Dora, dincolo de surâs ? - O nouă carte de Elena Armenescu
DINCOLO DE SURÂS
La sfârșitul lecturii, conștient de faptul că a fost pen-
tru mine o adevărată sărbătoare a sufletului și a spiritului,
mi‐am pus problema cărui gen aparține acest volum inti-
tulat DORA, DINCOLO DE SURÂS? Autoarea e recu-
noscută ca poetă și medic cu multiple specializări. După
dimensiuni, proza aceasta ar fi un roman. Dar e atâta
știință și atâta esoterism presărate din abundență, inclusiv
cu note de subsol și anexe, ca un adevărat tratat științific,
încât trebuie să recunosc că am terminat tocmai de citit
primul roman științifico‐esoteric de care am avut parte.
S‐ar putea spune că e de fapt un roman științifico‐religios,
mai degrabă. Autoarea face însă incursiuni în mai multe
ramuri ale creștinismului, în budism, în mahomedanism
și în alte religii mai secrete, pe care orice ortodox evlavios
nu le poate privi decât ca domenii ale esoterismului, religia
fiind una, cea căreia îi aparții, celelalte nu pot fi aborda-
te decât ca domenii ale esoterismului, pentru a nu cădea
eretic în vreo schismă. Când o poetă abordează proza, ea
reușește performanțe deosebite, care umplu de încântare
cititorul. O singură propoziție: „În scurt timp am ador-
mit îmbrățișați și îmi amintesc că am visat păsări flamin-
go.” Desigur că o stângăcie pe ici pe acolo este mai mult
tributul debutului într‐un domeniu nou, dar de cele mai
multe ori poeta vădește reale calități de romancieră, chiar
și atunci când alunecă în dificilul registru umoristic: „Da!
7Văd! Rostesc eu fascinată și în clipa aceea, cu tot fumul
care se degaja în apropiere, două albine s‐au năpustit asu-
pra feței mele neacoperite și m‐au înțepat: una lângă ochiul
drept și alta în partea stângă a bărbiei. În câteva ore nu mă mai
cunoștea nimeni. Mi se umflase fața asimetric, ochiul drept era
închis din cauza edemului, și falca stângă își dublase volumul.”
Există în întreaga carte o sănătoasă punere la zid a comunis-
mului criminal, nu pentru marile masacre, pentru genocid, ci
pentru toate mizeriile mărunte, chiar pentru crime individua-
le, fără a se căuta să i se găsească circumstanțe atenuante, nici
înainte de decembrie 1989, nici după. Este și normal să fie
așa, pentru că o mare parte din carte, altminteri o minunată
poveste de iubire, este dedicată prezentării modului în care
s‐a format intelectual, la cel mai înalt nivel, inclusiv religios,
personajul principal, naratoarea la persoana întâi, Dora. Ea l‐a
cunoscut și a beneficiat de învățătura primită de la Petre Țuțea.
A făcut parte din cercul orientalist al lui Constantin Daniel,
rămânând în legătură după decesul acestuia cu doamna Zizi,
soția savantului. Prin Mario Vasilescu îi cunoaște pe doctorul
Ladea și pe scriitorul Andru. Toți aceștia ar fi putut trăi mai
mult, dacă n‐ar fi suferit persecuții politice, fie și numai pen-
tru că au aderat, unii, la mișcarea oarecum spirituală și nu nu-
mai, Meditația transcendentală. La un moment dat, autoarea
chiar începe să enumere o serie de medici iluștri persecutați de
Securitate din ordinul partidului comunist. Este amintit între
alții, cu o biografie destul de minuțioasă, doctorul Milcovea-
nu, care a scăpat ca printr‐un miracol să fie împușcat în lagărul
de la Miercurea Ciuc. Știu că această salvare se datorează fap-
tului că era nepotul generalului Sănătescu, care n‐a rezistat la
lacrimile mamei lui Milcoveanu.
Autoarea îi urmărește amănunțit destinul, menționând
și perioada în care a fost umilit de comuniști ca medic în
8circumscripția sanitară Vitan, în cartierul evreiesc Văcărești,
unde a fost pus ca legionar, ca să fie înjurat de evrei. Numai
că evreii, fiind foarte inteligenți, și‐au dat repede seama că
au ca medic de circă un doctor cum nu prea erau profe-
sori la Facultatea comunistă de medicină din București, și
s‐au purtat cu Milcoveanu mult mai bine decât niște foști
țărani români ajunși prin mahalalele Bucureștiului cu ocazia
temporarei industrializări forțate a României, care, până la
urmă, n‐a reușit decât să distrugă țărănimea ca rezervor etnic
de românism. Despre cât de bine a dus‐o Milcoveanu în car-
tierul evreiesc Văcărești știu de la alt ilustru medic legionar,
Crișan Mușețeanu, care în aceeași perioadă și din aceleași
motive, neinspirate ca pedeapsă, a fost numit medic de circă
în celălalt cartier evreiesc al Capitalei, Dudești, și a dus‐o și
el la fel de bine ca Milcoveanu, vorba vine, până când a reușit
să scape în Germania unde a condus mai multe laboratoare
medicale la celebrul Institut Max Planck.
