Paula Romanescu și-a lansat un volum de poezie "Privește-mă cu inima, atât" și un altul de ironisme, răstălmăciri "Când mintea minte"
Paula Romanescu, scriitoare cu sufletul mereu lacrimă și lumină, și-a lansat un volum de poezie "Privește-mă cu inima, atât" și un altul de ironisme, răstălmăciri "Când mintea minte", cum ea însăși le-a tălmăcit pentru cei prezenți.
"Privește-mă cu inima, atât , efulgurații, ființe în temporalitate, un dialog al singurătății, al poeta cu o taină de-nțeles, cu ulcior de lună, ce-ar vrea să fie strugure necules, uitat în vie și al poetul adumbrit de tristețea frunzelor de dumbravnic, poetul scrijelit în stânca cascadei Vălul Miresei, poetul din munții de Apus, Teofil Răchițeanu.
Privește-mă cu inima! Atât! / Refuză-i ochiului netrebnicia / Orbirii sale. / Chipul neștiut / Din gândul tău e făr asemănare.
În casa mea un pui de brad. jertfit
Sărmanul pentru o poveste
Care nainte mult nu prea mai este,
Iar așteptatul Moș tot n-a venit
Deși sub cerul înstelat, înaltul,
Sunt tot copil, doar învelișul altul
Dar iată, undeva-n necunoscut
E-o inimă care mă vede cânt.
Privește-mă cu inima. Atât!
Volumul cuvintelor răstălmăcite, epigrame desigur, "Când mintea minte", are replici, dialoguri insolite, decantate în creuzetul realității într-un sistem de opoziții, antonimii perfect actual.
Lui Titus Andrei care a clamat la un
cenaclu literar despre subsemnata:
E mare poetă
Și traducătoare!
Ce m-ar mai
traduce
Însă nu mă are!
P.R.:
Simple și biet nemuritor
Eu te-aș traduce că nu-i bai,
Să vezi și tu cât de ușor
Poți fi când operă tot n-ai.
Mie la primirea Ordinului Meritul
Cultural în Grad de Cavaler
Bine instalată-n toamnă,
Vremii noi ce să-i mai cer?
Speram s-ajung mare doamnă
Și, mă iată cavaler
Unei june care, în tramvai, m-a văzut
(vai!) mai tânără decât ea
O tânără cu, drept frunză de vie
Un cerceluș înfipt în ombilic,
Se-nfige-n locul ce credeam că mie
Mi-ar fi priit. Îți mulțumesc, îi zic!
Lui G.C., căruia, cerându-i o epigramă,
mi l-a citat pe Păstorel cu-al său
Ceva să nu-i spui nimănui
Cu un zâmbet subțirel
Ce-mi tot spui de Păstorel?
Nu mai umbla cu citate,
Treci la fapte!
G.C. :
De dorul tău, pe șapte ruguri
Ard ca în iad, dar cin să știe
Când tu, făptură sacră, vie,
Dai liber altora la struguri
P.R.:
Nu mai râvni la vii cu struguri!
De ești culegător de soare,
Poți arde și pe șapte ruguri
Aprins de-o cupă de răcoare.
Dacă șapte ruguri sfinte
Tot nu ți-au venit de hac,
Fă-ți din strugur bob de minte
Boabele-n vin se prefac
Dacă șapte ruguri tot viu
Te-au lăsat, paznic la vie,
N-o fi vinul rubiniu
Botezat cu apă vie?
UNOR INCOMODAȚI DE EMINESCU
Prea-gureși fonfi, gângavi flecari,
Cine-ar mai sta să vă asculte?
Sunteți mărunții unor mari
Necunoscute.
LOGICĂ DE MINCINOS
O fi având picioare scurte
Minciuna, însă cum s-ajungi
Făr să-ndrugi vrute și nevrute
La mândra cu picioare lungi?
DESPRE STAREA NAȚIUNII
Se-ntrec puterile-n (degeaba) stat
De-o parte miruiții, de alta lătrătorii
Și în dosare-atât s-au înfruntat
Până-au exterminat alegătorii.
UNOR MEDICI STRÂNGĂTORI
Profesiunea joc secund,
Peșcheșurile sfânt travaliu
De-agoniseli prin care-și vând
Onoarea pe-un dezonorariu.
FABULĂ
Vulpea a furat odată cașcaval
De pe-o socială scară,
Pentr-o vrabie, zicea. Truc banal.
Era doar parlamentară
NEDREAPTĂ ÎNVINUIRE
Nu șarpele a inventat plictisul
De care se umpluse Paradisul
Când i-a șoptit stins Evei la ureche
Acea nouă poveste veche
OPINCA ROMÂNEASCĂ ÎN 1919
Talpă a țării, n-ai fost niciodată,
Atât de sus și-atât de evident
Triumfătoare ca în ziua-n care
Un brav oștean te-a pus pe-un Parlament.
UNUI ÎNDRĂGOSTIT TĂCUT
Până să-mi spui tot dorul tău
Tăcând, te uită Dumnezeu.
Însă, când prind să te ascult,
Cătând în ochii tăi, mă uit
LOGICĂ DE FUMĂTOR
Ziceți că-i lucru dovedit:
Fumatul te ucide-ncet!
Dar cum deloc nu-s prea grăbit,
Naintea Domnului mă iert
LA FESTIVALUL PORNI LUCEAFĂRUL
Când iar porni luceafărul spre iarnă
Zăpezile de-altdat au prins să cearnă
Cu prospețimea albului postum
Tăceri pe zgura timpului de-acum.
Paula Romanescu, traducătoare, poetă de limba română și franceză, autoare a peste 30 de cărți de poeme, antologii și traduceri, crede că poezia pe care o scrie este o fascinație fără margini, un exercițiu al spiritului, în care Dumnezeu este cuvânt și, mai ales, iubire. Scriind aceste poeme și traducându-i în franceză pe Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Minulescu, Bacovia sau Ion Luca Caragiale, autoarea reușește să dea nimicului consistență.
Pentru volumul La Roumanie vue par les français dautrefois, coordonator Paula Romanescu, a fost premiat la Salonul de Carte desfășurat în această primăvară, la Paris. Cartea răspunde la mai multe întrebări legate de România. Sunt texte care vorbesc despre istoria României, despre cultura, știința și economia ei, despre pitorescul locurilor și al locuitorilor. Jules Michelet, Edgar Quinet, Paul Morand, Napoleon al III-lea, generalul Berthelot, Pierre Loti, A. Ubicini sau Robert de Flers sunt numai câteva dintre numele celor care, inclusiv prin mărturiile lor, au sprijinit România în efortul său de a se defini și de a se face recunoscută ca atare, afirmațiile acestora putând fi regăsite în antologie.
Paula Romanescu - fiecare carte este un mesaj al timpului nostru, către timpul de mâine
Volumul cuvintelor răstălmăcite, epigrame desigur, "Când mintea minte", are replici, dialoguri insolite, decantate în creuzetul realității într-un sistem de opoziții, antonimii perfect actual.
Liliana Popa
1 iunie 2024
|
Liliana Popa 6/1/2024 |
Contact: |
|
|
