Reverențe culturale - Reverențe nostalgice o carte a Claudiei Voiculescu
Prezență consecventă în scrisul românesc vreme de aproape 30 de ani (primul volum publicat în 1994, Rondelul orei fermecate, poezii, Editura Insert, București), Claudia Voiculescu și-a etalat de-a lungul timpului disponibilitățile sale de scriitor cu largi resurse creatoare. Poezia, proza, eseul sau articolul de presă i-au stat la îndemână pentru manifestarea unui talent pluridisciplinar, capabil să se exprime în diferite registre, cu aceeași măiestrie de manevrare a cuvântului, trecând de la emoția lirică și sondarea planului interior, la rigurozitatea observației și analiza faptului real. Stabilită în București de la vârsta primilor ani de școală, se implică în viața culturală și devine interesată de felul în care edificii culturale sau case particulare din capitala noastră, dar nu numai, păstrează amintirea unor personalități remarcabile, a unor realizări care au marcat exemplar evoluția noastră în timp.
Volumul Reverențe nostalgice (Editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2023) vine în continuarea unei preocupări statornice a Claudiei Voiculescu, căreia i se datorează apariția în anul 2022, la Editura UER PRESS, a volumului Istorii mai vechi și mai noi despre case, scriitori și evenimente culturale, subtilul Mic dicționar subiectiv, desemnând o scriere cu un scop informativ, dar rezervându-i o perspectivă personală. Aceasta este latura pe care scriitoarea ține să o aprofundeze în noul volum, după cum este avertizat cititorul, care intră mai întâi în contact cu un titlu ale cărui semnificații sunt evidente: atitudinea dominantă este una de reverență, gest de respect, de considerație și stimă și, în același timp, una încărcată de nostalgie, sentiment de tristețe, de regret, de dorința de a retrăi un episod din trecut. Sub acest semn vor sta toate textele selectate pentru noul volum de scriitoarea Claudia Voiculescu, de data aceasta asigurând un mai larg acces subiectivității.
Cuprinzând articole sau comunicări redactate de-a lungul timpului, unele publicate, altele inedite, volumul consemnează experiențe personale, probând un proces de cunoaștere și cercetare, deloc facil, căci investighează diferite domenii, timpuri și spații. Astfel, vizitând Roma, scriitoarea se oprește la un edificiu singular , „Accademia di Romania in Roma”, prezentându-i istoria pentru a vorbi Despre Emil Panaitescu și Columna lui Traian. Cu o consistentă documentare, aflăm că istoricul și arheologul Emil Panaitescu (1885-1958), a cărui biografie o detaliază, este cel căruia i se datorează realizarea mulajelor după cele 125 de basoreliefuri ale celebrului monument. Cu același interes, autoarea prezintă un eveniment particular de rezonanță culturală, participarea la Tabăra de Literatură de la Ghelari - Hunedoara, cuprinzând și o impresionantă descriere a Ținutului Pădurenilor.
Bucureștiul rămâne totuși centrul de interes pentru semnificațiile deosebite pe care le poartă anumite edificii, amintind de figuri a căror importanță urcă din istorie până în zilele noastre. Așa este statuia spătarului Mihai Cantacuzino din fața spitalului Colțea. Propunând un Remember, spătarul Mihai Cantacuzino (1640 - 1716), cercetătoarea prezintă viața și activitatea celui care a fost ctitor al mânăstirii, școlii și spitalului Colțea (1704). De asemenea, demnă de a fi evocată este personalitatea lui Jacques M. Elias (1844-1923), bancher, moșier și mare filantrop, care a locuit în modestul apartament din strada Corabiei nr. 2 (azi Clemenceau). Acesta a lăsat prin testament uriașa sa avere Academiei Române, pentru a o folosi în scopuri culturale și sociale, precum renumitul spital care poartă și astăzi numele familiei. Parcurgând zilnic străzile Bucureștiului, scriitoarea descoperă un alt nume de rezonanță istorică, acela al francezului Edgar Quinet (1803-1875), scriitor, filolog și istoric filoromân. Căsătorit cu Hermiona Asachi, fiica scriitorului Gheorghe Asachi, a sprijinit prin scrierile sale mișcarea revoluționară din 1848, militând pentru unitatea și independența românilor din Principate.
O incursiune în viața culturală bucureșteană este oferită de casa din bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 12, construită în anul 1902, unde a locuit familia Lipatti. Într-o Analiză pragmatică a unui fragment de jurnal aparținând scriitorului și diplomatului Valentin Lipatti, fratele celebrului pianist Dinu Lipatti (1917-1950), autoarea recurge la metode ale retoricii moderne, pentru a semnala valori artistice care au adus faimă României. Din aceeași perspectivă, celebrează 180 de ani de la nașterea doctorului Constantin Esarcu, (1836-1898), medic, politician și diplomat, om de cultură, ctitorul Societății Filarmonice (1868), inițiator al construirii Ateneului Român (1888). Importantului edificiu i se dedică și articolul aniversar Ateneul Român la 130 de ani (1888-2018), cu informații amănunțite despre cei care au contribuit la ridicarea acestui sanctuar al artelor.
Rod al unor susținute cercetări sunt evocări ale unor personalități mai puțin cunoscute, dar cu destin exemplar. Case din București le păstrează amintirea. Astfel este cea de pe strada Șerban Petrescu, nr. 20. unde a locuit Avocatul Petreu Liviu-Miron, care a trăit drama plătirii datoriei statului român față de Uniunea Sovietică după al Doilea Război Mondial. Blocul aflat pe strada Biserica Enei, nr. 14, sectorul I, amintește despre Destinul unui prozator și gazetar liber, Mircea Damian (1899-1947), care a făcut închisoare pentru opiniile sale, după cum este și casa din calea Dorobanților a inginerului Mircea Casassovici, și el cunoscând închisorile comuniste, din a cărui familie a făcut parte Clemența Noica, mama filosofului Constantin Noica. Despre soarta juristului I. Ioan Alexandru Vasilescu (1881-1960) decedat la Jilava, povestește în textul I. Valjan poeta Despina Vasilescu Valjan (1919-2015), fiica acestuia. Amintirea o poartă casa din București, str. Culmea Veche, nr. 8 a familiei.
Consemnări importante păstrează scriitoarea în Nostalgii desuete, un capitol de sinteză a vieții culturale bucureștene, distingând numeroase personalități care participau la cenaclurile purtând numele scriitorilor G. Bacovia, Mihail Sadoveanu sau Mihail Sebastian. În registrul memorialistic, scriitoarea reține și amintiri despre unele figuri contemporane precum prof. univ. dr. Constantin Voiculescu, poetul și publicistul anticomunist Ernest Verzea sau scriitorul Horia Ion Groza, cunoscut la Câmpul românesc de la Hamilton, Canada. De reținut o nostalgică evocare a poetului Geo Dumitrescu, de care se leagă începuturile sale scriitoricești. Acestora li se adaugă consistente comentarii despre Dante, Petrarca, Flaubert, Felix Aderca, Emil Cioran, Brâncuși sau George Enescu și alții, ilustrând diverse domenii artistice.
Pasionată cercetătoare a fenomenului cultural, Claudia Voiculescu efectuează un act de recuperare, într-o carte care impresionează prin bogăția și exactitatea informației, dar și prin vibrațiile lirice îndatorate poetei a cărei prezență este permanent resimțită de cititor.
|
Ada Stuparu 8/18/2024 |
Contact: |
|
|
