De vorbă cu sculptorita Irina Tănase
rina Tănase este sculptoriță, absolventă a Universității Naționale de Arte și creatoarea fascinantelor sirene pe care le vedem din ce în ce mai des prezente în cele mai importante expoziții de artă tânără din București. Propagarta a stat de vorbă cu artista, care a povestit despre începuturile sale în artă, despre momentul tensionat care a propulsat-o în atenția presei în 2021, dar și despre ciclul încă deschis al sirenelor sale, simboluri foarte personale, prin care exteriorizează etape din devenirea sa artistică.
Lucrările tale fascinante pentru privitori au început să fie prezențe constante în expozițiile din București, în spații artistice importante. Dar spune-ne puțin despre cum a început povestea ta cu sculptura. Cum ai început în artă și ce te-a îndrumat către acest mediu artistic?
Pentru mine acest drum a fost unul firesc. Am știut dintotdeauna că voi face artă. Tatăl meu a fost sculptor iar mama mea este scriitoare, motiv pentru care m-am îndrăgostit de viața „boemă” încă din copilărie. Când eram mică, tatăl meu mă lua cu el la atelier, iubeam să desenez, dar în momentul în care mi-a pus pentru prima dată lutul în mână cred că am avut prima revelație; faptul că aș putea materializa orice gând sau idee care mi-ar trece prin minte. Din acel moment am început să îmi doresc asta, ca și când aș căpăta un soi de superputere.
În perioada adolescenței am cochetat puțin și cu ideea de a face design vestimentar sau pictură, dar asta numai pentru faptul că sculptura presupune și foarte multă muncă fizică, fiind cu predilecție un domeniu al bărbaților. Nu a durat mult și am realizat că indiferent de cât efort va fi nevoie, nu pot să renunț la ceva ce iubesc și care îmi oferă cea mai mare libertate de exprimare artistică și oportunitatea să îmi creez un univers propriu, real și tangibil, tridimensional.
Unii artiști consideră anii de studiu ca fiind formatori pentru cariera lor. Cum au fost anii de studiu pentru tine? Uitându-te la ei, retrospectiv, care ai spune că au fost experiențele cele mai valoroase? Dar cele pe care ai vrea să le îmbunătățești?
Anii de studiu sunt bineînteles extrem de importanți și formatori.
Eu am făcut școala gimnazială și liceul la Liceul de Arte Plastice ,,Nicolae Tonitza”, unde am însușit noțiunile de bază și am început să înțeleg în ce mod aș putea să mă exprim mai bine din punct de vedere plastic, dar în acelaș timp, din cauza unor teme mai stricte si repetitive am simțit că nu am suficientă libertate. Pentru mine ca adolescentă a fost destul de frustrant.
Acest lucru s-a schimbat, însă, în timpul facultății, unde am avut norocul să am un profesor care nu mi-a impus anuminte lucruri, ci mi-a dat numai sfaturi, decizia finală în privința unei idei sau lucrări fiind doar a mea.
Structura inițială de formare este importantă, însă, sunt de părere că nevoia de a te exprima liber în domeniul artistic academic este una normală și ar trebui să se țină cont de acest lucru. Învățarea trebuie dirijată subtil de către profesor în direcția spre care studentul se orientează, libertatea pentru un artist fiind vitală. Colectivul este de asemenea foarte important, oferindu-ți oportunitatea de a urmări direcția proprie, dar și de a învăța unii de la alții, de a dezbate împreună idei, de a observa reacții și opinii legate de munca ta, de a-ți evidenția calitățile, de a-ți contura și dezvolta personalitatea artistică.
Arta pe care o creezi a intrat major în atenția publică în 2021, odată cu expoziția din spațiul Primăriei Sectorului 1, care a fost târâtă într-un scandal politic în presa națională, cu o agresivitate este caracteristică în spațiul local, am putea spune:). Lucrarea pe care ai expus-o atunci avea multiple valențe și a fost una dintre cele mai impactante din punct de vedere vizual. Au trecut mai bine de trei ani. A fost experiența una pozitivă sau dimpotrivă?
Experiența de la Primaria Sectorului I a fost, privind retrospectiv, una benefică. Inițial a fost oarecum traumatizantă pentru că nu mi-a fost deloc ușor să primesc un telefon în mijlocul nopții care să mă anunțe că lucrările mele au aparut la știri și că interpretarea acestora este una complet greșită. Am citit, apoi, mii de comentarii pe internet de la oameni care voiau să mă ardă pe rug, însa am realizat destul de repede faptul că un artist își pune sufletul în fața tuturor pentru a fi judecat, iar oamenii sunt diferiți și fiecare vede ce poate și cât poate, în funcție de cunoștințele și trăirile sale.
Persoanele din sfera artistică și culturală au apreciat, în schimb, lucrările și ideile mele, iar acest scandal mi-a oferit și multă vizibilitate, lucru din care pe termen lung am avut de beneficiat. Am intrat în atenția unor colecționari și curatori, am fost invitată la diverse expoziții în țară și am avut oportunitatea de a-mi expune lucrările de două ori la Galeria „Rivoli 59” din centrul Parisului, printr-un proiect cultural organizat de Asociația 1001Arte.
