Replică
Se dedică părinților, Margareta-Mariana
și Ion-Nelu SAIMAC
Sărutmâna, mulțumesc,
Și pe voi mult vă iubesc,
Părinți dragi și iubitori,
Și înalt cugetători!
Fizic, oceanul ne desparte,
Dar iubirea mea nu e departe!
Ci vă sărută pe pleoape
Când dormiți adânc în noapte!
Căci la voi eu mă gândesc
Și mă rog la cel Ceresc
Să vă țină sănătoși
Și-n putere, și voioși!
Să vă bucurați de viață,
Și să ne vedem cu bine
Cu drag și cu bucurie
Pe a noastră dragă glie!
6 septembrie 2024, SUA
ELENA LAURA SAIMAC
(cetățean româno-american)
PISICA ARISTOCRATĂ
Pisica aristocrată
Cu mers de tânără fată,
Ce de copilă a fost castrată,
Se alintă tot mereu
Dar nu miaună de fel.
Se cere noaptea afară,
E curată, nu-i pe oală
Orișicât de frig ar fi,
Nu-i alintă pe copii.
Termometru, barometru,
După cât de mult ea doarme
Putem ști
Vremea cum va fi.
Are o blană mătăsoasă,
Se vede că-i crescută în casă,
Cu mâncare mai aleasă.
Așa că, păzea!
Din coadă când iute va da,
Semnal va fi că e nervoasă!
Atunci să te ferești de ea,
Că te poate zgâria!
FLOAREA DE CRIN
Culori fosforescente au azi, acum, copiii, văzându-le și noaptea, precum și eu-
copilă vedeam în întuneric. Crescut-am cu trupul de silfidă... Asta până când,
Prințul Vâlcean mă prinse de mijloc, mă sărută cu foc, mă scoase dintre munți,
migrând cu mine spre Podișul Getic, pe malurile Oltului.
Veșmântul neasemuit de frumos și atât de minunat mirositor al crinilor din câmpie,
ne este dat Pildă împotriva îngrijorărilor referitor la:
- Cum ne vom îmbrăca? Din ce ne vom alcătui veșmintele?
Cea mai frumoasă baladă de nuntă pe care am citit-o, a fost aceea în care mireasa
purta o rochie abă alcătuită numai din flori, cusută o noapte întreagă de 10 fete - surori în
gânduri și în fapte bune.
Dar, cum orice lucru este trecător, fie într-o zi, fie în 1000 de ani, sau cum de acum
65 milioane de ani din Dinozauri au rezistat doar oasele lor, așa superba rochie de mireasă
a fost foarte frumoasă doar câteva ore, atât cât să se săvârșească Taina Cununiei între
superba mireasă și nu mai prejosul mire, ale cărui straie fuseseră țesute din in și brodate
cu fir de aur și de argint lăcuite în lacrimile dimineții din zorii ciocârliei, cea care se înalță
până la soare, coborând apoi, cum piatra pe ponoare.
Iar trilul privighetorilor, aproape nelumești, au adus fericirea în povești!
Dragi copilași ascultători ori năzdrăvani, când peste zeci de ani, veți deveni la rândul
vostru bunici și veți da într-un pod al unei case vechi, într-o cutie de metal (ca să nu fie
roase de șoareci sau distruse de intemperii) de aceste cărți, să vă puneți tacticos ochelarii
și cu ele să vă instruiți școlarii.
Trezindu-le curiozitatea, apoi, pe fir de mătase, împletit în 3 sau în 6, veți savura împreună,
sub clarul de Lună, minunate trăiri, nesperate întâmplări, ce vă vor duce din zare în zări!
Eu vă iubesc pe toți! Și pe bunici, și pe nepoți!
Și sper cu ardoare, uitându-mă în soarele aflat la răsărit, cum el răsare din mare, crescând
un cuvânt mare: Splendoare!
Așa vă doresc viața voastră să fie, din copilărie până la bătrânețea colilie, roditoare ca o
prea gustoasă vie!
MIRA PARÂNG (pseudonim pentru MARGARETA SAIMAC,
|
Mira Parang 9/18/2024 |
Contact: |
|
|
