Holograme și pretexte în Parcul Dante
Veronica Balaj, scriitoare, jurnalistă și om de Radio și TV din Timișoara, autoare a peste 40 de volume de versuri și proză, ne surprinde cu o nouă creație literară în care clasicul se împletește cu cotidianul, contemporanul, într-un volum de poezie și schițe cu mai multe fațete din care rezultă o bijuterie literară suprarealistă.
Pretextul este aparent banal: parcul Dante din Ottawa, pe care-l observă de la fereastră într-una din verile petrecute acolo, devine scena pe care evoluează rând pe rând, personajele din povestirile ei, locul în jurul căruia gravitează o sumedenie de idei legate de statuia lui Dante din acest parc, de conotații istorice privitoare la acest personaj celebru și la scrierea sa „Divina Comedie” care i-a conferit un loc de cinste în galeria literaturii clasice universale.
Hologramele pe de altă parte, apar din capătul celălalt al istoriei: invenția lor datează din 1948, 600 de ani mai târziu față de Evul Mediu, timpul în care Dante Alighieri a trăit și scris. Prin definiție, holograma, este o imagine tri-dimensională care apare la interferența unor fascicole de lumină produse de un laser, sau de alte forme coerente. Obiectele din imaginea produsă, (holograma) par a fi tri-dimensionale și nu plate. Holograma, așa cum este utilizată în textul cărții dnei Veronica Balaj, ca imagine de stil, aș putea spune, capătă farmecul unor proiecții de imagini din trecut, care prind contur în prezentul cărții, în substanța ei narativă, în așa fel încât, mai multe lumi se confundă într-una singură- narațiunea, care este stratificată, aducând în același plan, printr-o proiecție holografică literară, îngeri, demoni, studenți la actorie, trecători și personaje bine definite- inventate sau poate reale, ORIGINALE, toate legate misterios de acest parc, de statuia poetului Dante și de Catedrala Sfântului Nicolae de peste drum de parc. În această carte, hologramele par proiecția unor vise din trecut, sau a unor elemente din trecut care vin la suprafață sub forma unor holograme. Deci, chiar și numai prin acest joc de cuvinte din titlu putem percepe abilitatea și subtilitatea construcției literare a acestei cărți.
Fiind deja familiarizată cu alte scrieri poetice sau în genul romancier al Veronicăi Balaj, pot în sfârșit să fac o observație care o percepeam și înainte, dar acum, prin această nouă creație a dânsei, devine pentru mine o certitudine: pentru scriitoarea și poeta Veronica Balaj Timpul și scara timpului nu sunt decât un pretext pentru ea de a străbate și vizita cu viteza gândului cele mai diferite și uneori neobișnuite unghiuri și puncte de vedere asupra istoriei și asupra percepției afective, emoționale a lumii prezente, care capătă noi vibrații printr-o pleiadă de metafore și imagini. Observăm că în operele semnate de ea, Veronica Balaj tinde spre zugrăvirea unui univers complex și complet, redat într-o multitudine de planuri, care fiecare se adresează unui alt simț, emoții sau inteligențe. Autoarea citează de asemenea, cu aceeași mare abilitate și suplețe pasaje din opera marelui poet, scriitor și filozof, Dante, cât și date biografice ale acestuia, împletindu-le în textele sale în materialitatea cotidianului și sugerând că personajele sale sunt angajate în același joc al Comediei Divine, din moment ce această operă a lui Dante, Comedia Divină a devenit de atunci de când a fost scrisă o referință în interpretarea Lumii fizice în corelație cu Lumea Spirituală și cu ideea Vieții de „dincolo”, într-un cuvânt, al Existenței Umane.
(…)Lumina de iulie, aici,
singură se împletește
răsucește
în trupuri iluzorii
prin Parcul Dante
din fața ferestrei mele
distanța dintre noi, e doar
din câteva întrebări
și dorinți temerare
agățate de ramurile
celor șapte copaci
de vis-a-vis
crescuți cu vânt
și întuneric din lut…
frunzele cântă a viață
peste timpul temut,
vinovat de pieire.
(citat din Hologramă de iulie)
Vedem cum lumina poate să și facă gândul să călătorească, poate să și aducă imagini din trecut, iar întunericul poate fi pe atât de profund, pe cât este și fertil, ( făcând copacii să crească), fiind de asemenea fertil și prin misterele care le ascunde înăuntrul lui…Cu această poezie care conține adevăruri cu conotații profetice, Veronica Balaj deschide cartea-o aventură scurtă, dar foarte concentrată pentru cititor despre Holograme și pretexte în parcul Dante.
Cartea de față este și un pretext pentru a pune Timpul în perspectivă prin acest dute-vino cotidian din parcul Dante, prin care personajele cu istoriile lor, contribuie la zugrăvirea unei narațiuni fantastice. Tocmai acest lucru îi conferă un loc aparte în suprarealism, în sensul în care realității i se adaugă exponențial imaginația și nu numai ; căci intervine și o suprapunere holografică a altor timpuri, pretextul fiind statuia lui Dante.
Cu această carte, Veronica Balaj dă un nou impuls pulsului normal al cititorului și al literaturii de gen, revitalizând banalul cotidian printr-o reactualizare a Comediei Divine care pare că se suprapune realității obișnuite a personajelor care s-au „perindat” prin parcul Dante. Sensului subtil de observație al autoarei și vioiciunii peniței cu care își așterne gândurile pare că nu le-a scăpat nimic din ceea ce Marele Creator a lăsat pe lume…Marele Creator…Dante, înzestrat de Bunul Dumnezeu, în viziunea originală a Veronicăi Balaj, de la locul privilegiat al observatorului scriitor : fereastra spre Parcul și Stauia lui Dante din Ottawa.
Eva Halus – scriitoare, traducătoarea în engleză
a acestei cărți semnate de Veronica Balaj,
Montreal,
|
Eva Halus 5/1/2024 |
Contact: |
|
|