Revenind la excelentul roman al poetei Elena Arme-
nescu, din care oricine poate învăța mai mult decât dintr‐o
bibliotecă de romane, trebuie să prezentăm și frumoasa
poveste de dragoste dintre Dora și Andrei, personalități
excepționale, dar tot din carne, ca și noi toți. Totuși, prin
cunoștințe esoterice, deci așa‐zis secrete, când, de fapt, se
apără singure de cine nu le poate pricepe integral, Dora și
Andrei reușesc să se autocunoască obiectiv, privindu‐se fie-
care din afara lui, astfel încât cu obiectivitate să poată face
progrese tinzând spre nelimitare, ceea ce nu stă în putința
omului standard. O iubire perfectă n‐are nevoie să fie po-
vestită. Este aici ceva care, fără a o micșora, o ne‐mplinește.
Inițial, Andrei este mentorul Dorei pe cărările iubirii. Ea
însă are de asemenea o pregătire superioară în multe dome-
nii intelectuale, religioase și esoterice și este în măsură să
9înțeleagă și să se adapteze rapid la o serie de particularități
care, pe alocuri, iau forma unor exigențe mai greu de asimi-
lat. Efortul înțelegerii sporește însă dragostea Dorei pentru
Andrei. O funcție înaltă în America pentru Andrei, apoi
moartea prematură a acestuia imperfecționează această iu-
bire, oricum deasupra iubirilor obișnuite.
Totuși, romanul împletește mai multe destine, mai sunt
și alte cupluri, mai multe familii, rămuroase unele, altele mai
sărace în neamuri, interacționând pentru a se dezvălui citi-
torului ca personalități verosimile și de elită, posibile modele
pentru cititori. Deci cartea este superior instructivă, peda-
gogică, prin numeroase elemente de istorie, filozofie, esote-
rism, dar, în același timp are și un rol educativ, prin perso-
naje de o înaltă ținută culturală și sufletească, adevărate mo-
dele pentru cititori și cititoare. Este foarte bine conturată în
carte familia formată din Ileana, soțul ei Radu, fost deținut
politic, care se retrage la un moment dat la o mănăstire, și
doi copii excepționali Cosmin și Damian, care pe parcursul
romanului evoluează ca elevi, studenți și medici. Ileana este
o savantă, ajunge profesoară universitară, iar cealaltă priete-
nă a Dorei, Clara, organizează simpozioane Mircea Eliade,
aducând prin acest amănunt biografic cu ilustra scriitoare
argeșeană Mona Vâlceanu. Tudor este un prieten al lui An-
drei pe care Dora îl reîntâlnește la Constantinopol unde se
afla la un congres interdisciplinar. Altă prietenă este Miruna.
O bunică este deosebit de reliefat conturată, cu multă artă,
viața la țară, ca și cea de la oraș, are, fiecare, farmecul ei. Este
amintită mânăstirea Sf. Ana, ctitorită de Pamfil Șeicaru, în
care în vremea comuniștilor, a funcționat o cârciumă, con-
form modelului sovietic și vigilenței comuniste anticreștine
Cura de la Băile Herculane ne prilejuiește să aflăm tot is-
toricul acestei localități balneare, care‐i fascina pe strămoșii
10noștri romani și nu mai puțin, după aproape două milenii,
pe austrieci.
Cunoscătoare și a mișcării de la Mânăstirea Antim „Ru-
gul Aprins” autoarea citează din părintele V.Vasilache, mem-
bru marcant al respectivei mișcări ajuns în cele din urmă în
America, următorul pasaj despre regimul asupritor ateu: „au
umilit și înjosit pe cei ce au fost fruntea Neamului; au batjo-
corit credința creștină; au lovit și au călcat în picioare însăși
valorile vieții pe baza cărora se ajunsese la înflorirea țării
generație după generație! Ei au supus la degradări cumplite
tot ceea ce a constituit cultura, umanitatea și creștinătatea
de veacuri ale poporului român; au răstignit și scuipat pe
strămoșii Neamului românesc, pe părinții, pe frații, pe suro-
rile, și pe tineretul unui popor care nu aveau altă vină decât
aceea de a fi apărat altarul spiritualității românești,”
Ca medic, Dora este adepta medicinii holistice, ea vede
pacientul ca un întreg cu perturbării mult mai complexe de-
cât medicii obișnuiți. Desigur, este discutabil dacă dacii sau
alte neamuri în afară de chinezi stăpâneau acum câteva mii
de ani acupunctura. Deși, acupunctura, fiind o descoperire
și nu o invenție, stătea la îndemâna gândirii tuturor neamu-
rilor, din cele mai vechi timpuri. Este totuși dificil să prezinți
o asemenea carte, pentru că harul beletristic incontestabil
este frecvent surclasat de ineditul unor interpretări științifice
și esoterice de asemenea de maximă valoare.
În orice caz, această carte nu este numai un succes al
autoarei Elena Armenescu, ci și al literaturii române în
acest moment de maximă deschidere culturală în care, pe
plan național, ca și în domeniul socio‐politic și economic,
există prea multă confuzie.
MIHAI NEAGU BASARAB
|
Mihai Neagu Basarab 5/17/2024 |
Contact: |
|
|
