Cu doamna Sorana Gorjan despre nasterea Coloanei Infinitului
Doamna Sorana Georgescu - Gorjan este fiica inginerului Georgescu-Gorjan, cel sub a cărui conducere tehnică s-a construit Coloana Infinitului la Atelierele Centrale Petrosani. Până la iesirea la pensie, d-na Gorjan a fost redactor la Editura Academiei si a îngrijit, printre altele, cartea „Brâncusi în România”, scrisă de Barbu Brezianu. Are un fiu, geolog de profesie, care si-a făcut practicile în productie la Petrosani si care, în amintirea bunicului său, a creat un site pe internet care poate fi accesat la adresa http://flytocolumn.
Pare paradoxal dar Brâncusi “s-a născut alaltăieri”
- De unde se stia tatăl dv. cu Brâncusi?
- În 1883, bunicul meu si Brancusi stăteau amândoi la Craiova, pe strada Madona Dudu. Unul la nr. 19, altul la nr. 23. Bunicul meu era mai mare ca Brâncusi cu 7 ani si lucra ca prim-vânzător la mgazinul Mărgeaua colorată, iar Brâncusi era băiat de prăvălie la Băcănia Zamfirescu. Erau amândoi din Gorj, cu destine asemănătoare. Plecaseră de timpuriu de acasă, erau orfani, Brâncusi de tată, bunicul - de ambii părinti. I-a apropiat foarte tare această alăturare de destine. Bunicul devenise un fel de sfătuitor, de mentor al lui Brâncusi si l-a luat la el în casă în perioada în care Brâncusi nu ajunsese intern la Scoala de Artă si Meserii. Patronii celor două magazine, Zamfirescu si Ghită Ionescu, bunicul Ion Georgescu-Gorjan si Grecescu - care era consilier la primărie, l-au ajutat mult pe Brâncusi în aceea perioadă. Când a devenit bursier intern, n-a mai stat cu bunicul. Înainte de aceasta au locuit amândoi într-o casă de pe strada C.A. Rosetti, care nu mai există. A fost demolată. În perioada în care Brâncusi a fost la Bucuresti, la Belle Arte, a primit, în continuare, ajutor de la cei mentionati. După ce a absolvit scoala, a făcut armata la Craiova, la termen redus. Asta însemna că era fără încazarmare si a locuit, din nou, la bunicul meu. Acolo i-a făcut un bust din ghips, extrem de frumos, care a rămas în stăpânirea bunicului. După ce acesta s-a stins, i-a rămas tatălui meu. Tata a trăit toată copilăria lui sub semnul lui Brânccusi. În 1928, tata a terminat Scoala Politehnică din Bucuresti, sectia electromecanică si a fost angajat la Societatea „Petrosani”. A făcut, la început, 6 luni specializare în Austria, la Viena, după care a revenit în Valea Jiului. A intrat, deseori, în subteran. A scris, la un moment dat, în amintirea acelor ani si o carte despre „Iluminatul subteran”. A ajuns, apoi, la Atelierele Centrale, în anul 1929.
- La Petrosani a locuit doar în faimoasa dar, din păcate, dispăruta casă de pe strada Closca, nr.2?
- Cred că a stat, la început, pe o altă stradă. Tata a mai fost căsătorit odată si cred că a locuit, cu fosta sotie, la o altă adresă. Dar, în 1937, stătea pe str. Closca, nr. 2, ca burlac. Acolo l-a găzduit pe Brâncusi. Tata a fost trimis de Societatea „Petrosani” în numeroase deplasări peste hotare pentru că stia mai multe limbi străine si era foarte priceput. Când a ajuns la Paris, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l viziteze pe Brâncusi. S-a dus la atelierul său din Impasse Ronsin 11, si Brâncusi l-a primit cu drag fiindcă era fiul unui bun prieten. Îl cunoscuse pe Brâncusi cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o bunicului, într-o casă nouă, care astăzi nu mai există, la Craiova. Când a intrat în atelierul lui Brâncusi, tata a fost uluit de ce a văzut acolo. Brâncusi l-a întrebat pe tânărul inginer dacă coloanele de lemn existente în atelierul său s-ar putea face la o mai mare dimensiune. În anii 1933-34, Brâncusi fusese la New York si a expus câteva coloane de lemn, sub care a scris, ca legendă, „Proiecte de coloane care, mărite, vor sprijini bolta cerească”. Încă din 1926, când Brâncusi a fost la New York a admirat silueta zgârie norilor. Atunci si-a propus să facă o coloană de mari dimensiuni pe care voia s-o realizeze doar în tara lui. L-a întrebat pe tatăl meu cum crede că s-ar putea realiza, tehnic, această coloană. Pe un catalog la Expozitia Brumel pe care Brâncusi l-a dăruit tatei, e datată conceptia coloanei. Era 1935, de Sfântul Ion. Cei doi au sărbătorit, între ei, pe bunicul care era în tară. Conceptia tehnică consta în încastrarea într-o fundatie solidă de beton a unui stâlp de otel pe care să se tragă, ca pe niste mărgele goale în interior, elementele Coloanei. Lui Brâncusi i-a plăcut ideea si, din 1935 si până în 1937, au urmat o serie de întrevederi si documentări.
