Gheorghe Buzatu - Inscripție pe osia neamului
Gheorghe Buzatu s-a născut la data de 6 iunie 1939 în comuna Sihlea (judetul Vrancea). După absolvirea scolii elementare si a studiilor liceale la Liceul Regele Ferdinand din orasul Râmnicu Sărat (1946-1956), a urmat cursurile Facultătii de Filologie-Istorie, Sectia Istorie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi (1956-1961). În anul 1971, a obtinut titlul stiintific de doctor in istorie la aceeasi facultate. După absolvirea facultătii, a lucrat pe postul de cercetător stiintific la Institutul de Istorie si Arheologie „A.D.Xenopol” al Filialei Iasi a Academiei Române (1961-1992); cercetător stiintific principal I al Centrului de Istorie si Civilizatie Europeană al Filialei din Iasi a Academiei Române (1992-1997) si apoi ca profesor universitar de Istorie contemporană si Relatii internationale la Universitatea din Craiova (începând din anul 1997). În paralel, a îndeplinit si functiile de secretar stiintific al Institutului „A. D. Xenopol" din Iasi (1975-1990), precum si pe cea de director al Centrului de Istorie si Civilizatie Europeană al Filialei Iasi a Academiei Române (din 1992).
Activitatea stiintifică a profesorului Gheorghe Buzatu s-a caracterizat, până în prezent, printr-o impresionantă listă de titluri: 55 cărti publicate sub nume propriu; 70 volume coordonate sau în colaborare; autor a peste 500 de studii si micromonografii, articole, eseuri, prefate, note s.a. El coordonează de mai multi ani prestigioasa colectie „Românii în istoria universală” ce a ajuns la 138 volume.
Profesorul universitar doctor Gheorghe Buzatu, istoric prin excelentă cu o deplină maturitate si întelepciune a îmbrăcat Istoria Contemporană, într-o haină curată, strălucitoare, cu o croială fină, adecvată realitătii, încadrată într-o culoare emblematică.
Intensificat cu un profund examen de constiintă, înrămat într-un caracter boieresc, profesorul universitar doctor Gheorghe Buzatu a urcat în amvonul Românului, prin complexitatea operei, prin profunzimea abordării si prin mesajul realitătii istorice. Este de bun augur si o mândrie românească, faptul că astăzi Natiunea noastră si alte natiuni pot beneficia de amploarea cercetării si de multitudinea lucrărilor ilustrului istoric. Generatiile tinere pot pătrunde mai usor firul istoriei reale, luând contact cu o mare parte ex-cenzurată si necunoscută a istoriei, gratie Profesorului Gheorghe Buzatu, care a impus necesitatea unor planuri de referintă istorică în cadrul national si universal.
Istoricul Gheorghe Buzatu este o mărturie colosală atât prin domeniul abordării, cât si prin documentarea masivă realizată. Dincolo de rolul major si intransigent al cercetării, istoricul Gheorghe Buzatu asumă extrordinarul simt al pătrunderii în viata Cetătii si a societătii, dovedindu-se în egală măsură si un profund analist al psihologiei umane.
Analizarea sistematică si academică a istoricului Gheorghe Buzatu, aduce meritul de a ridica vălul nepăsării sau negura truncherii realitătii istorice, lăsând izvoarele cercetării să glorifice autenticitatea momentului sau momentelor derulate. Domnia sa aduce în domeniul Culturii si Stiintei, deci în memoria Istoriei Contemporane, cu expresivitate, segmentul Maresalul Antonescu .
Misiunea istoricului prin excelentă este aceea de a aduce o provocare de o amploare si o fortă a adevărului, nemaipomenită în context cu factorii politici, culturali si spirituali interni sau externi. În apărarea adevărului istoric este relevantă si ratiunea dincolo de fapte, coroborată cu logica consecintelor lor ulterioare, consecinte pro sau contra Natiunii, contra poporului sau a lui Dumnezeu.
Istoricul Gheorghe Buzatu, a abordat în spiritul vremilor cercetate, în viata obstească valorile Cetătii, adică politica si Traditia, în centrul căreia trebuie să stea permanent entitatea natională. “Sentimentul nationalist pentru o tară ca noi, mică, înconjurată de dusmani, este o obligatie, o datortie sfântă, sacră, fiindcă ea reprezintă armătura poporului”, spunea alt mare Erou, Pan Vizirescu.
