Perfecta mirare
În această lume
ce sunt mai răspândite ca mirările?
Doar mirarea este unică
și nu poate fi asemuită cu ceva...
Numai atunci mirarea este perfectă
în contextul ei
cânt mirându-te pe ceva,
trebuie să stai perfect nemișcat,
să nu schimbi poziția
nici măcar privirea ,
sau să miști pupila în stânga sau în dreapta
să se creadă astfel că mișcând ceva
din ce te reprezintă,
faci semne la cineva
și că doar simulezi mirarea...
În această lume,
ce sunt mai răspândite ca mirările,
când știu că exist fiindcă Dumnezeu
îmi apreciază mirarea pe care
în nemișcarea mea o execut,
nu cu ochii,
ci cu gândurile...?
MIJLOC DE APĂRARE...
Întâmpinându-mă de această dată
lent, lent de tot,
muza a rostit:
”Ca urzica trebuie să fii,
Ea are ca mijloc de apărare porii urticari și iritanți,
iar tu ai în schimb cuvintele…
Folosește-le cum folosește urzica porii…
Nu înțelegi cum?
Unde ai văzut urzică să se repeadă la cineva….?
Ea așteaptă nemișcată să-l irite pe ”Tura-Vura” nepriceputul
care se avântă spre ea, fără noimă…
Nu înțelegi?
Astfel e în legitimă apărare…
Așa să folosești tu verbele,
substantivele,
contra detractorilor/defăimătorilor.
Scrie!!!”
ÎNALTA UIMIRE
De această dată
muza m-a întâmpinat
în cel mai lent mod posibil
și sub expresia uimirii mi-a rostit:
”Acum știu totul despre starea ta
după ce mi-a explicat Dumnezeu astfel:
*Te miri că poetul
este atât de neclintit în așteptarea sa
și că nu te întreabă niciodată nimic?
Cum să te întrebe ceva
când știe că atunci când nu ești cu/la el
ești la mine,
sau te-am trimis la altcineva...
Cine în această lume
nu îndrăgește o poezie măcar,
sau mai multe,
fie aceasta /acestea pe teme de iubire,
de jale,
de veselie,
de despărțire
sau de alte cele?
Ce aștepți să te întrebe poetul?
Așa cum prin absurd
aș aștepta eu să mă întrebi tu ceva,
când știu ce ai de făcut,
când știi ce am de făcut...
Când eu te fac să inspiri lumea ce să scrie,
ce dorești să te întrebe poetul?
Când toată viața
el știe unde ești
sau de unde vii,
Ce să te întrebe? Ai venit?
Ce ar însemna asta?
Indiferent ce-l vei face să scrie,
nu te va întreba nimic!
Așa cum tu pe mine
nu mă întrebi niciodată nimic
ce și cum....”
Atunci prin dimensiunea uimirii muzei față de mine
doar atâta am vrut să spun: ”Nu am cuvinte...”,
când muza a murmurat :
”Scrie!!!”
BIO METAFORIZARE EXTREMĂ-2
Prin ce altceva se amână
judecata de apoi
dacă nu prin faptul că
Dumnezeu trăindu-și căința
prin ciupercile pe care
nu le pot prețui harul,
gramatica sau hotarele,
deoarece n-a ținut refugiile în pact cu noi
când ne-au împrăștiat stihiile,
purtând o teamă:
să nu-l ia minunile înainte...
Dacă va face minuni cu ciuperci...
Aceasta ar fi preîntâmpinarea crizei
că fac eu sau alții vrăji cu ciuperci,
Aici e finala concursului de uimiri.
Dumnezeu cu minunile,
eu sau alții cu vrăjile,
să nu se otrăvească legenda,
să nu se compromită succesul/victoria
prin ”alba, neagra”
*Uite ciuperca , nu e ciuperca...!
Dacă aici este, aici nu este*,
să nu se dea peste cap canoanele,
binecuvântările,
amestecând datinile cu fanteziile...
Când pentru prima dată muza stă uluită și tăcută
în fața mea
că Dumnezeu în căință
făcând cu mine în spirit schimb de păreri universale
pe linie de ciuperci o abordez:
”Spune ceva în acest sens?
Muza a rostit:
”Când poezia îți este inspirată la asemenea nivel
prin tema ciupercilor
care sunt după renume, răspândire
şi cuvânt,
(unde nici nu te aştepți pe pământ)
pentru judecata de apoi
mărturiile salvatoare a cercetătorilor
refugiaților și naufragiaților,
ca răstignirea Domnului Nostru Iisus Hristos,
dăruire fără mărginire,
eu pot interveni doar ca arbitru...”
|
Vasile Dan Marchiș 7/29/2024 |
Contact: |
|
|