- Cum s-au materializat, mai departe, ideile de Sfântul Ion sărbătorit la Paris?
- În iunie 1937, Brâncusi era la Tg. Jiu, unde stabilise, deja, locul unde voia să-si amplaseze monumentul. L-a invitat si pe tata care a văzut maidanul de pe Câmpul Fânului, de fapt vechiul târg al orasului pe care l-a fotografiat. Era un loc mai înalt care avea, ca fundal, Muntii Parâng. Brâncusi îsi alegea cu mare grijă amplasamentul operelor sale. Era un precursor al environment-ului. La început de august 1937, Brâncusi a venit al Petrosani si a locuit pe strada Closca, nr. 2, unde, timp de două săptămâni, au lucrat împreună la definitivarea dimensiunilor coloanei. Pe fotografia făcută de tata, Brâncusi a schitat o siluetă de coloană cu 12 „răsucituri”. E o fotografie aflată în posesia familiei noastre, pe care o considerăm piesa cea mai de pret a arhivei. Coloana trebuia să respecte si câteva elemente financiare. Societatea „Petrosani” avea, la conducere, pe inginerul Bujoiu, care era si membru în Cabinetul Tătărescu. A fost o ofertă de două milioane si jumătate de lei, care au fost trecuti, ulterior, în scriptele societătii, ca vagoneti. De aceea nu apare pe nici un document plata Coloanei. Tot Societatea „Petrosani” a finantat si constructia Aeroclubului din Petrosani, împreună cu Societatea „Wildman” din Brasov. Inginerul Bujoiu si Societatea „Petrosani” au sponsorizat si aparitia Marii Enciclopedii Române. La sfârsitul Enciclopediei, Societatea „Petrosani” e trecută, la sponsori, imediat după Banca Natională a României. După 1944, inginerul Bujoiu a făcut puscărie la Cavnic unde, ca detinut, era adeseori consultat de partea tehnică a minei. Si tata si Tătărescu au făcut puscărie politică la Canal.
- Cum se descurcau cei doi burlaci din strada Closca, nr. 2 din Petrosani?
- Tata nu era căsătorit si gospodăria o tinea Erzsi neni care făcea niste gulas-uri si paprikas-uri extraordinare. Brâncusi, care era vegetarian (adică mânca foarte rar carne), a luat frâiele gospodăriei si a trecut-o pe Erzsi-neni pe post de ajutor, ca să-i poarte cosul. Mergeau împreună la piată si cumpărau legume si salate, tot felul de lucruri care-i plăceau lui Brâncusi. Mătusa mea, care mai trăieste, si care a fost al Petrosani în perioada aceea (tata era logodit cu mama) îsi aminteste că în bucătărie trona un ceaunel de mămăligă. Brâncusi îsi prepara, permanent, mămăligă iar cătelusul Spitz, care stătea de obicei în curte, a fost trecut, în mare cinste si onoare, în casă. Brâncusi iubea mult câinii (avea si el acasă un cătel alb) si a dovedit o mare afectiune pentru cătelul nostru.
- Dv. în ce loc v-ati născut în Petrosani?
- M-am născut pe 1 martie în casa de pe strada Closca n. 2, cu un sfert de oră înainte de sfârsitul zilei. Pe 2 martie ar fi fost ziua de nastere a lui Brâncusi, pe stil nou. Ar fi fost o nouă coincidentă. Practic, el s-a născut pe 19 februarie dar în certificatul său de nastere este scris astfel: „azi, 21 februarie, s-a născut alaltăieri”. De aceia, Brâncusi îsi serba trei zile la rând ziua de nastere.
Mărgeaua Coloanei, modelată cât un stat de om
- Cum era casa în care s-a născut, din punct de vedere tehnic, Coloana?
