Elena Văcărescu - ambasadoarea sufletului românesc" (Nicolae Iorga)
S-a născut în București in septembrie 1864. Tatăl său a fost Ioan Văcărescu, iar mama, Eufrosina Fălcoianu, ambii descinzând din familii de boieri patrioți, cu multă știință de carte.
Copilăria și-a petrecut-o când la Fălcoi - Oltenia, la moșia bunicilor, când la Văcărești - Muntenia. A avut o guvernantă englezoaică de la care a aflat multe lucruri despre operele scriitorilor britanici. Ceva mai târziu pleacă în Franța, la Paris, unde rămâne definitiv. Tot aici, ia contact direct cu literatura franceză și cu făuritorii ei precum: Ch. Leconte de Lisle (1818-l894) și Victor Hugo (1802-l885). Aici, la Paris, își realizează educația aleasă, la Sorbona, audiind lecții de filozofie, de estetic
ă și de istorie, ținute de profesori celebri, iar arta poetică și-o perfecționează cu ajutorul poetului parnasian Rene Francois Armand Prudhomme (1839-l907), zis Sully Prudhomme.
O întâlnire cu Regina Elisabeta (Carmen Sylva) i-a marcat viața în mod profund. De la Carmen Sylva a învățat să aprecieze tot ce e bun, nobil, adevărat, frumusețea naturii și cea a muncii. Elena a fost invitată la Palatul Regal devenind protejata reginei, dat fiind că aceasta tocmai pierduse singurul ei copil și toată dragostea reginei s-a revărsat asupra Elencuței.
Elena Văcărescu a colecționat cântece populare românești și le-a publicat într-o carte cu titlul Rapsodul Dâmboviței, beneficiind și de aportul reginei, care a tradus aceste cântece în limba germană. Ea s-a bucurat de o adevărată faimă, întrucât lucrarea amintită a fost editată și în alte țări.
Regina Elisabeta țintea însă mult mai departe: ea dorea să o logodească cu Ferdinand, prințul moștenitor al Tronului, care o iubea foarte mult pe Elena, dar Regele Carol I s-a opus categoric fiindcă această căsătorie nu era în concordanță cu Constituția țării. Așa se explică plecarea intempestivă, mai bine zis exilarea Elenei Văcărescu la Paris și expedierea Reginei Elisabeta, pentru doi ani, în Germania. Viitorul Rege, Ferdinand întregitorul, care era îndrăgostit puternic de Elena, a suferit foarte mult din cauza despărțirii de viitoarea poetesă.
Despre șederea ei în Franța, Elena Văcărescu scrie: Pentru mine Franța rămâne țara care a primit solia mea românească, țara care, înțelegându-mi misiunea, mi-a înlesnit-o cu o generozitate pe care renunț să o descriu în culori ditirambice".
La Paris publică șase volume de versuri, face parte din comitete feministe, filantropice, umanitare, publică permanent diverse articole în ziare și reviste, precum în L'Ilustration", Les Debats", Le Temps"; are numeroase colaborări literare sub forma de: proză, versuri, teatru, traduceri etc.
Popularizează în conferințe diferiți scriitori români: Vasile Alec-sandri, Mihai Eminescu etc.
Întreprinde o operă de traduceri ale poeților noștri: G. Coșbuc, O. Goga, M. Eminescu. Crezul ei puternic era idealul național de reîntregire a țării: Elena face o expunere privind situația României în fața Senatului Francez, este membră în Consiliul Național al Unității Române, alături de N. Titulescu, O. Goga și alții. Este membră a delegației române participante la Conferința de Pace de la Paris (1919-l920), este prezentă la semnarea Tratatului care consfințea frontierele României Mari.
Franța îi acordă ordinul Legiunii de Onoare, instituit de Primul consul Bonaparte în 1802, iar Generalisimul Foch Ferdinand (185l-l929) o felicită pentru serviciile deosebite aduse cauzei Aliaților, în general, și Franței, în special".
În 1920 participă la Ședința de fondare a Ligii Națiunilor, în delegația română.
Academia Română îi acordă în 1925 titlul de Membră de Onoare a acestei instituții, fiind prima femeie care a primit acest titlu.
Considerăm că această distinsă doamnă, Elena Văcărescu, a îndeplinit cu cinste și multă competență Testamentul înaintașului ei, Ienăchiță Văcărescu, care afirma:
Urmașilor mei Văcărești Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Și a Patriei cinstire."
Elena Văcărescu se stinge din viață la Paris în 1947. Corpul ei a fost înmormântat în cavoul familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu din București.
|
Dumitru Constantin 9/7/2024 |
Contact: |
|
|
