Ziua CANADEI-
la Ziua CANADEI-
astãzi e CANADA-n sãrbãtoare.
þarã mare...iar te-ai primenit.
versul ce þi-l scriu e cu ardoare
cã la piept, pe toþi tu ne-ai primit.
þarã-ntre oceane aºezatã,
cu pãduri imense ºi zãpezi,
þarã fericitã ºi bogatã,
cu fluvii imense ºi livezi,
vin copiii lumii mari la tine
ºi tu ne primeºti, de bunã-seamã
ºi ne mângâi tristele destine,
precum scriu poeþii - ca o mamã.
þãrile din dor ne sunt departe.
le iubim ºi veºnic le visãm.
emigrarea tristã ne desparte
ºi cu drag - te binecuvântãm.
steagul tãu de verde veºnicie
e simbol de viaþã pentru noi.
când mã duc prin maica-Românie,
mã aduce dorul înapoi.
DORUL...tu nu ºtii ce este dorul.
tu copiii nu þi-i prigoneºti.
braþ la braþ mereu cu viitorul,
scumpa mea CANADA - sã trãieºti!
...mult îmi e departe ROMÂNIA.
scriu poeme triste pentru ea,
dar mã-nclin pios - jos pãlãria,
azi - CANADA ESTE ÞARA MEA!
O...CANADA!
în fiecare zi – iubim Canada,
aceastã mamã ce ne-a adoptat
când România dorurilor noastre,
plinã de jale...ne-a abandonat.
acolo...munþii noºtri aur poartã.
acolo...hoþii vremii sunt stãpâni.
acolo...de la Nistru pân’-la Tisa,
calcã prin rai copite de pãgâni.
de douã mii de ani apasã jugul.
eroii Þãrii noastre-s morþi de tot.
bandiþii-au desþãrat o þarã sfântã.
românii-l strgã-n cer pe Savaot.
azi Dumnezeul nostru e-n Canada.
alþi fraþi români trudesc prin alte þãri.
suntem sãtui...dar plângem – România
ne cântã psalmi de dor din depãrtãri.
aprindeþi lumânãri – români prieteni,
cã Dumnezeul nostru e cu noi.
Canada-i noul Eden pe planetã;
la sãrbãtoarea ei – VENIÞI ªI VOI!
HAI SÃ CÎNTÃM…O…CANADA !
-baladã cu emigranþi-
ne-am adunat din cele patru vânturi
ºi în CANADA ne-am fãcut un rost,
iar frunza de arþar – cea veºnic verde,
ne-a dat…pe bogdaproste – adãpost.
dar suntem divizaþi ca o cetate
ce-i prãbuºitã chiar sub spuza ei.
legendã suntem – care nu mai ºtie
sã-ºi punã rosturi ºi un nou temei.
comunitate suntem…fãrã lider.
avem biserici multe ºi preasfinþi,
dar n-avem – creºtineºte – cimitire,
unde sã-ngroape fiii pe pãrinþi…
mereu rãzleþi – ca pe un câmp de luptã,
noi între noi mereu ne urmãrim.
e crudã lupta…scapã cine poate
iar ºansa salvatoare-i…sã murim.
þara CANADA – ce ne este mamã,
ne-a dat pãduri ºi râuri ºi câmpii.
ne leagãnã-ntre douã mari oceane,
sub cerul ei – scãldat de armonii.
dar omul nostru nu-ºi gãseºte locul,
e supãtat pe bunul lui destin
ºi chiar de are-n casa lui de toate
ar vrea sã-i moarã capra…la vecin.
ne-am aciuiat din cele patru vânturi.
destinul bun ne-a dat ºi ne-o mai da.
haideþi sã fim ºi noi mai buni – prieteni,
sub imnul de vecii - O…CANADA
|
George Filip 6/30/2024 |
Contact: |
|
|
