Renaștere
Zburdă curcubeu de fluturi
În văzduhuri, se avântă,
Visuri naive, albastre,
Printre gânduri se frământă.
Sentimente complicate
Cenușii tristeți revarsă,
Se sparg idei ruginite,
Trezite din surdă transă.
Fluturii poartă cuvinte
Colorate-n fel și chip,
Născocind versuri bizare,
Idei ce nu spun nimic.
În avântul lor haotic
Găndurile-ncep a scrie,
Ordonând idei, cuvinte,
Creionând o poezie.
Renasc visuri și idei,
Îmbrățișând armonia,
Gândurile-n curcubeu,
Luminează poezia.
Odaia
Înaintașii ni se odihnesc
În rame, pe pereții din odaie,
Lângă icoane se adăpostesc,
Eliberați de griji și de războaie.
Într-un colț, o ladă învechită,
Comoara trecutului păstrează,
Cu balamaua ruptă, ruginită,
Stă lângă-o lampă care luminează.
O sobă zidită din chirpici,
Mirosind a var proaspăt stropit,
Șade rezemată de un zid,
Demult odaia n-a mai încălzit.
Pe celălalt perete, sub icoane,
Stau carpete cusute-n arnici
Și-un pat în care nimeni nu mai doarme,
Doar pernele mai odihnesc aici.
Lângă fereastră, războiul de țesut,
Urzeala în ițe-și etalează,
Pe sul e strânsă pânza de cusut,
Suveica odihnește și visează.
Pe o măsuță mică,-n trei picioare,
Stau castroanele de lut și-o tiugă,
Scaunele sunt în așteptare
Și cârpătoru-așteaptă-o mămăligă.
Cei care-n în jurul mesei ar fi stat,
Privesc din ramele de pe pereți,
Demult la Doamne-Doamne au plecat,
Nu mai pășesc pe preșurile reci.
Odaia-i o istorie nescrisă,
Un colț de respect și prețuire,
Întunecoasă și mai mult închisă,
Intrând aici, pășim în amintire.
Chemare
În tremur de ape iluzii se scaldă,
Un licăr albastru trezește-amintiri,
O piatră căzută ochiuri înnoadă,
Boabe de rouă croșetând în priviri.
Pe trestii firave se sprijină malul,
O salcie tristă, umbra-și măsoară
Într-o rădăcină se sparge valul,
Mai dinspre vale toarce o moară.
Trecutul, trezit, din trestii răsare,
Se-aude un foșnet, tot mai aproape,
Amintirile-agale, vin la plimbare,
La braț cu duhuri ascunse de ape.
Mă las purtat de magia chemării
Și trec pe tărâmul aproape uitat,
Plutesc în vis în pragu-nserării,
De prăfuite-amintiri mă las purtat.
Luci Trușcă
|