- Era o casă de colonie cu două camere. Tata stătea în camera cea mare pentru că Brâncusi a ales-o pe cea mai modestă. În acea cameră era o masă mare în care îsi putea întinde planurile coloanei. Timp de două săptămâni, în prima parte a lunii august 1937, cei doi au lucrat la planurile coloanei. Au ajuns la concluzia că o mărgea de coloană să aibă proportiile 1-2-4. Adică 1 - baza mică, 2 - baza mare si 4 - înăltimea. După mai multe încercări, Brâncusi a ajuns la o formă pe care a considerat-o ideală. Înăltimea unui element a fost stabilită la un stat de om, adică 1,80 m, lătimea urma să aibă 90 de cm iar baza mică - 45 de centimetri. În toate coloanele de lemn, Brâncusi a respectat, cu mici diferente, această proportie. La Tg. Jiu, proportia este perfectă. De altfel, Eliade a constatat că, după Tg. Jiu, Brâncusi nu a mai făcut nimic notabil. Coloana a fost lucrarea lui de suflet...
- Cum s-au petrecut lucrurile la Atelierele Centrale din Petrosani?
- După ce au stablit dimensiunile Coloanei, la mijlocul lunii august, Brâncusi, împreună cu tatăl meu, s-au dus la Ateliere pentru a vedea cum mesterii tâmplari au reusit să facă modelul din lemn de tei. Acolo au constatat că modelul avea laturile foarte bombate, motiv pentru care Brâncusi a cioplit, alături de mesteri, vreo două săptămâni. Mesterii erau înnebuniti pentru că au fost obisnuiti să lucreze repede iar maniera de lucru al lui Brâncusi li se părea cel putin ciudată. Mesterul Carol Flisek a fost un om exceptional si era ajutat de alti doi meseriasi de nădejde: Oancea si Gurko.
- Ce se întâmpla cu miezul de otel al Coloanei de la Petrosani la Tg. Jiu?
- Între timp au fost făcute si planurile pentru stâlpul de sustinere al Coloanei. S-a ajuns la concluzia că, din punct de vedere tehnic, el ar trebui să fie realizat din trei bucăti. Drumul de la Petrosani la Tg Jiu nu trecea decât prin defileu iar sinuozitatea lui a impus această solutie tehnică. Brâncusi a revenit la Paris la începutul lui septembrie. Într-o scrisoare din 2 septembrie 1937, Brâncusi îi dă tatei o serie de sfaturi pentru că pe umerii lui a rămas răspunderea întregii lucrări. El era si profesor la scoala de mesteri si stia perfect care sunt oamenii cei mai buni în meserie. Societatea „Petrosani” i-a dat mână liberă să facă tot ceea ce credea el de cuviintă. La lăcătuserie era un mester exceptional, Ion Romosan, care a asamblat cu echipa lui, miezul de otel cu laminate aduse de la Resita. Din Cabinetul Primului Ministru s-au dat câteva telefoane si totul a mers foarte rapid.
- Când au început lucrările de montaj de la Târgu Jiu?
- La mijlocul lunii octombrie, la Tg. Jiu s-a montat miezul si, în paralel, s-a început montarea elementilor. Tata a fotografiat toate momentele principale ale montării si îi telegrafia, aproape zilnic, lui Brâncusi. Din păcate, toate acele scrisori care ar constitui un adevărat jurnal de bord al montării se află la Paris, la mostenitorii marelui sculptor. Tata le-a cerut dar ei nu i le-au trimis niciodată. Peste ani, am aflat că au fost publicate niste fragmente de care nu am habar dacă au fost în româneste sau în franceză. Una din dorintele tatei a fost să recupereze aceste scrisori pentru a putea reconstitui dialogul.
- Cine au fost mesterii care au ridicat Coloana?
- De fundatie s-au ocupat doi italieni, fratii Perini. A venit, apoi, echipa de montaj condusă de Francisc Hering iar pentru sudură a fost adus cel mai bun sudor din Valea Jiului, Borodi, care a îmbinat pe loc stâlpul de sustinere. Toate operatiunile acestea au durat până la 15 noiembrie. Prin urmare, nasterea capodoperei a durat cam trei luni. Fundatia are o dublă piramidă în stare să sustină monumentul. Brâncusi a venit în tară si la începutul lui noiembrie, a fost foarte multumit de realizarea mesterilor din Petrosani. În 1939, americanii s-au oferit să-i facă lui Brâncusi o Coloană dintr-o singură bucată dar el a refuzat. Fiind absolventul unei scoli de arte si meserii a învătat să respecte atât munca dar si pe mesterii adevărati. Metalizarea s-a făcut în anul următor si a fost urmărită personal de către Brâncusi.
