O mie de cuvinte
Dictonul care ne învață că ”A picture is worth a thousand words” nu e adevărat! În orice caz nu e adevărat întotdeauna. Ca de exemplu acum când nu mai am nici bunici, nici părinți, și am moștenit tot trecutul lor, în scrisori, cărți și fotografii. Am în față valuri de poze. În multe nu mai recunosc nici figurile, nici locurile, nici obiectele sau perioada. Poze mici sau minuscule, alb-negru, cu marginea zimțată sau cu chenar alb, așa cum se făceau înainte, cu destulă trudă, cheltuială și bătaie de cap - înainte de avalanșa pozelor color analoge și de potopul pozelor digitale.
In unele din acele vechi poze îmi văd părinții pe vremea când erau mult mai tineri decât mine acum, și mai tineri și decât copiii mei. Din poza cu nuanțe de sepia și chenar oval mă privește sobru și mustrător cineva din alt veac. Dar cine? Încep să aleg și să pun poze una lîngă alta, cercetez cu lupa, încerc să stabilesc grade de rudenie și genealogii după conturul și expresia feței, iar epoca după îmbrăcăminte și mobilier. Pe verso nu scrie nici data, nici ocazia, nici un nume. Uneori este ștanțat numele unui studiou fotografic de mult ieșit din funcțiune. Nimeni din familie nu mai știe ce e cu poza asta. S-a pierdut povestea, și cu ea, s-a pierdut și rostul pozei. Ce rost mai are să o păstrez, ce pot face cu o poză ca asta?
Dacă aș fi un spirit practic, pur și simplu aș da-o rapid la reciclare (gunoi?), amestecată cu ambalajele de biscuiți, flayerele nedesfăcute și facturile învechite. Eventual ruptă în bucăți. Dar, nu pot comite un astfel de sacrilegiu. Privirea aceea mustrătoare (sau zâmbetul încrezător al unor tineri necunoscuți mie dar care desigur nu mai sunt pe lume) mă blochează de la acțiune. Poate e mai bine să pun aceste poze văduvite de poveste într-o cutie, ca să uit de ele. Am să scriu pe cutie ”de aruncat” și o să-i fac vânt fără să o mai deschid, într-o zi cănd nu voi avea dispoziție elegiacă.
Dar sunt și multe poze unde recunosc și personajele și locurile, epoca. Crâmpeie de viață, viața mea, de care încă îmi amintesc bine. Sunt însă cam multe, nu mai am loc unde să le țin, și apoi sunt sigură că în afară de mine nimeni nu mai știe pe cine și ce reprezintă ele. Ar mai putea fi altcineva interesat ? Valoare documentară, poate. Totuși nu pot rupe poza unde mama e alături de colegi și prieteni despre care mi-a povestit de atâtea ori, și pe care chiar i-am cunoscut. Sau aceea unde mă recunosc, așezată cu mâinile la spate într-un pupitru cu capac și gaură pentru călimară, alături de colega de bancă, și de prima mea învățătoare, al căror nume l-am uitat. Fotografia și povestea ei măruntă prezintă interes doar pentru mine. Așa că astea intră la categoria ”a se arunca după…”.
Mai sunt modeste cărți poștale imprimate unicolor pe hârtie proastă, sau căutatele-cândva ilustrate color Kruger, cu lustru la propriu și la figurat, înfățișând monumente și peisaje din țară – sau din alte țări, de pe vremea când era de bonton să trimiți din vacanță salutări scrise de mână rudelor și prietenilor. Ba am găsit chiar și telegrame : ”mama grav bolnavă. vino urgent”. Cine mai știe azi ce e o telegramă (nu Telegram…) sau a ținut în mână una? Într-o epocă în care se schimbă continuu fața și sufletul lumii, astea ar putea avea totuși valoare de document. ”Calde salutări de la băile Govora”: nostalgii sindicale (acum m-ar costa valută forte pentru vizitarea unei astfel de destinații). Și, dacă te nimereai într-o excursie pe ”afară” și voiai să ”aranjezi” pe cineva, să-i fi trimis salutări de la rudele de acolo care îl așteaptă cu nerăbdare… Alte timpuri. De ce rețin și mă preocupă aceste relicve?
Ca și când aș putea pune stavilă timpului și timpurilor, uitării și nepăsării, ca și când aș putea alunga neființa, voi aduna în albume doar pozele cu poveste. Atât cât mi le mai amintesc, voi scrie câte o poveste pentru fiecare album - în o mie de cuvinte sau mai puțin. Albumul va fi etichetat optimist, pentru eventualii urmași interesați: „De reținut”.
Pozele fără de poveste se vor preface însă în cenușă …
Tatiana Andronache
Toronto
|
Tatiana Andronache 8/25/2024 |
Contact: |
|
|