Telul pe care si-l formulează un istoric este sinergismul dintre Ortodoxie si Nationalism, aflat în pilda Bisericii Străbune. Constient de chemarea si misiunea sa Istoricul Gheorghe Buzatu s-a angajat plenar în cinstirea si apărarea etnogenezei daco-române. Spiritul vremii, al oricărei asezări cultural-politic-spiritual trebuie să fie, nu al ratiunii, ci al Natiunii, cu spiritul etnic, religios si ortodox al poporului român. Istoricul, teologul si filosoful deopotrivă sunt chemati si alesi în misiunea apărării si salvării etnicului, întru apărarea si mărturisirea credintei Bisericii Străbune, punând cultura si politica în slujba etnicului si nu invers, făcând astfel dovada că în planul vietii cultural-spirituale nu trebuie să se lucreze decât în sensul promovării notiunii de Neam, ca entitate divino-umană, din perspectiva crestinismului ortodox. Adică o comuniune, un consens si o reciprocitate sfântă: viata Natiunii în slujba Ortodoxiei si Ortodoxia în slujba Natiunii, având ca temei paradigma: Dumnezeu ne-a dăruit Natiunea, iar Natiunea ni L-a dăruit pe Dumnezeu.
Deschizător de multe drumuri: istoric, politic, cultural, Profesorul Gheorghe Buzatu a reusit într-un climat deloc favorabil, antiromânesc si antiortodox să înfrângă barierele si obstacolele epigonice, revansarde si iredentiste scotând din întunecimea proletară o rază de soare a constiintei nationale. În constiinta sa crestină ca purtător de lumină ortodoxă a stiut să ocrotească etnicul fată de desele si îndârjitele atacuri sau falsificări tendentioase. Istoricul nu trebuie să fie un spirit liberalist si iluminist desacralizator, ci o constiintă liberă, ortodoxă, luminător al generatiei sale si al celei viitoare.
Profesorul Gheorghe Buzatu s-a angajat neconditionat cu toată fiinta si persoana sa în Educatia scolară, în slujba dăinuirii Neamului. Dincolo de orice forme, rânduieli si presiuni ale societătii civile sau ale statului, dincolo de interesul diplomatic sau conjunctural, istoricul trebuie să cinstească si să mărturisească puterea si vesnicia Traditiei ca fundament etern al vietii crestine. Scriitorul Gheorghe Buzatu extrem de responsabil, mânat de idealuri nobile si mărete a adus o sănătate sufletească generatiei si discipolilor săi, lăsând ca o mostenire testamentară duhul enciclopedismului. Personalitatea sa se conturează într-o identitate natională specifică Românului, cu un caracter crestin si caracteristici distincte, radiind într-o rază de originalitate a chipului cultural-spiritual autohton.
Constientizând prin eruditie si viziune suferinta, înfrângerile sau biruinta Neamului si-a cinstit mai presus de toate rădăcinile si aprinzându-se de clocotul din venele Străbune, a luptat si a mărturisit adânc virtutiile Natiunii noastre preaalese, ca un purtător de biruintă.
Un Om cald, frumos, cinstit, chibzuit, neînfrânt, zelos si-a asumat trecutul ca pe un izvor al prezentului si al viitorului, sau ca pe un tron Voievodal în care Basarabia si Bucovina să stea sub Sceptrul dreptătii, onoarei, credintei si al iubirii. Căldura sa emană ca o mireasmă a statorniciei ce se aprinde în ruga stelară. Frumusetea sa primeneste aureola din juru-i entuziasmându-ne cu un surâs îmbietor si parfumat. Cinstea sa transcende din vita boierească a răzesilor, rostuind dreptatea si bunătatea, din hrisovul demnitătii sale. Chibzuinta sa reflectă eleganta măsurii, de a fi egal în toate: în gând, în cuvânt, în faptă. Neînfrângerea sa, s-a plămădit din murmurul apelor si din zâmbetul de soare, care au înflorit în credinta străbună. Zelul său se revarsă din miracolul răbdării carpatine si cugetul ancestral surprins de biruintă.
