Cine taie frunze in Costa Rica
Una din multele oportunitati de cunoastere si, in acelasi timp, surprize pe care ni le-a oferit Costa Rica inca din primele zile ale vizitei noastre, a fost multitudinea si varietatea de insecte prezente peste tot, pe langa casa si uneori chiar si in casa unde locuiam, in ciuda tuturor masurilor de preventie.
Desi nu am fost niciodata interesati in a studia aceste creaturi originale, descoperirea lor accidentala ne-a suscitat curiozitatea, indemnindu-ne sa petrecem mult timp analizindu-le comportamentul din perspectiva observatorului profan si nicidecum a celui antrenat si educat in stiinte.
Totul a inceput intr-o seara linistita de decembrie, cand ne-am propus sa cautam si sa admiram stelele din Constelatia Sagetatorului de pe terasa locuintei unde eram cazati. Intr-un intuneric imperfect, stelele ni se dezvaluiau una cate una, licarind pe cerul senin de culoarea cernelei. Luminile orasului concurau cu luminatorii ceresti, incurcandu-ne putin in incercarea noastra de a-i identifica, asa ca am decis sa mergem intr-un loc mai intunecat din gradina. Cunosteam bine locul, dar pe timpul noptii nu ne incumetaseram inca sa-l cercetam. Ca sa evitam intalniri surpriza cu vizitatori nocturni, am pregatit o lanterna. Am aprins-o si, dintr-o data, in cercul de lumina proiectat pe podeaua de ceramica ni s-a aratat o lume fascinanta in care ne-am lasat absorbiti cu sprancenele ridicate si fara cuvinte.
Ca intr-un film de desene animate, sub ochii nostri se desfasura un adevarat mars de furnici, pe randuri multiple, carind in spate frunze uriase, cu mult mai mari decat “un graunte jumatate”, mentionat in poezia “Furnica”, ascunsa in paginile Abecedarului din anii ‘70. Aliniate ca la defilare, furnicile taietoare de frunze se indreptau cu viteza, unele spre cuib, celelalte spre locatia furnizoare de materie prima, probabil un copac sau vreun tufis din apropiere. Aveam sa aflam in zilele urmatoare care era sursa de frunze aleasa de ele, dar in momentul acela eram doar fascinati de ordinea, graba si tenacitatea cu care minusculele creaturi se indreptau catre destinatia finala. Furnicile muncitoare pareau flancate de un sir de furnici insotitoare, un fel de soldatei meniti sa protejeze si sa ajute la nevoie, de exemplu la intampinarea unor obstacole, sau la schimbarea reliefului. Tot ele, aceste furnici gardiene, preluau greutatea de la furnicile devenite neputincioase, ba chiar le preluau si le carau in spate pe furnicile ghinioniste care aveau nesansa sa fie strivite accidental de papucul lui Guliver.
Cu greu ne-am dezlipit de spectacolul furnicilor, chiar atunci cand am crezut ca am vazut tot. Surprizele insa inca nu se terminasera. Am descoperit in zorii zilei ca lamaiul din curte fusese privat de jumatate din frunzele sale carnoase. De asemenea, am observat si ca piciorusele neobosite ale harnicelor furnicute batatorisera iarba creind o poteca ingusta de 10-12 cm latime, care mergea strategic dinspre lamai, de-a lungul gardului, apoi in unghi drept direct catre marginea terasei unde le observaseram cu o seara in urma. Dincolo de terasa drumul se continua catre proprietatea vecinilor pe un itinerariu interesant, ales de furnici din motive numai de ele stiute.
Tura de noapte era incheiata, furnicile incetasera lucrul. La o prima analiza, consecintele erau grave si cu neputinta de trecut cu vederea. Intrebind in stanga si-n dreapta am aflat produsul chimic care ar fi putut indeparta coloanele de furnici. Oricat ne erau de simpatice si oricat de curiosi am fi fost sa le urmarim, trebuia sa luam masuri. Prima masura a fost sa contactam gradinarul. El a confirmat ca cumparaseram produsul corect. A doua masura a fost sa imprastiem de-a lungul misterioasei poteci produsul cumparat, o chimicala prezentata sub forma de fulgi de culoare verde, de forma ovala, mici cat bobitele de linte, dar subtiri cat o foaie de hartie. Acum asteptam nerabdatori sa inceapa defilarea.
Cand soarele si-a stins cununa de flacari lasind in urma sa doar linia intunecata a coamei muntelui in spatele caruia se ascunsese, prietenele noastre furnicile taietoare de frunze au reinceput munca, parca mai sarguincioase decat in noaptea trecuta. Pe langa frunzele de lamai, incepusera sa culeaga si fulgii verzi de pe cale si, cu o contiinciozitate de invidiat, pana dimineata au cules tot: restul de frunze din lamai si acei fulgi verzi. Acestia din urma erau meniti pentru regina; in teorie, odata cu ea toata colonia urma sa dispara.
In ziua urmatoare am presarat din nou din substanta ucigasa pe poteca batatorita si, cand s-a lasat intunericul, ne-am reluat postul de observatori. Da, la prima vedere sirurile pareau usor subtiate, dar furnicile prezente isi faceau in continuare datoria cu destionicie: carau de zor bucati de frunze, disciplinate, puternice, neabatute. Interesant, de data aceasta fulgii nu mai erau culesi, ba chiar furnicile gardiene se apropiau de ei si ii indepartau din calea celorlalte furnici, impingandu-i pana cadeau de pe terasa in iarba si astfel se imputina riscul ca vreo furnica mai zeloasa sa fie tentata sa preia frimitura de otrava. Tot atunci, intamplator, furtunul din gradina era asezat paralel cu traseul lor initial. Nu mica ne-a fost mirarea sa vedem ca furnicile schimbasera cararea dificila din iarba cu furtunul; acum erau cu mult mai rapide.
In serile urmatoare numarul de furnici s-a imputinat substantial, micile creaturi au disparut cu totul in mai putin de o saptamana. Din toata gradina, lamaiul a fost cel mai afectat; timp de aproape o luna am privit cu multa compasiune crengile lui golase pe care atarnau fructele, verzi si galbene, precum globuletele intr-un brad de Craciun scuturat. Cu timpul insa, noi frunzulite au inceput sa apara si copacul a prins din nou viata, bucurindu-ne cu umbra lui.
Furnicile taietoare de frunze sunt foarte populare in Costa Rica. Ele servesc procesului natural de schimbare a frunzelor, dar sunt monitorizate de gradinari cu multa grija pentru a preveni daunele, mai ales in culturile agricole.
|
Gabriela Mateescu 9/16/2024 |
Contact: |
|
|
