Perfecta mirare
În această lume
ce sunt mai răspândite ca mirările?
Doar mirarea este unică
și nu poate fi asemuită cu ceva...
Numai atunci mirarea este perfectă
în contextul ei
când mirându-te pe ceva,
trebuie să stai perfect nemișcat,
să nu schimbi poziția
nici măcar privirea,
sau să miști pupila
în stânga sau în dreapta
să se creadă astfel că mișcând ceva
din ce te reprezintă,
faci semne cuiva
și că doar simulezi mirarea...
În această lume,
ce sunt mai răspândite ca mirările,
când știu că exist fiindcă Dumnezeu
îmi apreciază mirarea pe care
în nemișcarea mea o execut,
nu cu ochii,
ci cu gândurile...?
Nu ajung cuvintele
Nu ajunge gramatica
pentru a etala în cuvinte
sărăcia pe care o inimă și-o definește
prin sânge, pulsând...
Sunt mesagerul sărăciei
pe care o etalez
în regim de pantomimă
în gesturi, semne, suspine,
cum vântul
în crengile goale ale copacului.
Tăcerea absolută o dețin copacii
Ei nu rostesc un murmur de durere
nici pentru ultima frunză ce cade
de aceea gramatica
nu se poate împlini prin viu grai.
Nu ajung cuvintele
pentru a defini concret
durerea tăcută a lumii…
Sărăcia nu poate fi definită
în context fizic, chimic
ori biologic
ci o redau în gânduri,
în context astronomic
precum spațiul.
Să se poată concepe
o temă în toată amploarea
despre sărăcia noastră a tuturor
aceasta a fost ridicată
la rang de Cosmos.
La privighetorile și mierlele înfăptuite
să definească sărăcia cântând
ziua și noaptea,
membrii unui ansamblu folcloric
n-au fredonat nimic un timp
ci doar s-au mirat.
Acum orchestra le imită
perfecționând și împlinind folclorul,
definind astfel prin cântec
ce nu au avut…
Exercițiu 3
Cade o ploaie ce pare
o pregătire pentru finala
concursului de ploi.
Cum va curge atunci ploaia
selecționată în finală, în doi?
Dumnezeu cu cine
se va confrunta în acest sens?
Când o parte din lume,
de inundații a murit
și alta momentan moare,
eu refugiatul poeziei scriu parcă
aș desfășura un colac de salvare...
Nefăcând altceva,
prin ce și prin cine
să-mi aflu o iertare,
o binecuvântare
o altă chemare?
„Ce tot vorbești acolo?”
M-a abordat fulgerător muza
și apoi a continuat:
„Te-am atras prin inspirație aici
să scrii,
să nu dai apelor tribut chiar și poezii...
Nu ești tu mai marele apelor
ori judecător,
marinar sau salvamar!
Chiar potop să fie, aceștia au rolul lor.
Eu pentru tine sunt aici...
În fața Tatălui Ceresc,
cu sau fără tine
poeziile tale au aceeași trecere....
Pentru că am lăsat pământul și apa
din care sunt făcută
te-am dobândit ca pe un premiu
sau recompensă
nu ca pe un lucru oarecare
să nu încadrezi totul prin scrierile tale
fără rând în geografie sau în istorie.
Te-am atras unde inima salvamarilor
și a tuturor lucrătorilor pe ape
nu-i cuprinsă de iubirile amăgitoare.
Acum că știi de ce te-am atras aici
și nu în mijlocul lumii
prinsă momentan între ape, scrie!
Controlează-ți cu pixul poziția
și fizionomia!
Deci, scrie...!
Doar scrierea ta continuă
este virgula credibilă
între tine și lucrurile neînsuflețite!”
|
Vasile Dan Marchiș 10/4/2024 |
Contact: |
|
|
