Alexander Hausvater si noua lui carte " Orizontul trei "
La "Sala Radio", Alexander Hausvater mi-a adus în dar "ORIZONTUL TREI", recentul său roman.
"Fiul rătăcitor" al lumii, se întoarce mereu aici să-și tragă sufletul căci liniște nu are până nu descoperă un mugur, o pală de vânt care sigur îl proiectează departe.
Tensionat, irumpe prin scrisul său, prin montarea pieselor regizate cu o forță stenică surrealistă găsind alternative, soluții, finaluri neașteptate precum un magician care te desvrăjește pentru un timp știind foarte bine că peste o clipă te va aduce înapoi, în povestea pe care ai impresia că deja o cunoști.
Mă gândeam că legea relativității sau "Minima moralia" sunt instrumente demult cunoscute atâta vreme cât timpul curge în ritmul dirijat de el, se dilată sau încremenește.
De la „Nazdravanul Occidentului” regizat în 1971 la Teatrul Național Irlandez din Dublin la Mașinăria. Musicalul
după piesa "Mașina de calcul" de Elmer Rice la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, "Chopin. Ultima Mazurka" la Teatrul Dramaturgilor Români", la controversatul spectacol „…au pus cătușe florilor…” de Fernando Arrabal, pus în scenă la Teatrul Odeon în 1991, ce nu a fost și nici nu ar fi putut fi filmat.
În primul rând, pentru că spațiul de joc foarte complex, cuprinzându-i și pe spectatori, n-ar fi permis, la acel moment, decât o intervenție limitată a camerelor de filmat.
Și pentru că am amintit doar piesele pe care le-am văzut regizate de Hausvater, pot să adaug și "Decameronul" în care reface modelul inițial al poetului dramatic, autor, interpret si regizor al propriilor texte.
Evident, este o adaptare scenică după povestirile lui Boccacio, dar una foarte ingenioasă, născocită de nevoia permanentă de implicare politică a acestui artist militant care este Hausvater.
Nu umorul combinațiilor sexuale din epoca Renașterii îl interesează pe autorul scenariului, ci suferința eternă a omenirii....
Considerat un "fenomen al naturii" .....umane Alexander Hausvater a scris într-un an patru romane greu de povestit, dar intens de trăit. : ”Aici, Radio Eros”, ”Penumbra”, ”Dor Călător” și ”Ludi”.
"ORIZONTUL TREI", apărut în 2024, este un roman realist, scris la persoana a treia, ubicuu, scriitorul narează indiferent de timp și spațiu.
Se întrepătrund o suită de povestiri în care sunt expuse pe rând, ca pe un eșafodaj personajele. Personajele, Isaak, Clara și Raul, identități puternice create din aduceri aminte, ce se desprind, tîind orizonturi, granițe.
Trei copii de 12 ani, elevii profesoarei Otilia Georgescu la clasa de literatură, într-un orășel din Bucovina. Isaak, fiul tipografului Grunberg, Clara, "mama lui Albi", fiul imaginar pe care fata și-l dorea,Clara, posesoarea unei sere, "sanctuar al frumosului", în care crește "rosa mutabilis" și Raul, băiatul vânzătorului de gheață.
Trei prieteni, deținătorii unui secret din copilărie, despărțiți fortuit, comunică prin vise în universul creat de ei, într-o limbă inventată de ei. Acolo, retrăiesc și comunică în fiecare seară, acolo, în Orizontul trei.
Omniprezent, corul - personaj colectiv, care judecî, interpretează, relatează, deci planuri paralele.
Fiecare capitol aduce o nouă povestire, amintiri așezate, reașezate, secționate de istorie, văzute prin ochiul de copil iar mai apoi prin cel al adultului, căruia nu i se mai pare castel o bojdeucă.
E o carte povestită, a unor vieți trăite înfruntând zădărnicia lumii. E o promisiune a celor trei copii pe care a scris-o până la urmă Alexander Hausvater.
Apar ca în nuvelele lui Mircea Eliade, o țigancă ghicitoare, morți care ies din morminte dimineața sau la crepuscul și balerina dansează, actorul recită din Shakespeare, instrumentiștii cântă, băieții joacă fotbal...
Cei trei copii se înțelegeau, când Clara se juca cu Albi, Isaak și Raul împingeau leagănul gol al lui Albert, fiul Clarei, ce avea să vină.
Rămân uniți în urma morții Dorinei, colega lor de clasă, fata primarului, moarte pentru care sunt considerați vinovați. Surprinși de o furtună în lacul unde se jucau, Dorina luată de valuri este dusă pe celălalt mal.
Dar Dorina reapare, dezgropată de cineva sau ceva, în diverse ipostaze, în locuri diferite, precum în filmul gruzin în care Stalin, dezgropat era depus în fața ușii rudelor sale în fiecare dimineață.
Hausvater pomenește de atacuri egiptene, siriene, iraniene și îmi amintesc că ultimul roman (neterminat) al lui Fănuș Neagu avea titlul "Apus de Europă, răsărit de Asie".
Liliana Popa
|
Liliana Popa 4/29/2024 |
Contact: |
|
|
