Azi am avut o revelatie...
Azi am avut o revelatie duhovniceasca. Si laica.
Copierea a 300 de pagini de creatie, scrise caligrafic, cu o masina de calitate si o lucrare de calitate, costa 1 milion si jumatate ( 150 de Iorgi ). Nu negam absolut deloc ca pe buna dreptate. ( hartie, curent, manopera, tonner, uzura, taxe, impozite, chirii, etc ).
Ma intreb cate exemplare ar trebui sa copiezi, ca sa nu le oferi in dar, si sa ramai cu o donatie generoasa, pe care sa nu o citeasca nici Imparatul Drojdie, si asta pentru ca nu are nici timp, pentru lucruri ieftine, si nici nu mai vede bine, iar daca mai vede, este un supliciu sa citeasca intai toate cele 300 de pagini, ca sa aleaga mai apoi maxim intre 15 si 45.
Aceasta fiind constatate, tendinta mea expansionista, de teritorii, limba, creatie, in preajma acestor aprinse zile olimpice, de sarbatori, tratate de magistralii nostri de la Rasarit, cu focuri si trageri in plin, dupa tendinta lor vesnic lihnita in acaparare, autolauda, si autoslavire , si autoeroism, din cel mai stahanovist, mistic, si alienat pana la dementa, mod cu putinta, de competitie,
este autoreglata de macanismul de piata, pe de o parte, pe de alta, de precaritatea unor mijloace pe care de ce si cui sa le oferi, in lipsa unor comenzi ferme?!
de asemenea t(e)ancuri scrise, si alte ars/senale, din materia mea cenusie?
Cum paradoxul zilelor noastre este ca daca oferi, pe gratis, este bine, nu citeste nimeni, sau citeste, cine doreste, sau nu oferi nimic, si nu cere nimeni, este acelasi lucru - am mai facut niste exercitii care ne-au mai temperat avantul belicos, revolutionar, certaret, acaparator, ocupant, sau latrau, asemenea altor solicitanti - de azil - prin circumvolutiunile domniilor voastre nervoase, orisicare varsta veti avea.
sa fie primita si odihna aceasta, binemeritata, din partea mea!
Ma intreb ce parere ar avea Marin Sorescu, Patrel Berceanu, Shakespeare, Adrian Paunescu, despre creatiile acestea.
Ba chiar si Nicolae Manolescu.
Sunt sigur ca se vor pronunta, pana la urma.
Chit ca in vesnicia noastra ( atat de lunga, normal!, nu?) voi tot participa sub anonimat ( ca la olimpiada, nu?), la fiecare etapa, concurs, si lucrarile mele le vor cadea sub nas.
Asa ca : in natura, ca si in viata, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, trebuie numai sa fii perseverent, daca simti o inclinare, o aspiratie, o inspiratie, si - fara a te distruge, sau autodistruge, sau pe cei din jur, fara a face corp comun si cu aceasta pasiune, ca si cu atatea altele - sa concurezi, mai departe. Chiar si singur.
In fond, de unde stii ca esti singur?!
2 aprilie 2024
Cdr,
J.L.Florian
|
