Experienta canadiană : Charta
Preocuparea de o viată a lui Pierre Trudeau referitor la constitutia canadiană s-a născut pe când el lucra la începutul anilor 1950 în istoricul bloc de est al clădirilor Parlamentului. Trei decenii mai târziu, ca Prim Ministru al Canadei, Trudeau a remodelat constitutia canadiană si a încorporat în ea o garantie explicită a drepturilor si libertătilor tuturor cetătenilor. Acesta a fost Actul Constitutiei (Constitution Act) din 1982 si Charta Canadiană de Drepturi si Libertăti (Canadian Charter of Rights and Freedoms) – cea mai importantă parte a ansamblului de reguli sub care Canadienii sunt guvernati.
S-a făcut cunoscută o puternică legătură între drepturile omului si legea apărută după crimele celui de al doilea război mondial. În 1948, Natiunile Unite au adoptat Declaratia Universală a Drepturilor Omului, afirmând că fiecare persoană are drepturi inalienabile; documentul fusese schitat în original de către un Canadian, John Humphrey. Saskatchewan a fost prima provincie Canadiană care a adoptat o lege pentru protejarea drepturilor omului si celelalte legislatii provinciale au urmat exemplul cu legi similare.
Parlamentul Canadei a si-a asumat responsabilitatea de a proteja libertatile democratice ale Canadienilor într-un “Bill of Rights” (Listă de Drepturi) în 1960, care a ghidat Parlamentul, curtea si guvernul federal, dar nu cuprindea provinciile. “Bill of Rights” a fost o tentativă către Charta lui Trudeau.
Trudeau a împărtăsit ceea ce s-a numit revolutia drepturilor de după al doilea război mondial. El a promovat declaratia UN a drepturilor universal, a lucrat cu Asociatia Libertatilor Civile Canadiene si a luptat Împotriva dominatiei Bisericii si guvernului în Quebec. El a crezut cu pasiune că societatea justă este aceea care protejează libertatea personală si a promovat libertatea individuală.
Trudeau încă gândea că libertatea trebuie păstrată si extinsă fără a fi distrusă ordinea. Balansul între cele două este o parte crucială a Chartei, care combină apărarea libertătilor cetătzenilor cu o grijă pentru drepturile unor grupuri in interiorul societătii si interesul tării ca întreg. Astfel Sectia 1 a Chartei afirmă că drepturile si libertătile personale au limite rezonabile.
Charta nu apartine numai lui Trudeau. Indivizi si grupuri de interes si-au făcut cunoscut guvernului si Parlamentului Canadei punctul lor de vedere, rezultând astfel o importantă protectie pentru egalitate între sexe, multiculturalism si drepturile băstinasilor.
Charta apără:
• Libertătile fundamentale de gândire, a cuvântului, a religiei si de adunări pasnice
• Drepturile democratice ale fiecărui cetătean de a vota în alegerile obisnuite
• Drepturile la mobilitate pentru a lucra, trăi, sau muta în orice parte a Canadei
• Drepturile legale la prezumtia de nevinovătie si la o judecată dreaptă.
• Dreptul la protectie egală si beneficiu egal al legii fără discriminare bazată pe rasă, nationalitate sau origină etnică, culoare, religie, sex, vârstă, sau dezabilitate fizică sau mentală
• Limbile oficiale Engleză si Franceză în Guvern si legislaturile Canadei si New Brunswick
• Drepturile grupurilor de limbă Franceză si Engleză la educatie în limba maternă acolo unde numărul lor o justifică.
Oricare din legislaturile Canadei poate trece o lege care se opune sau completează Charta, cu exceptia cazului în care afectează drepturile democratice, de mobilitate si lingvistice. O astfel de lege poate dura cinci ani, dar poate fi reactivată pentru perioade aditionale de cinci ani. Această dispozitie a Chartei, Sectiunea 33, a fost o amară dezamăgire pentru Trudeau, dar compromisul a fost un necesar pentru obtinerea suportului provincial la Actul Constitutiei. Legislatura Canadiană a folosit rar Sectiunea 33.
O parte considerabilă si complexă a legii Chartei a fost formulată după 1982, iar Curtea Supremă a Canadei si-a exprimat opinii în sute de cazuri. În Multani v. Comisia Scolară Marguerite Bourgeoys în 2006, citând protectia libertătii de religie a Chartei, Curtea Supremă a hotărât că un tânăr Shick avea dreptul să vină la scoală cu un kirpan, o mică spadă ceremonială învelită purtată de Shikhs ca simbol religios.
În cazul Butler din 1992, curtea a hotărât că libertatea cuvântului nu se extinde la publicarea si difuzarea pornografiei. Aici accentul a fost pus pe valorile si riscurile Societătii Canadiene.
Beverley McLachlin, “Chief Justice” al Canadei, foloseste cazul Butler pentru a explica diferenta dintre felul cum Canadienii si Americanii interpretează drepturile. Legea canadiană , spune ea, protejează limba, religiile, comunitătile băstinase si bunăstarea publicului general, în timp ce în Statele Unite, “etica individuală primează”.
Criticii se plâng că Charta a pus prea multe legi în mâinile unor judecători puternici care nu trebuie să dea socoteala Parlamentului sau poporului. Charta are încă popularitate printre Canadieni. A devenit, în luminoasele cuvinte ale lui McLchlin, parte a felului în care natia se autodefineste – o afirmatie privind spre viitor ale “valorilor distincte Canadiene de drepturi si responsabilitati de respect si tolerantză, pluralism si centralizare ale individului si statului.”
Norman Hillmer este Profesor de Istorie si Afaceri Internationale la Carleton University.
Episodul următor: Democratia în Canada: Alegerile si Votarea.
Norman Hillmer
|
Norman Hillmer 8/25/2024 |
Contact: |
|
|
