Avem datoria de a misca lucrurile, de a nu functiona în gol, de a comunica ...
Fiecare om îsi doreste ceva în viată.
Unii caută în principal să posede valori materiale însemnate: case mari, masini scumpe, conturi serioase etc.
Altii, mai elitisti, nu au interes sau, dimpotrivă, au dispret pentru aceste valori "lumesti", concentrându-si atentia si dedicându-si eforturile pentru acumularea de cunostinte, pentru contemplarea frumusetii lumii, pentru pătrunderea întelepciunii si pentru dobândirea gloriei.
Evident, cresc interior – si asta este minunat, ajung la un nivel remarcabil, numai că într-o zi, ca orice om, ca si cei care umblă după acumularea de bogătii, trec in lumea de dincolo, odată cu tot ce au în minte si în suflet.
Atunci, nu poti să nu te întrebi : pentru ce atâta citit, studiat, analizat, învătat sau străduit economiceste peste nevoile curente? Prost sau destept, necioplit sau rafinat, sărac sau bogat, ipocrit sau corect, fătarnic sau altruist, sfârsitul pare la fel.
S-ar putea spune că viata este o scoală pentru suflet. Probabil că asa si este.
Nu ni se pare nimic în neregulă cu a câstiga bani multi, dar ni se pare o mare risipă ca ei să fie cheltuiti doar pentru sine, atunci când necesarul vital a fost acoperit.
Credem că sensul nostru în viată este să luăm de la ea cât de mult putem, în felul fiecăruia, - si să-i redăm cel putin la fel de mult, prin ceea ce facem pentru altii, pentru lume.
Uneori ai impresia că totul se reduce, nu numai la bani, dar si la putere, la dorinta de a domina, de a-ti arăta forta, punând-o în evidentă prin contrast cu neputinta altora, mai slabi decât tine.
Puterea nu e apanajul exclusiv al bărbatilor, s-a extins si la asa zi-sul "sex slab".
Când au ocazia să-si arate forta, chiar si femeile care au simtit pe pielea lor ce înseamnă să "fii călcată în picioare" nu ezită să-si exercite acest "drept". Si istoria se repetă. Mai întâi la nivel de individ, ca mai târziu să ajungă până la nivel de natiune.
Câte războaie nu se iscă doar ca să potolească frustrările unui conducător avid de putere !
Câti oameni nu sunt antrenati într-un conflict fără să stie pentru ce luptă !
Asa se face selectia naturală ! Sau, mai degrabă, cea umană...
Apoi sunt aceia care îsi folosesc "puterea" doar ca o exhibare a unor lipsuri. Încercând să-i impresioneze pe ceilalti prin arogantă, de fapt nu fac decât să încerce să se convingă pe ei însisi cât de puternici sunt.
Sub aparenta puterii, se ascund oameni slabi, care-si acoperă golurile interioare cu o "spumă" de grandomanie. Ne plac oamenii puternici, dar puternici în sensul bun.
Un om puternic care-si cunoaste valoarea nu are nevoie de o confirmare din partea celorlalti.
A fi puternic, înseamnă, însă, să ai puterea să fii bun cu cei din jurul tău, să mergi mai departe, să fii generos, să-ti sprijini semenii, să alini sufleteste, să descretesti fruntile mohorâte, să îti sacrifici comoditatea pentru un dram de bucurie pe care-l poti oferi altcuiva, învingându-ti limitările si egoismul.
Avem datoria de a misca lucrurile, de a nu functiona în gol, de a comunica.
Inteligenta pe care o acumulăm, multă sau putină, trebuie să rodească, să fie dată mai departe, în forme de aceeasi bună calitate sau de nivel superior.
Urmele pe care le lăsăm, în scurta sau lunga nostră viată, pot fi un exemplu pentru altii sau pot dispărea, usor, în negura vremii.
|
Dumitru Puiu Popescu 9/1/2024 |
Contact: |
|
|