Prin bunătatea si dragostea lui Dumnezeu, Istoria, adică curgerea veacurilor a însemnat în crugul lumii, zborul daco-românilor prin furtunile si vâltorile timpului si spatiului.
În limba sfântă proto-daca (pelasgă), cuvântul «crug», are o semnificatie complexă si completă chiar, însemnând: cuvânt, adunare (sobor), zbor, plutire, cruce si înăltare. În Traditia pelasgă- matca lumii exista o traditie sacră a crugurilor: crugul unui lucru (miscarea firească a lui), al unei fiinte(rostul ei) sau al unei persoane(plinătatea sau împlinirea ei). Crugul deplin este asadar timpul dintre chemarea lui Dumnezeu si răspunsul omului pelasg, sau mai recent al omului crestin, adică cunoasterea binelui pentru a rămâne în el.
Totdeauna a fost si va fi o parte a omenirii care măsoară timpul cu zvâcniri proletare, cu zvârcoliri marxist-leniniste, cu agonisiri ana-caiafice, cu robie asupra firii ca Iuda…, si totodată cealaltă parte rămasă a omenirii, care a mers si va merge pe Cale, prin Traditie, prin Lumină, spre Adevăr, spre Iubire. Aceasta este Lumea vesniciei.
Întreaga Istorie este bazată pe interactiunea dintre interiorul Creatiei cu legile ei si Pronia dumnezeiască. Există un sens apocaliptic al Istoriei. Tocmai de aceea istoria Natiunii noastre preaalese trebuie privită, cercetată si trăită plenar cu o responsabilitate crestină absolută. Asa cum Apele noastre soptesc tainele Cerului, asa cum Cerurile cântă slava lui Dumnezeu, asa cum Lumina o preaslăveste pe Fecioara Maria, tot asa Codrii si Carpatii nostrii prăvălesc în genuni de zări adâncul vesniciei noastre.
Istoria este confruntarea dintre bine si rău, e o lucrare permanentă si universală, care angajează toate aspectele vietii umane pe calea mântuirii. Istoricul, teologul si filosoful trebuie să depisteze fiecare gând, pus în fiecare amănunt al vietii. De pildă, fiecare gând, cuvânt ori faptă poartă în ele duhul aflat în om în acele momente. Este un raport continuu între manifestările sufletesti si fapte pe de o parte si duhul aflat în om pe de altă parte. De aceea se cuvine firesc să ne întrebăm: Cui slujim? Răspunsul este simplu, dar profund: Celui care ne insuflă, Aceluia slujim!
Spiritualitatea în care trăieste omul este în mod direct opera duhului si numai după aceea lucrarea omului. Istoria nu este un fenomen de sine stătător sau o însiruire de idei, căci ideile sunt vehiculate de oameni, iar oamenii sunt vehiculati(insuflati) de un duh. Toate sensurile vietii sunt înscrise ontologic în noi de către Dumnezeu. Cunoscând corect raportul dintre Hristos si Istorie, putem articula corect lucrarea mântuitoare a lui Hristos cu mântuirea lumii. Viata si natura umană trebuiesc permanent înnoite în Iisul Hristos.
Istoricul, teologul sau filosoful (si nu numai) trebuiesc să fie expresia Adevărului, a Dreptătii, a Binelui, a Dragostei, concret, imediat, direct, cu trup si suflet si în deplină responsabilitate. Asadar, trebuiesc să fie expresia lui Hristos.
Cu taina nepătrunsă a dumnezeirii comunică numai adâncul tainic al crestinului ortodox. Crestinii ortodocsi au răspunderi depline: gândiind, orientând si orânduind problemele omenirii.
Istoricul, teologul sau filosoful trebuiesc să cunoască deopotrivă si deplin lumea, viata si cu osebire dusmanii. Crestinismul ortodox trebuie asumat pe sinergismul dintre Ierarhia clericală si Elita mireană. Numai împreună vor putea da o expresie crestină si Statului. Iar pe osia istoriei romanesti va fi întotdeauna scris cu litere de aur numele crestinului istoric Gheorghe Buzatu .
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio
|
Gheorghe Constantin Nistoroiu 6/10/2024 |
Contact: |
|
|
