Fabulă de sezon
Un șoricel, pe nume Chiț,
Dintr-o familie cam mare,
Ce locuia-ntr-o magazie,
La un subsol de prăvălie,
Se legăna alene-n jilț,
Gândind cu voce tare:
Ceva nu mi-e la socoteală,
Și sigur, nu-i lucru curat,
Căci azi la prânz am observat
C-au dispărut, așa, de-odat'
Capcanele ce-aveau momeală,
Bucăți de cașcaval uscat;
Să-l schimbe oare le-o fi luat,
Cu cașcaval mai proaspăt?!...Poate...
Sau, poate că le-au aruncat,
Find trucuri vechi, fumate.
Dar, nu trecuse ziua-ntreagă,
Și cum mergea către bufet,
Zări din nou, pusă discret,
Capcana, și-n ea, în buchet,
Câteva frunze verzi de ceapă,
Ca momeală la desert;
Uimit, al nostru Chiț se-opri,
Privi mirat către capcană,
Și
dând din umeri el zâmbi,
Ne-nțelegând ce-nseamnă,
Da-n timp ce se holba tâmpit,
Capcanei dându-i roată,
Pe loc, săracu' fu oprit,
De-o mață-adevărată...
Speriat de moarte-nțepenit,
Lipsit de-orice scăpare,
O imploră cu glas sfârșit,
Să aibe îndurare...
"Nu te mănânc, mă, nu fi prost!"
Îi spuse mâța dumnealui,
"Cum? N-ai aflat? Suntem în post
În Postul Paștelui!"
Valeriu Cercel
Hamilton Ontario
|
