Note de lectură - Din Halima, o seară de Mira Lupeanu
Cartea este, de fapt, o antologie realizată de către Mihaela I. Rădulescu, tipărită la editura RAWEXCOMS, București, 2024.
E dedicată operei poetice semnate de Mira Lupeanu, este un cumul al celor mai prețioase scrieri visate și trăite de aceasta. Halima, mă poartă cu gândul la cele O mie și una de nopți, în carte, sunt 101 poeme cuprinse între coperți. Și toate aceste frumuseți citite de mine m-au fermecat. Fiecare strofă îndrumă la cunoaștere și, în același timp, la relaxare departe de aglomerația urbană. Stilul rafinat, feminist al autoarei pune în valoare boemul, descătușând astfel imaginația.
În Orientul plin de colivii și rodii
Poveștile n-a spus ca o Seherezadă,
Timpul trecător, stăpân oprit sub zodii,
Prin mii de nopți de vis reci semiluni să-i cadă
Alături de gât alb, s-o mângâie pe sclavă.
(Din Halima, o seară, pagina 28)
Urme de dragoste găsim în fiecare strofă, aluzii subtile sunt impregnate în subconștientul cititorului aducând acea stare de levitație mentală, găsind la fiecare pas sclipirea orbitoare a iubirii șerpuind alene printre cratime...
Eu rămân în cerc de aur,
Spre tărâmul cu petale
Curg aripile-mi legate,
Izvorându-se în lacrimi.
(Pe tărâm de basm, pagina 22)
Eleganța accesibilă a Mirei Lupeanu, îmbină anotimpurile cu voalul misterului și al femeii îndrăgostite, dar sigură pe maturitatea sentimentelor sale. Totul pare ireal, dar posibil de atins cu aorta pulsând de dorință. Explicit sau voalat autoarea pictează pe sufletele cititorilor un curcubeu de sentimente perfect. Iubirea creează, naște, subjugă și eliberează dar pentru fiecare etapă există și nelipsita durere. Durerea perfecțiunii ce nu poate fi atinsă. Mira Lupeanu a iubit frumos și curat tot ce a scris și tot ce a atins, în versurile sale se simte această frumusețe pură pornită din suflet și eliberată prin lacrima de bucurie sau durere lăsată pe coala de hârtie.
Cum aș putea s-arunc în flăcări pielea
Și alte vini să întețesc cu ea?
Rămână taina vrăjilor acelea
Pecetluite în povestea mea.
Pe căi încinse de deșert și munte,
Prin fără număr vieți pedeapsa mea
Nu a suit și-n Miraflores punte
Cu spini însângerați de taina grea.
(Vina,pagina 27)
VolumulDin Halima, o seară l-am citit și recitit întro seară, fascinată de profunzimea sensurilor celui mai înălțător sentiment, iubirea.
Am înțeles că frumosul există în toate bucuriile lumii împresurate de iubirea care trebuie înțeleasă, respectată și trăită alături de un el sau o ea capabili, la rândul lor, să împărtășească și să accepte sentimentul suprem
Hai, vino, în grădinile Semiramidei.
Te poți ascunde în orice inimă verde
Și visat de poveștile-i calde
S-o faci să roșească deschizând trandafirii
În brațele tale.Tărâmul acestui înot
Printre flori, ca-ntr-un incendiu al sângelui
Ce ne mistuie formele chipului rău
Din îngerii purpurei scăpărători,
E prelungirea pieptului tău
Întâlnit de al meu sau poate
Amestec de timp neclintit cu timpul clipit.
(Tărâm prelungit pagina 120)
Depășind jumătatea volumului, am aprofundatAutobiografia timpului ce mi-a fost scris, recunosc, tumultul sentimentelor m-a depășit, unindu-se cu Universul, viața în sine este o poveste, o joacă a oamenilor mari ce împrumută rând pe rând personaje de basm. Răsplătită cu florile nopții sau legănată cu visele cele mai frumoase,răzbate prin zborul de fluturi.
Din nou minunea bucuriei albe
De scuturări plutite din sărut,
O împăienjenită-mbrățișare
Părelnică pe alt necunoscut.
(din poemulGrații în risipă)
Coca Popescu
|
Coca Popescu 7/17/2024 |
Contact: |
|
|
