Tripticul resemnării
*
Gândul
își găsește locul în cuvânt
și cuvântul se întreabă:
Cum de strălucește,
din ce adevăr
își întocmește zarea,
din ce melancolie
se-ndreaptă vremea sufletească,
în ce dor
nu există o margine,
din ce geamăt
se-nvinge durerea,
din ce vis
se schimbă pământul?
În cele din urmă,
o ființă e gândul
și icoana lui e cuvântul.
*
Aștept să-ți tragi sufletul
după patima sărutului.
Reflexe de fior sub pleoape
din lumea începutului
reluată până spre dispariție.
Și astfel purtată de lumină,
sub altă adiere de vânt,
icoana tainei dorului,
cu toate simțurile,
în veșnicie-și picură clipele.
*
În fiecare gând pierdut
Sub apăsarea stresului zilnic
s-a scurs ceva din mine,
sporindu-mi pașii spre lut
de unde voi pleca,
când lumina se va stinge,
în orizontul nemărginirii
și tot într-un văzduh albastrru.
Constantin Teodorescu
Dundee Ontario
|
Constantin Teodorescu 5/27/2024 |
Contact: |
|
|
