-Fabulă din ogradă-
Vulpea, curcanul și gâsca
Trona în ogradă un falnic curcan,
Când nu era treaz viteazul Azor,
Ogrăzii visând că ar fi gardian,
Mărgele, glu-glu etalând sfidător.
Din cârdul de gâște grăsuțe și albe,
Să fie în frunte, cea mare și grea,
Să fie-avansată, venea tot cu jalbe
Și-n orișice baltă-ndelung se-oglindea.
Vulpoiul Renică, pândind din tufiș,
Văzând, hoțomanul, rapid cum stă treaba,
Curcanului zice, privindu-l pieziș:
„Convinge-mi o gâscă, n-o fi pe degeaba,
Să vină-n poiană, că eu o iubesc,
Grăunțe de orz am acolo o droaie,
Mata o convingi, că ești os boieresc!”
Curcanu-ncrezut pe loc se înmoaie
Și gâsca i-ascultă perfida povață,
Iar vulpea o prinde, râzând în cascade.
Morala:
Curcanul - curcan, se ițește în față,
Iar gâsca - e gâscă, în brațe îți cade.
Corneliu Vasile
|
