Urmărind îndeaproape situl arheologic, ruina este elementul cel mai des întâlnit, cu un puternic conținut de mesaj vizual. În seria The Fallen City, am ales să lucrez cu materiale brute, care sunt purtătoare de expresie prin natura lor (ciment, metal, nisip, pigmenți). Lucrările cu structură metalică și ciment, care evocă ruina urbană, amintesc de felul în care orașele sunt structurate, oferind privitorului posibilitatea de a parcurge obiectul din interior spre exterior și suprapunând cu privirea, din unghiuri diferite, detalii care îl ajută să înțeleagă textura organică din obiect, în contrast cu suprafața exterioară, care este bine definită, aplatizată, cu un finisaj sticlos la atingere. Citirea pe straturi a obiectului, amintește de felul în care sunt organizate orașele pe care noi le locuim, fiind purtătoare de arhitecturi ce aparțin mai multor perioade istorice, oferă locuitorilor experiența înțelegerii lui pe straturi.
Pe langa situl arheologic din exterior, am descoperit prin intermediul documentarului Chauvet Cave, o altă sursă de inspirație și anume, cavernele sau peșterile în care au fost descoperite primele urme lăsate de om. Structurile minerale de stalactite și stalagmite, cu pigmentări ce compun spectaculos încăperile peșterilor, mi-au deschis drumul unei noi cercetări, în care am integrat discursului artistic elemente care au dus la crearea unor suprafețe abstracte, asemeni unui pattern ce amintește de felul în care natura își recuperează teritoriul, înghițind intervenția omului într-un proces lent de consumare, ca un gest artistic, care nu poate fi localizat în timp.
Operele tale sunt foarte texturate, foarte tactile. Crezi că multe lucruri pot fi redate mai bine în 3D decât în 2D?
Ideal este să ai o natură multidisciplinară, să te exprimi cu ușurință în cât mai multe medii, doar atunci poți alege tehnica potrivită pentru transpunerea unei lucrări. Când am început proiectul The Fallen City, am încercat sa renunț la instrumentarul cu care lucrez când pictez, am început să folosesc materiale și scule/ unelte specifice șantierului. În prima fază a proiectului, le-am folosit pe pânză și ulterior am ieșit in tridimensional. Abordarea unor teme legate de situl arheologic, cum ar fi ruina, se pretează transpunerii în obiect de sine stătător.
Te simți copil când lucrezi în atelier?
În atelier mă simt adultul care lucrează cu un copil care nu se mai oprește din pus întrebări. Chiar dacă este un copil pe acolo, acum sunt om mare, care a renunțat la tot ce ține de copilărie și vine cu rezolvări. Atelierul este locul în care întrebările își găsesc răspunsul și trebuie concretizate, asta înseamnă muncă îmbinată cu mult experiment.
La ce proiecte mai lucrezi?
Pregătesc o nouă expoziție! Momentan caut soluții, încerc să termin obiectele din atelier, care sunt în diferite stadii; de sudură, de turnare, altele sunt pregătite pentru culoare. Atelierul este cel mai bun loc de a înțelege contextul în care arta este făcută, așa că, pană la expoziție, vă aștept în atelier să povestim! 🙂
eniamin Popescu este un artist multidisciplinar ce îmbină pictura cu medii de lucru nonconformiste precum fierul, asfaltul sau ipsosul. De-a lungul timpului a câștigat multe premii oferite de Uniunea Artiștilor Plastici și a participat în numeroase expoziții de grup dar și solo.
Care este cea mai mare influență a ta artistică?
Natura! Îmi place să mă prezint în fața ei cu premisele corecte, cu scopul clar de a observa cum lucrează asupra subiectelor pe care le aleg, cum modifică conținutul lumii înconjurătoare și felul în care aceasta lucrează mai departe în interiorul meu. Este cea mai mare influență, pentru mine, așa se naște actul de creație!
Crezi ca afectează locul din care ești lucrările tale, modul în care lucrezi, culorile pe care le folosești?
