Drumul Crucii în istorie
Pentru creștini, ziua de 14 septembrie, numită și Ziua Crucii, are o simbolistica specială. Sărbătorită atât de ortodocși, cât și de catolici, Înălțarea Sfintei Cruci străbate istoria lumii creștine din anul 335 până astăzi, cu o forță care înălță spiritul creștin. Merită analizată istoria acestui episod magnific și implicațiile pe care le-a avut, atât în spațiul cultural și spiritual creștin, cât și în întreaga lume. Cum au ajuns credincioșii să glorifice lemnul care a torturat trupul lui Isus? Sărbătoarea Crucii amintește de suferința și jertfa lui Isus pe cruce, considerată simbolul suprem al iubirii divine și al mântuirii umanității. În creștinism, crucea este un simbol central, aducând aminte de victoria lui Isus, a Binelui, asupra păcatului și morții.
Rădăcinile acestui moment de referință preced perioada în care creștinismul era acceptat oficial în lumea romană. În esență, Ziua Crucii comemorează două evenimente importante din istoria creștinismului: descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea sa solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la data de 14 septembrie, 335. Potrivit tradiției creștine, Sfânta Cruce, pe care a fost răstignit Iisus Hristos, a fost descoperită din ordinul împărătesei Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, care a trimis oameni de încredere să fie găsită crucea pe Golgota, în Ierusalim. După de a fost descoperit lemnul sfânt, care imediat a fost probat printr-o minune salvatore, Elena a dorit să glorifice crucea ca element salvator suprem. Potrivit aceleiași tradiții, crucea l-a ajutat pe Constantin în bătălia cu Maxențiu, un dușman declarat al creștinilor. Înaintea luptei decisive, împăratul Constantin a avut o viziune - se spune că, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripția: "Prin acest semn vei învinge". În recunoaștere pentru victoria sa, Constantin a declarat creștinismul religie acceptată în Imperiul roman, și a ordonat construirea unei biserici creștine pe locul în care a fost descoperit lemnul sfânt. Mai târziu, crucea a fost înălțată de Patriarhul Macarie al Ierusalimului, pentru a fi venerată de credincioși. Până la momentul acceptării creștinismului, de fapt a creștinilor, cuvântul lui Isus propăvăduit de discipoli - și de un număr crescând de credincioși - era interzis în Imperiul roman și pedepsit prin torturi groaznice și moarte. Abia după recunoașterea făcută de Constantin cel Mare, crucea - numită de creștini și "lemnul vieții" - a devenit element de referință în viață, religie, arhitectura. Au apărut primele biserici creștine, folosind crucea în cele mai inovative moduri și cu variate detalii. Începând cu secolul al IV-lea, Imperiul a dedicat timp și resurse pentru ridicarea bisericilor ornate cu mozaicuri și cruci aurite, cu imagini scripturale, fiecare biserica avea numeroase reprezenari ale crucii, inclusiv cruci aurite sau acoperite cu pietre prețioase - crux gemmata. În toate aceste reprezentări, crucea era situată că element central, că victorie a vieții importiva morții. Tot atunci au apărut și crucifixuri, sau cruci ornamentale și coliere. Trupul lui Isus a fost reprezentat în modelul crucii și au devenit un element unitar. După secolul VIII, venerarea crucii vinerea la locurile sfinte a devenit o tradiție care s-a răspândit în toată lumea creștină. Crucea a devenit element definitoriu și s-a identificat cu religia creștină, fiind parte atât din ritual cât și din esența teologică.
Istoria este însă plină și de episoade în care crucea a suferit abuzuri și a fost folosită ideologic. "În numele crucii" au curs valuri de sânge. Cruciadele au deschis cale liberă uciderii în numele crucii, dar în extremă opoziție cu valorile promovate de Isus. În peste 15 secole de existență, crucea a fost nu numai element de venerație și pace a inimii pentru creștini dar și simbol ideologic pentru asasini care au încercat să justifice ororile lor prin legitimitea divină. Istoria abundă în exemple tragice. În timpurile moderne, și paradoxal democrate, memebri KKK în America au linșat membri ai populației de culoare folosind ca preambul al morții cruci cuprinse de flăcări. Naziștii au folosit crucea în cea mai importanță distincție, crucea de fier. Numeroase grupări extreme de dreapta au folosit și încă folosesc crucea, și alte simboluri creștine, pentru a-și justifica ura pentru alteritate.
Crucea triumfă prin Isus. La scară istorică, Răul câștigă teren pe termen scurt - războaie, dictaturi, asasinate, ură, discriminare. Pe termen lung, Binele are câștig de cauză. Suntem încă aici.
Luiza Mureșeanu, Toronto
|
Luiza Mureșeanu 9/15/2024 |
Contact: |
|
|