Ne-ai oferit până acum un univers artistic în care sirena a jucat un rol central. Frumoase, cu forme sublime, fascinante sau, dintr-o altă perspectivă, creaturi străine lumii noastre. Cum te raportezi tu la acest simbol cu o lungă istorie culturală și care este rolul pe care îl joacă în creația ta?
Sirena este o creatură fascinantă și neînțeleasă.
Atât în mitologia greacă, dar și în folclorul autohton, sirena este un personaj negativ, dar frumusețea ei este irezistibilă și ademenitoare. „Frumusețea care ucide” este o sintagmă care neliniștește, tocmai de aceea atât în literatura contemporană cât și în cinematografie, sirena este percepută diferit. Un personaj misterios prins între două lumi, însumând frumusețe și întelepciune, dar și suferință și tragism din amândouă. Are magie și magnetism, dar și putere să se reinventeze.
În opinia mea, aceasta este un personaj însingurat, rănit de mediul exterior și care caută întelegere și bunatate în oameni, iar în momentul în care găsește doar rea voință, reacționează haotic.
Pentru mine, sirena este un simbol al puterii și al iubirii, o asociez foarte mult cu mine, motiv pentru care am folosit-o drept analogie pentru a exprima diferite idei, trăiri și probleme existențiale cu care mă confrunt.
Am realizat mai multe lucrări în acest sens.
Prima, Sirena cu ochelarii VR, exprimă starea de izolare față de realitatea care dezamăgește și conexiunea cu lumea virtuală care oferă o alternativă controlabilă asupra acțiunilor și trăirilor imediate. Starea de degradare în care se află mediul înconjurător, disfuncționalitatea relațiilor inter-umane, lipsa de motivare a societății față de tinerii artiști și față de artă în general, goana societății după succes material imediat sunt factori agravanți ai stării de anxietate. O asociez, într-un fel, cu perioada de adolescentă.
Cea de-a doua sirenă, reprezentată într-o cadă plină de cioburi, reprezintă perioada de maturizare. Realitatea este dură, dar trebuie să ne adaptăm și să evoluăm, să căutăm soluții salvatoare, chiar dacă uneori fără succes.
A urmat o perioadă scurtă în care simțeam că magia a murit și tot ce mă încojoară își pierde sensul, motiv pentru care am realizat cea de-a treia lucrare, o coadă de sirenă tăiată și degradată, prinsă ca într-un galantar.
Ulterior am realizat că este nevoie de o renaștere, fiindcă orice moment poate conține un început, continuu facem alegeri care ne definesc și ne formează personalitatea, ne oferă șansa de a experimenta și de a ne autoevalua.
Cea de-a patra lucrare este reprezentată de un fetus de sirenă ce stă pe un maldăr de cioburi și reprezintă greutatea, dar și necesitatea unui nou început.
A urmat o perioadă de căutare, reconsiderare, reorientare și redefinire a principalelor modalități de exprimare artistică.
Cea de-a cincea lucrare, corespondentă acestei perioade este redată printr-o coadă de sirenă care intră în gaura de scurgere a unei căzi de baie și reprezintă reîntoarcerea la sensul primar al existenței, in aceast context apa.
Ultima lucrare realizată pe această temă, reprezintă o sirenă pe o stâncă, proaspăt ieșită din ocean, care înca se chinuie, dar căreia i-au crescut aripi și privește în sus, fiindcă există o nevoie de transcedere către o altă etapă, orizontul fiind vast și deschis către noi începuturi.
Unde te afli în acest moment în raport cu acest personaj devenit “al tău”? Care sunt subiectele care te preocupă acum?
Sirena va rămâne mereu simbolul cu care mă voi asocia, însă în următoarea perioadă mă voi axa pe niște elemente diferite față de cele folosite până în prezent pentru a-mi transmite ideeile.
Vreau să descopăr materiale și tehnici noi, să mă joc puțin și cu ideea de abstract. Nu am încheiat, însă, nici ciclul sirenelor, aceasta nu a apucat încă să „zboare”, însă până acolo mai am de experimentat și de învățat pentru a ajunge în acel stadiu al dezvoltării existenței mele.
Ne poți povesti ceva din ce urmează pentru tine? Care sunt planurile tale pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat?
În perioada aceasta mă pregătesc pentru două expoziții ce vor avea loc în toamnă. Nu îmi place să dau spoilere, de obicei postez pe social media cu câteva zile înainte de event. Pornesc de obicei de la o idee destul de clară, însă pe parcursul procesului de lucru aceasta se metamorfozează în funcție de ce descopăr. Îmi place să mă las ghidată și de conceptul de thinking hand fiindcă sunt de părere că subconștientul poate exprima mult mai puternic anumite lucruri decat poate conștientul înțelege. În următoarele luni vreau să pun bazele și pentru primul meu solo show, dar până nu îmi concretizez foarte bine concepul nu pot să mai spun altceva decât că it’s a work în progress.
Unde ne putem întâlni cu lucrările tale acum?
Majoritatea lucrărilor mele se află în colecții private atât în țară cât și în străinătate, însa am două piese expuse pe o perioadă nedefinită la Facultatea de Filosofie și alte două se află în superba colecție a Galeriei 1001 Arte din Piața Amzei, unde le puteți viziona!
|
Maria Munteanu 9/9/2024 |
Contact: |
|
|