În chestiuni artistice, Primul Ministru mergea pe mâna nevestei
- Dumneavoastră ce stiti, a participat sau nu Brâncusi la inaugurarea capodoperei sale?
- Nu se stie exact dacă Brâncusi a participat sau nu la inaugurarea Coloanei. Este un subiect controversat. Tata nu a fost, în mod sigur, pentru că, în acea perioadă, nu a fost în tară si, prin urmare, nu putea depune mărturie în acest sens. După 1964, când s-a putut vorbi de Brancusi în România, tata s-a ocupat să adune toate documentele despre el si despre Coloană. A avut o întreagă corespondentă cu mesterii dela Petrosani. A reconstituit o parte din corespondenta cu Brâncusi. Arhiva noastră are 35 de scrisori, din ce în ce mai disperate, ale tatei către Brâncusi si cinci răspunsuri ale lui Brâncusi către tata. În 1988, o parte din ele au fost reproduse într-o carte care a fost redusă de cenzură la jumătate. Partea a doua a fost reprodusă, ulterior, de Editura Eminescu care a avut intentia de a republica si prima parte. Binenteles si cu elementele eliminate de cenzură.
- După părerea Dv., Liga Natională a Femeilor Gorjene si Aretia Tătărăscu au vrut să facă altceva? Au fost ele de acord cu propunerea revolutionară a lui Brancusi?
- Guvernul Tătărăscu se suprapune pe ideea si elaborarea Coloanei. Cabinetul Tătărăscu a fost la putere între ianuarie 1934 si decembrie 1937. În 1934, la sfatul Militei Petrascu, Aretia Tătărescu l-a contactat pe Brâncusi la Paris. Din păcate, corespondenta sa cu Brâncusi s-a pierdut. S-ar putea să fie la Securitate. Poate că scrisorile au fost arse sau poate că au fost păstrate. După cum se pare si scrisorile lui Brâncusi către Petre Pandrea sunt, potrivit relatării celui din urmă, tot la fosta Securitate. Sculptorita Milita Petrascu a fost o prietenă a lui Brâncusi iar Aretia Tătărescu era sotia primului ministru. D-na Tătărescu i-a propus ei prima dată să realizeze un monument de recunostintă pentru eroii neamului. Milita a refuzat si a fost convinsă că cel mai potrivit artist pentru realizarea acestuia nu putea fi decât Marele Sculptor. Aretia a avut extraordinara întelepciune să-l lase pe Brâncusi să facă ce vrea si el a făcut stâlpul pe care si l-a dorit. Unii zic că Marea Coloană ar fi fost inspirată de bradul mortului sau de stâlpul de cerdac din Gorj. Dar eu cred că el nu seamănă cu nimic. Este, de la un cap la altul, doar creatia lui Brâncusi. Aretia făcea, ea însăsi, covoare pornind de la motive populare stilizate. Ea a fost dăruită cu o mare capacitate de întelegere. Primul Ministru a secondat-o minunat pentru că el nu s-a amestecat în dorinta nevesti-sii si i-a dat tot sprijinul necesar. A fost un moment de gratie. I-a oferit sprijinul financiar si toată deschiderea sa pentru a realiza această capodoperă.
Dv. cât timp ati locuit în Petrosani?
- Am plecat pe când aveam doi ani dar toate vacantele mi le-am petrecut aici. Bunicul meu a fost protopopul Duma iar străbunicul, a fost Avram Stanca. El este îngropat în curtea bisericii din centrul orasului. Am aflat că una din scolile din Petrosani a primit numele lui Avram Stanca. La Orăstie, Dominic Stanca, un văr de-al mamei a dat numele unei scoli si unei biblioteci. La Sibiu, Radu Stanca are un teatru cu numele lui. Din partea Stănculestilor sunt ardeleancă. Am fost foarte legată de Ardeal, iar când auzeam vorbindu-se româneste cu accent ardelenesc îmi crestea inima. După moartea tatei am trecut pe partea dinspre Gorj a familiei si am luptat pentru ca această Coloană să rămână asa cum a fost ea concepută. Si, din fericire, asa a rămas...
Mihai Barbu
|
Mihai Barbu 6/2/2024 |
Contact: |
|
|
