In memoriam: Herman Victorov
La 30 aprilie 2024, s-a împlinit trei ani de la plecarea dintre noi a domnului Herman Victorov, personalitate marcantă a comunității românești din Canada, om de afaceri, inventator și scriitor.
Herman Victorov, s-a născut la 9 august 1931, la Târgu Ocna, județul Bacău într-o familie de evrei români. A trăit perioada zbuciumată a Celui De-al Doilea Război Mondial marcată de pierderea teritoriilor românești ale Basarabiei, Bucovinei și Nordul Ardealului, intensificarea mișcărilor naționaliste și apariția comunismului în România. O descriere detaliată a acelor vremuri apare în romanul autobiografic “Sub aripa neagră a războiului”, scris în colaborare cu Mihaela Ignat. Romanul oferă informații cu valoare documentară despre istoria orașelor Târgu Ocna și Bacău, a vieții și relațiilor dintre oameni, a situației economice, politice și sociale din România în perioada dinainte și imediat următoare Celui De-al Doilea Război Mondial.
Herman Victorov a absolvit Școala Tehnică de Ofițeri de Aviație de la Mediaș și Sibiu. Eliminat din armată în perioada epurărilor comuniste, a lucrat timp de douăzeci a ani în montaj de centrale hidroelectrice pe toate marile șantiere din România – Bicaz, Argeș, Porțile de Fier. Deși munca era grea și condițiile de pe șantier dificile, a apreciat această etapă din viață și s-a bucurat că a contribuit la construirea centralelor hidroelectrice care au adus lumina în casele românilor. S-a simțit aproape de colegii de muncă de la montaj și de oamenii simpli de pe șantier. I-a prețuit și i-a păstrat în suflet prin locurile prin care viața i-a purtat pașii. "Oamenii aceștia au făcut ceva pentru țară, simplu, fără pretenții, au lucrat cu dăruire și sacrificiu în condițiile grele de pe șantier așa cum soldații luptă în tranșee”, scria în una din cărțile sale.
In 1975 a emigrat împreună cu familia în Israel, apoi în Grecia și de acolo, prin intermediul unei organizații catolice, în Canada. Ajuns la Montreal în iarna anului 1976, a lucrat în diverse locuri, printre care și pe șantierul hidroenergetic de la James Bay. În 1978 s-a mutat la Windsor, unde s-a angajat ca inginer de producție la compania producătoare de capsule tari din gelatină, R. P. Scherer. În timp ce lucra la această companie, a introdus câteva modificări esențiale la mașinile de capsule modernizându-le și sporindu-le eficiența. În 1984 a fondat la Windsor compania Technophar Equipment and Service Ltd. și a început sa producă noile mașini de capsule. Compania s-a dezvoltat și extins devenind lider mondial în fabricarea de echipamente pentru producerea capsulelor tari și moi din gelatină dar si echipament pentru industria alimentara.
În 1984 a înființat compania Technophar, care a deveni lider mondial în construcția de mașini de capsule tari și moi din gelatină.
După 1990 a pus bazele industriei constructoare de mașini de capsule farmaceutice în România. A înființat companiile S.C. Romcan SRL la Odorheiul Secuiesc, S.C. Micron SRL la Cornu, Prahova și centre de producție a capsulelor tari și moi din gelatină . Astfel centre au fost compania S. C. Gelcell SRL de la Cornu care mai târziu a fost vândută companiei Swiss Caps din Elveția și CanCaps la Chitila, București, vândută mai târziu companiei Qualicaps.
În Canada, la Windsor a înființat compania Gelcell care producea capsule tari și moi, pe care mai târziu le-a vândut grupurilor Farmacapulas de Columbia și Procaps Montreal. Astăzi compania producatoare de capsule tari din Canada, Caps Canada, este unul din principalii furnizori de capsule tari din gelatină si celuloză din lume iar compania producătoare de capsule moi a fost achiziționată de Jamieson, unul dintre cei mai mari producători de vitamine din Canada.
În 2007, Herman Victorov a vândut operațiunile de producție din Canada și România companiei Qualicaps, una dintre cele mai mari companii producătoare de capsule tari din lume, deținută de grupul financiar Carlyle, astăzi companiile fiind parte a grupului Mitsubishi.
De-a lungul anilor, companiile lui Herman Victorov au vândut peste 250 de mașini de capsule tari și moi, instalând 33 de proiecte în numeroase țări ale lumii. În aceste companii au lucrat peste 400 de angajați. De menționat că la companiile din Canada 95 % dintre angajați erau români.
Herman Victorov nu numai că a creat locuri de muncă la standarde internationale pentru angajati, dar a și adus investitori străini, așezând România și Canada pe harta industriei farmaceutice mondiale și ridicând prestigiul celor două țări în acest domeniu.