Cred ca mediul în care te formezi și locuiești de mic îți construiește structura comportamentală și intelectuală, te definește mai târziu ca adult. Eu m-am născut într-o familie de constructori, am fost familiarizat, de mic, cu tot ce implică șantierul. Dacă fac o antiteză cu activitatea din atelier, pot afirma că există o legătură cu copilăria. Arta pe care o fac, este și ea o poveste personală, rescrisă prin materialele cu care lucrez, sunt familiarizat cu ele, le înțeleg, le cunosc comportamentul, le integrez cu plăcere în practica artistică.
Crezi că un artist poate pune o balanță între talent și hardworking? Dacă da, care crezi că ar cântări mai mult?
Cel mai mult cântărește lucrul pe care încerci să-l recuperezi. Trăim într-o societate care încearcă împărțirea în procente între implicare și talent. Preferabil să le ai pe ambele echilibrate, atunci se naște motivația de a face lucruri, fără să simți că petreci prea mult timp în atelier. Dacă e hardworking în dezechilibru cu vocația, devine chinuitor și nu e pe termen lung.
Povestește-mi un pic despre meaning-ul din spatele expoziției tale The Fallen City.
Urmărind îndeaproape situl arheologic, ruina este elementul cel mai des întâlnit, cu un puternic conținut de mesaj vizual. În seria The Fallen City, am ales să lucrez cu materiale brute, care sunt purtătoare de expresie prin natura lor (ciment, metal, nisip, pigmenți). Lucrările cu structură metalică și ciment, care evocă ruina urbană, amintesc de felul în care orașele sunt structurate, oferind privitorului posibilitatea de a parcurge obiectul din interior spre exterior și suprapunând cu privirea, din unghiuri diferite, detalii care îl ajută să înțeleagă textura organică din obiect, în contrast cu suprafața exterioară, care este bine definită, aplatizată, cu un finisaj sticlos la atingere. Citirea pe straturi a obiectului, amintește de felul în care sunt organizate orașele pe care noi le locuim, fiind purtătoare de arhitecturi ce aparțin mai multor perioade istorice, oferă locuitorilor experiența înțelegerii lui pe straturi.
Pe langa situl arheologic din exterior, am descoperit prin intermediul documentarului Chauvet Cave, o altă sursă de inspirație și anume, cavernele sau peșterile în care au fost descoperite primele urme lăsate de om. Structurile minerale de stalactite și stalagmite, cu pigmentări ce compun spectaculos încăperile peșterilor, mi-au deschis drumul unei noi cercetări, în care am integrat discursului artistic elemente care au dus la crearea unor suprafețe abstracte, asemeni unui pattern ce amintește de felul în care natura își recuperează teritoriul, înghițind intervenția omului într-un proces lent de consumare, ca un gest artistic, care nu poate fi localizat în timp.
Operele tale sunt foarte texturate, foarte tactile. Crezi că multe lucruri pot fi redate mai bine în 3D decât în 2D?
Ideal este să ai o natură multidisciplinară, să te exprimi cu ușurință în cât mai multe medii, doar atunci poți alege tehnica potrivită pentru transpunerea unei lucrări. Când am început proiectul The Fallen City, am încercat sa renunț la instrumentarul cu care lucrez când pictez, am început să folosesc materiale și scule/ unelte specifice șantierului. În prima fază a proiectului, le-am folosit pe pânză și ulterior am ieșit in tridimensional. Abordarea unor teme legate de situl arheologic, cum ar fi ruina, se pretează transpunerii în obiect de sine stătător.
Te simți copil când lucrezi în atelier?
În atelier mă simt adultul care lucrează cu un copil care nu se mai oprește din pus întrebări. Chiar dacă este un copil pe acolo, acum sunt om mare, care a renunțat la tot ce ține de copilărie și vine cu rezolvări. Atelierul este locul în care întrebările își găsesc răspunsul și trebuie concretizate, asta înseamnă muncă îmbinată cu mult experiment.
La ce proiecte mai lucrezi?
Pregătesc o nouă expoziție! Momentan caut soluții, încerc să termin obiectele din atelier, care sunt în diferite stadii; de sudură, de turnare, altele sunt pregătite pentru culoare. Atelierul este cel mai bun loc de a înțelege contextul în care arta este făcută, așa că, pană la expoziție, vă aștept în atelier să povestim! 🙂
By Karina Cseres
Propagarta
|
By Karina Cseres 10/4/2024 |
Contact: |
|
|
