Despre frică, spaimă, panică
Frica,și sub acest titlu generic înțeleg toate manifestările ei:frică,anxietate,spaima,panică, este produsă de perceperea unui pericol,real sau închipuit.Sentimentul produce schimbări majore în organism; palpitații,respirație rapidă și gâfâit,transpirație,mâini umede,senzație successive de frig și cald,tremor.Frica poate fi produsă de o seama de factori:înălțime,spațiu închis,apă,foc,insecte,duhuri rele,moarte sau pur și simplu de necunoscut.Această din urmă,frica de necunoscut,de ce s-ar putea întâmpla,dincolo de orice inchpuire a noastră,crează panică.Panica este între frici cea mai coplesitoare.Întreaga ființă este copleșită.Bătăile de inima se întețesc până la a intra în arrest cardiac.Rațiunea nu mai funcționează,se pot comite acte extreme,de la crimă la sinucidere.(Este interesant că numele fenomenului,panică,este asociat cu Pan,zeul pășunilor.Se spune că trezit brusc din somnul lui de după amiază,Pan scotea un țipat teribil,care aruncă turmele și păstorii în amoc.)
Personal cea mai completa și mai exactă descriere a stării de panică și auxiliarele ei,frică,spaima,anxietate,am găsit-o în Cartea Înțelepciunea lui Solomon în capitolul 17.
Este descrisă acolo starea de panică în care se aflau locuitorii Egiptului atunci când au fost bântuiti de plăgi.Plăgi lăsate de Dumnezeu deaorece nu au dat ascultare poruncii,lăsați Poporul meu să meargă.Citez:Nelegiuiții,având încredințarea că pot să asuprească neamul cel sfânt,zăceau închiși sub acoperișurile lor-înlănțuiți de întuneric și robi unei nopți fără ziua-și fugari erau de la veșnica Ta purtare de grijă
Adăposturile unde se închideau nu i-au scutit de spaime,căci în jurul lor răsunau zgomote care îi înspăimântau și arătări posomorâte care îi umpleau de groază
Fiindcă răutatea inimii este plină de temere,ca una care se știe vinovata și mustrată ea de sine însuși;ea își vede mărită nenorocirea.Căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ți vine de la dreptul judecător.Și când scade nădejdea în adâncul inimii,te sperii și mai mult,dacă nu știi care este pricina de unde îți vine chinul
peste aceia se întindea o noapte grea,care era chipul întunericului ce avea să-I înghită,și ei pentru ei înșiși erau mai grea povara decât acel întuneric.
Este o descriere foarte precisă și care în același timp avertizează.Avertizează că în mai toate cazurile starea de panică și cele asociate ei sunt rezultatul constintei unui păcat săvârșit sau a unei stări de păcat în care te afli.
În această înțelegere starea de spaima poate fi depășită prin terminarea stării de păcat.Iar aici să nu credem că este ceva chiar așa de lesne de realizat.De foarte multe ori ne este teamă să apucăm pe o altă cale și de fapt ne este teamă să ne încredem în ajutorul de Sus.Este aici vorba de o trăsătură a firii omenești foarte interesantă.De foarte multe ori preferăm să rămânem în starea căldicică în care ne aflăm;ne este frică să ne scuturăm și să apucăm pe calea îndreptării.Poate cel mai bine este exprimat acest lucru în Parabola talanților.
În acea Parabolă ni se spune că un împărat(fără îndoială chiar Dumnezeu) a impratit slugilor lui talanti ,i-a îndemnat să îi înmulțească și apoi a plecat departe.La întoarcere Împăratul a făcut socoteala cu cei cărora le impratise daruri și i-a răsplătit generos pe toți care,după puterea fiecăruia,înmulțiseră talantul.La urmă sosește și cel care primise un talent.Acesta îngropase talantul și acuma întorcea Stăpânului sau ceeace îi fusese dat din capul locului.Justificarea lui fiind că,am știut că ești om aspru.Pe acesta Stăpânul îl pedepsește cumplit;îl aruncă în întunericul din afară iar talantul lui îl da celuia care avea zece talanti.De ce,căci celui care are I se va da iar de la cel ce nu are și ceeace crede că are se va lua.Era Stăpânul nedrept? Nicidecum.Cel cu un talent a fost pedepsit deoarece nu s-a încrezut în ajutorul de Sus,nu a îndrăznit,nu a luat Împărăția Cerurilor prin violență.Asta însemnând că s-a complăcut în starea călduță,în starea nehotarata,nu și-a asumat riscul Credinței.
Din cele arătate rezultă că o singură frică este justificată, frica de Dumnezeu.Spune Sfântul Pavel; Nu va împovărați cu nici o grijă,ci întru toate,prin închinăciune și prin ruga cu mulțumiri,cereile voastre să fie arătate lui Dumnezeu(Filipeni,4;6-7).Deci din nou,o singură frică este justificată cea față de Dumnezeu.Iar mai departe,sub pavăza și ca parte a Bisericii Dreptamaritore, să nu avem teamă,În lume necazuri veți avea,dar îndrăzniți.Eu am biruit lumea(Ioan 16;3)
Alexandru Nemoianu
Istoric
Michigan
|
Alexandru Nemoianu 10/4/2024 |
Contact: |
|
|
