Zimbetul verii
Zimbeste o geană de lumină
Ce se strecoară dintre nori
Ne face inima mai plină
De dragoste și de fiori
Zimbeste ea întreaga Natură
Căci ziua-i lungă și e plăcut
Pulsează viața în etnocultura
Cauți/ găsești răspunsul absolut
Mă contopesc cu Universul
Și îi mulțumesc fiindcă exist
Abia acum înțeleg sensul
Soarelui în asfințit
Zâmbesc acum ca este vară
Și vara-mi zimbeste-napoi
E un sentiment ce te doboară
De-atita dragoste în noi
Zâmbesc din fiecare încheietură
Și am sufletul plin si-mpacat
Mă contopesc cu Mama Natură
E anotimpul meu preferat …
Praf de stele
Intr o zi pe inserat
Multe-ntrebari m-au invadat
Si m-am rugat la Dumnezeu
Să-mi dea răspunsul- de ce eu?
De ce-am avut de suferit
Cit alții și inca-n zecit ?
De ce mereu am acceptat
Să fiu supusă repetat
La umilințe și trădări ?
Cuvinte grele, răzbunări?
Caci eu nimic nu am cerut
Ci doar am dat cit am putut
Am dat la rude si străini
Din ce-am avut cite puțin
Și încă mai dau și dau mereu
Să-mi ajut semenii la greu .
Iertare la toți am cerut
Și-am suferit și am plins mult
Dar n-am vrut ca alții să știe
Ca eu sint ca o păpădie
Gingașă , galbenă și-odată
Intr-un puf e transformată
Și dispare înecată
În depresie uitată…
Am realizat intr-un tirziu
Ca eu-s de vina și acum știu
Din praf de stele am fost creată
Și în ființa apoi întrupată
Sa învăț din propria greșeală
Fără să cer socoteală
Și să-nțeleg Karma creată
Ca nu dispare niciodată
Și să încerc să evoluez
Un suflet nobil să creez
Atunci cind va pleca înapoi la stele
Să fie mândru de realizările mele …
Fiecare cu drumul sau
Frumoasa copilărie iar noi ce fericiți eram
Acum este o amintire ca o frunza de pe ram
Vintul bate, vremea trece, frunza-i galbena acum
Încă sta pe ram dar pleaca și își va vedea de drum
Și cu ea orice-amintire despre corpul pământesc
Luam cu noi doar sufletul către Sufletul ceresc
Și ca fapte -cele bune se vor înmulți cu doi
Iar pentru faptele rele vom fi trimiși înapoi
Cine vrea sa evolueze cu siguranța va reveni
Cine e obosit de viața se va putea odihni
Avem o eternitate sa ne auto-analizam
Sa vedem de vom ramine sau dorim sa evoluam
De ma intrebi acum pe mine încotro o sa apuc
Cu siguranța-mi știu răspunsul in ce direcție ma duc
Dar fiecare va decide pentru sine și atit
Dumnezeu a creat omul și n-a mai intervenit
Frumoase etape ale vieții am trăit și eu din plin
Altele mai puțin frumoase tot in amintiri le țin
Fiindcă m-au ajutat in viața sa devin ce sunt acum
Și voi ramine neschimbata pina la ultimul meu drum
Manuela Carmen Buica-Șerban
|
Manuela Carmen Buica-Șerban 7/11/2024 |
Contact: |
|
|