Realizările deosebite ale lui Herman Victorov au fost apreciate de guvernele Canadei și României. Prim ministrul Jean Chretien l-a numit “Ambasadorul neplătit al Canadei în lume ». De-a lungul anilor, a primit numeroase premii, și a fost invitat de primul ministru al Canadei Jean Chretien să facă parte din delegația care l-a însoțit în misiuni economice în Rusia, China, Coreea de Sud, Tailanda, Filipine, Vietnam, unde a participat la redeschiderea Ambasadei Canadiene în Hanoi.
În 1996 a participat ca membru al delegației primului ministru al Canadei, Jean Chretien, la inaugurarea centralei nucleare de la Cernavodă iar în 1998, Ambasada Canadei în România i-a oferit medalia de onoare- Joe Boyle -Regina Maria Medal of Honour- pentru contribuția personală la dezvolatarea relațiilor de prietenie dintre Canada și România. În 2006 a fost numit cetățean de onoare al orașului natal, Târgu Ocna, ca urmare a implicării financiare considerabile la înlocuirea conductei de apă care alimenta orașul, distrusă în urma unor inundații devastatoare.
Personalitate complexă cu preocupări în diferite domenii, în ultimii ani ai vieții, Herman Victorov a scris și publicat în colaborare cu Mihaela Ignat volumele „Din viața unui om oarecare, Pagini de jurnal” apărut în 2012 la Editura Revistei Observatorul - Maple Red Publishing House din Toronto și, la aceeași editură, în 2016 „Sub aripa neagră a războiului”. Ultima carte a fost tradusă în limbile engleză și ebraică și depusă la Biblioteca Națională Ierusalim cu mențiunea de onoare, fiind comparată cu Jurnalul Annei Frank.
Herman Victorov a fost un membru de seamă al comunității românești din Windsor, Ontario, Canada, căreia i-a oferit bustul marelui nostru poet Mihai Eminescu,"pentru ca familiile de români și generațiile următoare care vor locui pe aceste meleaguri îndepărtate să nu uite că aparțin unui neam mândru și demn, să fie păstrători ai culturii noastre și vorbitori ai frumoasei și bogatei limbi române." Bustul stă de veghe în fața Catedralei Ortodoxe Sfantul Gheorghe și Andrei Șaguna din oraș.
Pe lângă aprecierea calităților sale tehnice, antreprenoriale și literare, despre Herman Victorov se vorbește că a fost un om dintr-o bucată și de omenie, care a ajutat mulți oameni. Ceea ce însă ieșea pregnant în evidență erau patriotismul si dragostea pentru România. La companiile din Canada a angajat emigranți români. Technophar a fost compania în care s-a vorbit la serviciu românește și în care steagul României era arborat alături de steagul Canadei și al provinciei Ontario. Numele lui Herman Victorov a fost și este rostit cu respect și căldură de oamenii pe care i-a ajutat să se califice în domeniul industriei de capsule. Mulți dintre ei, indiferent de profesie- muncitori, tehnicieni, ingineri, contabili au devenit specialiști apreciați pe plan internațional.
Herman Victorov a fost până in ultimele zile ale vietii preocupat de tot ceea ce se întampla in România. S-a bucurat când românii s-au ridicat împotriva dictaturii și a comunismului în Decembrie 1989, de acceptarea țării in Alianța Nord- Atlantică și de aderarea la Uniunea Europeana. “Se schimbă fața satelor” spunea cînd se întorcea din țară, încântat de construcțiile noi si frumoase care se ridicau. În ultimii ani asculta programele si posturile romanești, revoltându-se si luând atitudine împotriva celor care prin acțiunile lor defăimau țara. Se emoționa până la lacrimi la auzul cântecelor patriotice “Imnul Eroilor”, Treceti batalioane române Carpații, a Imnului românesc și venera memoria ostașilor români care de-a lungul veacurilor s-au jertfit in luptele pentru apărarea pamântului românesc. Recita cu emoție poeziile marilor nostri poeți inspirate din Războiul de Independență sau Primul și al Doilea Război Mondial.
Herman Victorov a plecat la Domnul lăsând un gol în viața familiei, prietenilor și oamenilor care l-au cunoscut și care-i poartă astăzi o amintire caldă. Au rămas realizările sale deosebite, faptele de omenie și bunul nume pe care și l-a făurit prin strădania-i neobosită.
Mihaela Ignat
Windsor, Ontario, Canada
Nota Observatorul.
In memoriam lui Herman Victorov, grupul de la Observatorul acordă o diplomă de apreciere unui tânăr talentat dib comunitatea românească.
|
Mihaela Ignat 5/2/2024 |
Contact: |
|
|
