Charles-Pierre Baudelaire (9 aprilie 1821 –31 august 1867) poet, eseist, critic de artă
Charles-Pierre Baudelaire (9 aprilie 1821, Paris–31 august 1867, Paris), poet, eseist, critic de artă francez și unul dintre primii traducători ai lui Edgar Allan Poe pe care îl simțea „un suflet geamăn”. Poeziile sale au măiestrie în folosirea rimei și a ritmului, și conțin un exotism moștenit de la romantici, dar se bazează pe observații ale vieții reale.
Cea mai cunoscută lucrare a sa, opera sa de căpătâi, cartea de poezii intitulată Les Fleurs du mal (Florile răului), exprimă natura schimbătoare a frumuseții în Parisul care se industrializa rapid la mijlocul secolului al XIX-lea. Stilul său extrem de original de poezie în proză a influențat o întreagă generație de poeți. I se atribuie faptul că a inventat termenul de modernitate (modernité) pentru a desemna experiența trecătoare și efemeră a vieții într-o metropolă urbană și responsabilitatea expresiei artistice de a surprinde acea experiență.
Auguste Poulet-Malassis publică, în 1857, prima ediție din Les Fleurs du mal (Florile răului). În luna august, are loc procesul Florilor răului cu un rechizitoriu susținut de același procuror care în anul precedent se ocupase de Madame Bovary. Poetul și editorii sunt condamnați, iar șase dintre poeme au fost excluse din volum: Les Bijoux, Lesbos, Le Léthé, À celle qui est trop gaie, Femmes damnées și Les Métamorphoses du vampire. Interdicția a fost ridicată în Franța abia în 1949.
În 1861, Baudelaire a adăugat 36 de poeme noi la această colecție. Florile răului i-au adus lui Baudelaire popularitate. Flaubert i-a scris lui Baudelaire: „Ați găsit o cale de a injecta o nouă viață romantismului, sunteți diferit de toți, și aceasta e cea mai mare calitate”. Spre deosebire însă de poeții romantici, Baudelaire se inspira din viața citadină a Parisului. El argumenta că arta trebuie să creeze frumusețe chiar și din cele mai josnice și non-poetice situații. Florile răului l-au transformat pe Baudelaire într-un poet blestemat.
Muza suferindă
Ce ai, sărmană Muză? Azi ochii tăi îmi par
Că-n cearcăne-ascund încă nălucile nocturne
Şi văd pe rând răsfrânte în pielea ta de var
Teroarea şi delirul – gheţare taciturne.
Îţi revărsară spaimă şi dragoste şi har
Verzi iele şi diavoli trandafirii din urne?
Cu pumnu-i ce răstoarnă, despoticul coşmar
Te-a înecat în fundul unui visat Minturne?
Aş vrea doar sănătate să răspândeşti şi-n piept
Să-ţi bată numai gândul cel viguros şi drept
Şi inima creştină-n ritm plin să se ridice,
Ca felurimea vastă-a silabelor antíce,
În care-i zeu Apolo al lirelor şi Pan
Cel mare, domn pe turme, pe codri şi pe lan.
Traducere de C. D. Zeletin
Leviathan
|
Traducere de C. D. Zeletin 4/10/2024 |
Contact: |
|
|
