Comportament, politete, corectitudine.
Oamenii nu sunt pe acest pamânt de ieri, de alaltăieri, sunt de milioane de ani si treptat au învătat să trăiască unii cu altii; si nu au trăit mereu la fel. Până la întemeierea familiei au trăit evident singuri, luptându-se cu animalele pentru a se hrăni si între ei cu scopul de a supravietui; cei tari, conform selectiei naturale darwiniene, au învins si au întemeiat familii în care s-au simtit mai siguri, mai protejati, fiind într-un grup în care aveau o legatură genetică si astfel s-au acomodat usor în cardrul nucleului familial; un salt înainte l-a reprezentat traiul în comunităti mai largi -triburi si mai tîrziu popoare- în care relatia dintre membrii comunitătii umane era nu de ordin genetic -legătura de sânge- ci de ordin social: ca să se poată convietzui a fost nevoie să se stabilească reguli si legi comunitare pentru ca viata să se poată desfăsura organizat, nu haotic, ci conform unor principii de coexistentză care s-au creat pe parcursul timpului si conform cu nevoile grupului.
În acest mod s-a format o" morală socială" care a instituit-conform necesitătilor- reguli de coexistentă, ducând către relatii pasnice între membrii societătii. În cadrul acestor acomodări sociale, cele "zece porunci"pot fi considerate ca un început al organizării societătii umane, bazat pe un comportament acceptabil tuturor membrilor constituenti.
Tendinta istorică a fost către ameliorarea "păcii sociale” pentru că numai asa se puteau dezvolta relatiile bune impuse de schimburile comerciale pe baza cărora se ameliora bunăstarea materială a comunitătii; înflorirea economică nu a avut loc istoriceste în perioade de conflict, ci mai degrabă în perioadele de pace care au urmat conflictelor. Aceste perioade de pace au favorizat dezvoltarea regulilor de comportament în cadrul familial si -mai important -al societătii: relatiile între părinti si copii, între vecini, între prieteni, între membii diverselor organizatii- cluburi, partide politice, comunităti religioase, etc- între tzări si grupuri de tzări.
La baza toturor aranjamentelor si organizărilor stau desigur relatiile interpersonale, interumane, ca fiind cele mai importante si fără de care nu se poate construi nimic la scară socială. De aici au derivat de-alungul ultimelor 2-3 secole- mai precis după revolutiile burgheze, odată cu industrializarea si dezvotarea schimburilor economice -ceea ce s-au numit "regulile de comportament social" sau de bune maniere (politetze), care au format un fel de "glue" pentru relatiile dintre oameni: a adresa câteva cuvinte potrivite, chiar dacă sunt banale si de circumstantză, când oamenii se întâlnesc în casă sau pe stradă, pentru un meeting de bussiness sau profesional, îsi fac vizite, etc. Aceste bune maniere s-au dovedit a fi folositoare în sensul că ajută efectiv legăturile emotionale si prin aceasta facilitează acordurile profesionale între oameni. Lipsa lor de utilizare a făcut să apară un comportament care usor poate atinge stadiul considerat anti-social: comportamentul lamentabil, ofensator al celor "fără maniere" , vulgar-mitocănesc, care este respingător, ofensiv si nu face decât să creeze adversităti si care duce la ura între oameni si eventual între clasele sociale- acolo unde acestea mai există.
Din nefericire aceasta s-a întâmplat si în România comunistă si post comunistă, în care comportamentul "social manierat " a fost considerat un decadentism burghez care a căutat să fie - si a fost - eradicat, iar pe cadavrul lui s-a ridicat învingătoare vulgaritatea ofensivă, de care vorbeste pe drept si cu talent Andrei Plesu.
Este însă o greseală fundamentală să se confunde "bunele maniere", care si-au dovedit utilitatea socială, cu "manierismul", care este o manifestare superficială, o exagerare fără bază a unor reguli de comportament adoptate, dar neasimilate si care nu sunt cu nimic utile.
Armonia socială deteriorată duce la măsuri de corectie necesare bunului mers social, care în zilele noastre sunt reprezentate prin adoptarea de legi corespunzătoare referitoare la drepturile omului , la Comisii si Tribunale speciale care să vegheze la aplicarea acestui tip de legi, cu scopul de a apăra pe cei care se consideră discriminati, insultati, victime ale rasismului etc. De aici, o întreagă birocratie care -în practică -nu reuseste să multumescă părtile interesate si care nu va schimba cu nimic relatiile interumane daca vor continua să se adâncească factorii care au dus la disparitia comportamentului civilizat si al respectului reciproc dintre indivizii societătilor lumii vestice, societăti presupuse mai elevate pe scara progresului social.
Oamenii ar trebui ei însisi să ajungă să se convingă de utilitatea comportmentului civilizat si corect în relatiile dintre ei; altfel se expun haosului social care duce la haos economic, cu scăderea performantelor economice si deci a standardului de viatză. Desi cere poate un mic efort, este mai creativ un comportament civilizat decât o mitocănie crasă.
Ioan Dinu Ion / Toronto
|
Ioan Dinu Ion 8/4/2024 |
Contact: |
|
|
