Învață de la toate
Invață de la apă să ai statornic drum,
Invață de la flăcări, că toate-s numai scrum...
Invață de la umbră, să taci și să veghezi...
Invață de la stîncă, tu neclintit să crezi,
Invață de la soare, cum trebuie s-apui...
Invață de la piatră, cât trebuie să spui,
Invață de la vântul, ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume, de liniștit să treci,
Invață de la toate, că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viață, cum trebuie să mori,
Invață de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Invață de la nufăr, să fii mereu curat,
Invață de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Invață de la ape, să nu dai înapoi,
Invață de la umbră, să fii smerit ca ea,
Invață de la stâncă, să-nduri furtuna grea
Învață de la soare, ca vremea să-ți cunoști,
Învață de la stele, că-n cer sunt multe oști,
Învață de la greier, când singur ești să cânți,
Învață de la lună, să nu te înspăimânți,
Învață de la vulturi când umerii ți-s grei,
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la floare, să fii gingaș ca ea,
Iar mielul să te-nvețe, să ai blândețea sa;
Învață de la păsări, să fii mereu în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător!!
|
