Drumul către echilibru
Părinții deșertului au căutat echilibrul, chiar dacă prin metode ce pot părea uneori cu totul neîndurătoare. Exemplul unei asemenea căutări a echilibrului se găsește în apoftegma a treia despre avva
Sarmatas: „Gândurile rele îmi zic: Nu lucra, nu mânca, nu bea, nu dormi. Bătrânul îi răspunde:
Când ți-e foame, mănâncă; când ți-e sete, bea; când ești obosit, dormi”. Tocmai atunci a venit alt
bătrân la fratele acela și el i-a spus ce l-a îndemnat avva Sarmatas. Bătrânul îi răspunde: Iată ce
înseamnă ce ți-a spus avva Sarmatas: când ți-e foame și sete de nu mai poți, atunci mănâncă și
bea; și când ai privegheat și pici de somn, atunci dormi. Asta ți-a zis bătrânul”.
Drumul către echilibru, așa cum vedem aici, poate să frizeze extremele. Adesea este o mișcare
sinuoasă, care are nevoie de timp pentru a se stabiliza. Tensiunea primă este cea care se naște între
nevoile fizice și cele spirituale. Trupul are greutate și nevoile sale ni se înfățișează cu urgență și
brutalitate, în vreme ce nevoile duhovnicești sunt delicate și pot fi cu ușurință sufocate de violența
trupului. De aceea se nasc în minte gânduri akedice de trândăvie: „Nu lucra, nu mânca, nu bea, nu
dormi”. Și totuși, gândurile acestea ispititoare nu sunt lipsite de temei, oamenii pentru a funcționa
au nevoie de odihnă și de hrană. Aici intervine discernământul, stabilind măsura dreaptă a echilibrului (care nu reprezintă decât accidental media aritmetică a extremelor).
Tocmai pentru că nevoile spirituale sunt delicate și pot fi cu ușurință ignorate, este nevoie de asceză corporală. Asceza corporală este efortul de a educa
trupul pentru a face loc nevoilor sufletești, dar nu
urmărește niciodată anihilarea corpului, mortificarea
lui. Mai degrabă trupul ar putea fi văzut ca un partener al sufletului în mișcarea către Dumnezeu.
Asceza este și ea o formă de echilibru, o permanentă mișcare de echilibrare a relației complexe dintre
trup, suflet, lume și Dumnezeu. Părinții ascetici nu consideră materia ca fiind rea în sine și nici nu condamnă nevoile trupești, ci doar le situează în contextul valorilor spirituale mai înalte. De aceea avva
Sarmatas recomandă să mănânci după ce ai cunoscut foamea prin post și să dormi după ce ai cunoscut
trezvia prin priveghere. Discernământul este cel care îl învață pe monah să recunoască momentul potrivit în care să dea trupului cele necesare, fără a afecta viața duhului.
Echilibrul ascetic nu este static, are propria dinamică, este un dans continuu al trupului cu sufletul în
atmosfera harului, la care se ajunge prin experiență și rugăciune.
Paul Siladi
C
|
Paul Siladi 9/11/2024 |
Contact: |
|
|
