Scrisori - copilăriei mele-
mi-am ascuns în pod copilăria
printre haine vechi și uneori
pe dresa mea de altă dată,
de la TUZLA, îmi trimit scrisori.
casa părintească mă așteaptă
să mă-ntorc...dar nu mă mai întorc;
m-a-nchițit un dor de libertate
și prin lume lacrimi multe storc.
COPIII DOMNULUI
-la Ziua Copilului -
în zorii vieții
vine pruncia - pâș...pâș...
și-nvață să pronunțe
Ma-ma și Ta-ta,
apoi se joacă puțin,
Soarele este sus,
trece și prânzul
și spre seară
prima zi din viață s-a dus.
*
...toți am fost copii,
suntem și vom mai fi.
începe a doua zi,
apoi curg următoarele,
infinite...ca Soarele,
iar noi - gospodari grijulii,
vom naște grădini de copii
și viața va zbura
eternă - departe
și-o vor așterne poeții
în versuri - în carte.
*
copilărie...copilărie
cu flori la pălărie
te salutăm și te venerăm.
dar pe planeta mică
puțină PACE nu ne strică,
de aceea, noi,
toți pruncii planetari,
de toate culorile,
precum sub Soare florile,
Alături de părinții mai mari
Să iubim Planeta Albastră, mereu;
Lângă copiii Lui - ca din vecii,
Vine cu dragostea și DUMNEZEU!
1 iunie - 2018, la Montreal.
Unde ești copilărie?...
M. Eminescu
Stimați cititori,
vă ofer pe această cale poeme din
volumul în curs de apariție, dedicat
copiilor VISE DESENATE
george FILIP
TUTUROR NEPOȚILOR
Deschide cartea mea, nepoate,
Citind cu-ncredere în ea.
Ți-am dedicat acestea toate
În graiul tău - cu mintea mea.
Din mii de vise minunate
Ce-apar în mintea celor mici,
Am adunat numai o parte
Și le-am înmănunchiat aici.
Iar de te recunoști prin file
Și visul de ți-l afli scris,
Tu fă-ți-l ideal copile,
Că drumul vieții-ți e deschis.
Citește-n cartea mea nepoate
Și niciodată nu uita:
Aceste vise minunate
Sunt flori sădite-n viața ta...
VIS DE DEPARTE...
și ochiul dacă nu fântâna
În care face baie ochiul meu
Când sufletul colindă depărtarea
Mai slobod ca un pui de Dumnezeu...
Am evadat...am evada...am e...
Sub pleoapa mea doar eu am mai rămas,
Ca un ecou când mama toarce caier
Și viselor prunciei le dă glas.
Mă joc pe bătătură sub cireșul
Pletos și înțelept ca un bătrân
Și când presimt în nări că-i azima coaptă
Cobor cu toți luceferii - în sân
.
Și-n vis visez un vis - și mi se pare
Că mă tot pierd prin codrii de la noi.
Prieteni dragi, neodihniți de doruri,
Spuneți-mi drept: așa visați și voi?...
FOC DE TABĂRĂ
Muzică și joc de stele
În amurgul roz, văratec;
Un moment de vis când Luna,
Luna arde pe jeratec.
Sparge noaptea o trompetă,
Torțele se-aprind în dansul
Sufletului rupt în două
Ce își cumpăne balansul.
Arde sacru focul sacru
Până în aripi de fluturi
Și de gânduri legănate
În a inimilor ciuturi
.
Ochiul Mării stă de veghe
Ca nesomnul în cetate.
Nu-i răgaz pentru uitare
Cât timp inima se zbate.
Magii marilor dorințe,
Tinerii acestei seri,
Azi aleargă către mâine,
Mîine vor fugi spre ieri
.
Fie viața veșnicie,
Cum ne e dorul de tare,
Când se duc...se duc cocorii
Și în inimă ne doare
.
Schimbă-ți sufletul cu mine:
Ia un dor și dă-mi un dor
Să ne fie amintirea
Zvelt catarg pe viitor...
lauda mă paște pretutindeni.
zilele se scurg... prelung șuvoi
și când laș mă simt de răzbunare,
caut drumul vârstei înapoi.
înapoi...mă vrea copilăria.
bunii mei părinți s-au dus în cer.
peste bulevardele pierzării
port doliul tristeții la rever.
car în trupul obosit pruncia
domnilor și îmi trimit scrisori
spre copilăria părăsită
care mă regretă...uneori...
Montreal.
George Filip
|
George Filip 6/1/2024 |
Contact: |
|
|
