Epitaful meu vesel
M-am trezit foarte în zori,
Epigrama-mi dă fiori!
Vreau să-mi scriu un epitaf,
El rămâne, eu sunt... praf!!!
Acum nu vă mai zàmbesc,¨
Îngerii mă-nveselesc;
Nu stiu de înțeleg bine.
Oare cântă pentru mine?
Tristă-sunt dar n-am ce face,
E liniște totul tace.
Dar în fărâma mea de creier
Mă delectez c-un ,,cri” de greier.
Străinule pe unde treci
Este locul meu de veci,
De faci un pas într-o parte
Mă vei găsi într-o carte!
Cu sechele de covide
Și preziceri prea morbide,
Am ajuns fără sicriu
Doar cenușă, dar... tot scriu...
Nu-mi place patul de humă
L-am ales să-mi fie mumă
Și-mi place să stau pe-o parte
Citindu-mi ultima ,,carte”.
Trage clopotul la schit,
Simt în urechi chiuit
Nu din schit, din sonerie,
M-avertizează-o mumie!
Ursitoarele mi-au spus
Tu ești din Familia Rus,
O carte sub cap ți-am pus
Și să nu-L uiți pe Iisus!
În mirosul de tămâie
Și coliva cu lămâie
Voi găsi un ultim vers!
De nu îl găsiți, l-am șters!
Cât în viață am trăit
Am scris și m-am chinuit
Să găsesc cuvântul clar
Să-mi fac versul de cleștar...
Câte stele sunt pe cer
Eu le număr și le cer
Seara, când luna răsare,
Pentru noapte-o sărutare...
Supăratu-s-au pe mine,
Iambi, troheii și chiar rime,
De aceea stau aici
Și-n loc de flori cresc urzici!
Din străbuni știam de carte,
Și de cum bucate împarte,
Azi trăiesc ii dau pomană!
Să- fie cui îmi dă, mană!
A venit o altă toamnă,
Cucuveaua se îndeamnă
Să-mi păzească cel mormânt
De când plâng cu glasul frânt.
Bate vântul cătinel,
Trece-n grabă un cățel,
Dar s-a-mpiedecat un pic
Udându-mă! Ce să zic?
Plouă mult fără clăbuci.
,,Dar aici stai și te culci!”
Îmi ziceau stropii de ploaie
Spălând crucea sub șiroaie.
N-am îmbătrânit degeaba,
Când cu versul, dorul, graba!
Nu le vezi? Le-a luat zăbava!
Le-o fi spulberat ca pleava?
de Melania Rusu Caragioiu
St-Constant, Canada, martie 2022
|
de Melania Rusu Caragioiu ( s-a născut la 24 mai 1931 la Ilteu - a decedat la 2 august 2024 Montreal ) 8/5/2024 |
Contact: |
|
|
