Catastrofa Titanicului - În noaptea de 15 aprilie 1912
În noaptea de 15 aprilie 1912, la ora 2.30, a avut loc o tragedie îngrozitoare. Ciocnindu-se cu un aisberg chiar în prima sa călătorie, celebrul pachebot Titanic» s-a scufundat în nordul Oceanului Atlantic. Nava Carpathia», care a reușit să salveze și să aducă la bordul său o parte din pasagerii uriașei nave care s-a scufundat, a ajuns la locul catastrofei după o oră și cincizeci de minute de la întâmplare.
In această catastrofă, au rămas neclare destule aspecte, până în prezent. intreaga lume a fost zguduită de proporțiile naufragiului. Oceanul rece ca gheața a înghițit aproape o mie și cinci sute de suflete! Moartea lor a infiorat omenirea de pretutindeni, mai ales că, în acele timpuri, umanitatea incă nu era obișnuită cu tragedii de o asemenea amploare.
De ce vasul despre care constructorii și specialiștii spuneau că este imposibil să se scufunde totuși s-a scufundat? De ce nu au fost salvați sute de pasageri? Unor cercetători nu le vine să creadă că un simplu bloc de gheață a putut expedia la fund un vas dotat cu cea mai modernă tehnică a vremii respective.
Studiind detaliile, cercetătorii nu se pot detașa de un sentiment ciudat: toată întâmplarea este constituită dintr-un lanț nesfârșit de absurdități, fapte inexplicabile și tragice. Ceremonia de lansare la apă a Titanicului a fost organizată cu mare fast, fiind invitați mii de oaspeți. După lansare, a urmat un dineu copios, stropit din belșug cu șampanie
Organizatorii au uitat un singur lucru să sfințească acest vas după bunul și vechiul obicei marinăresc.
Așadar, în dimineața zilei de 11 aprilie 1912, pachebotul pornește din portul irlandez Kingstown (unde se îmbarcaseră alte 120 de persoane) spre marele port american New York. Constatările ulterioare vor dovedi că într-unul din buncărele Titanicului cărbunele mocnea de o săptămână. După catastrofă, multe ziare au pre-luat știrea că, înainte de pornirea în cursă a marelui vapor, din motive inexplicabile, au plecat de la bordul vasului John Kofi, mecanic fochist, împreună cu alți câțiva oameni din echipa de pompieri a navei.
În timpul anchetării, ei s-au exprimat oarecum cetos, fără să explice motivul concret al rămânerii lor pe mal și de ce nu au prevenit pe nimeni despre pericolul pe care îl bănuiau, lăsând în voia sortii viețile a mii si mii de oameni? Nu cumva ei au ințeles că incendiul pe navă este inevitabil? Sau se temeau că ea ar putea să explodeze? Se știe, însă, că incendiile la bordul navelor mari nu sunt o raritate, dar în majoritatea cazurilor ele sunt stinse fără probleme. Unii martori afirmă că și incendiul de pe Titanic a fost stins la timp, deci nu a avut loc o explozie.
Să revenim la acea zi fatală. În ziua de duminică, 14 aprilie, pachebotul plutea cu toată viteza, căpitanul vasului neluând în considerare prevenirile privind pericolul ghețarilor. Conform relatărilor martorilor, despre acest pericol el fusese prevenit de câteva ori.
Pe punte, făceau de serviciu ofițerii de gardă, ei estimând că se vor apropia de locurile cu ghețari în jurul orei 23, deci posibilitatea apariției lor n-ar fi fost o surpriză. Atunci de ce nu era micșorată viteza Titanicului? Acțiunile căpitanului se dovedesc a fi obișnuite, pentru că, în astfel de situații, toate vasele sunt prevenite, pe timpul cursei, de nenumărate ori despre posibilitatea existenței unor pericole și, dacă de fiecare dată nava și-ar cetini cursul, călătoria s-ar prelungi cu încă o lună.
Este șocant faptul că pe vapor nu se afla niciun binoclu! Privind din cuibul de observație, un marinar a constatat existența pericolului cu doar 150 de secunde înainte de ciocnire. La 23:35, cercându-se evitarea ciocnirii, vasul este manevrat brusc, însă blocul de gheață, ascuțit ca o lamă de cuțit, spintecă bordul. Mai târziu, s-a constatat că, dacă Titanic s-ar fi înfipt în ghețar cu prora, nu s-ar fi scufundat.
Pachebotul fusese construit astfel încât să poată rămâne la suprafață chiar și în cazul inundării a patru compartimente, dar torentul de apă, care pătrunsese simultan în șase compartimente de la proră, a determinat, la ora 00:05, o mare înclinare a prorei. Căpitanul și-a dat seama că Titanic era sortit pieirii și, în cel mai bun caz, ar fi avut la dispoziție două ore pentru evacuarea celor două mii de oameni, însă pasagerii încă nu realizau gravitatea situației.
Cu toate că existau bărci de salvare pentru 1178 de persoane, s-au salvat doar 704. Probabil că ceilați, din cauza frigului de la suprafața oceanului, au ezitat să urce în bărcile fragile; unii au murit de hipotermie, aflându-se deja în bărci. Ulterior, a fost lansată o teorie conform căreia în acea cursă tragică, pornise, de fapt, nu vasul Titanic, ci un vas care semăna cu acesta Olympic; că, probabil, fuseseră schimbate plăcile de la pupă și obiectele din interior pe care era scrisă denumirea vasului.
Adepții acestei teorii consideră că astfel ar putea fi explicate multe lucruri: lipsa binoclurilor din dotarea personalului navei, reversul în timpul evitării ghețarului, viteza mărită. Această teorie se bazează pe bănuirea de fraudă a Companiei Wyatt Star Line, care urmărea scopul de a obține prețul pentru asigurare. Această ipoteză însă a fost anulată., deoarece, atunci când de pe fundul apei au fost ridicate detaliile rămase ale epavei, pe ele s-a găsit gravat numărul de ordin al Titanicului. Și totuși această versiune continuă să existe.
Cel mai mare rol în tragedie l-au avut tehnologiile imperfecte de la începutul secolului al XX-lea. Mulți ani în șir, savanții au încercat să ințeleagă de ce gheața nu a deformat, ci a spintecat corpul Titanicului. Răspunsul s-a dovedit a fi simplu: în acea perioadă, chiar și cel mai bun oțel conținea o cantitate mare de sulf, care diminua duritatea oțelului, în special la temperaturi scă.zute.
|
Dumitru Constantin 4/10/2024 |
Contact: |
|
|
