Eugen Ionescu (Eugène Ionesco) ; 26 noiembrie 1909, Slatina - 28 martie 1994, Paris.
Eugen IONESCU (Eugène Ionesco) s-a născut la 26 noiembrie 1909, la Slatina, şi-a petrecut copilăria în Franţa, pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale şi universitare.
Debutează cu poezii în revista Bilete de papagal. Volumul de critică literară Nu (1934) /
Este premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu și contrariază prin ludicul şi nonşalanţa cu care tratează valorile bine stabilite ale literaturii române.
În 1938 pleacă la Paris ca bursier, iar în 1942 se stabileşte definitiv la Paris.
La 24 august 1944, se naşte fiica sa, Marie-France Ionesco, care va avea un rol important în viața culturală a exilului românesc.
După război, se impune în teatrul de avangardă francez şi e recunoscut apoi în lumea întreagă drept unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX.
În anul 1950, Ionescu debutează în dramaturgie, cu „Cântăreața cheală”/„La Cantatrice Chauve”.
Au urmat ani foarte productivi, publicând, aproape anual, câte o nouă piesă: „Lecția” (1951), „Scaunele” (1952),
„Victimele datoriei (1953), „Amadeu” (1954), „Jacques sau supunerea” şi „Noul locatar” (ambele în 1955),
„Ucigaș fără simbrie” (1957), „Rinocerii” (1959) şi „Regele moare” (1962) etc.
În anul 1970 este ales ca membru al Academiei Franceze – fiind primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă apreciere, primind și distincţia de Cavaler al Legiunii de Onoare.
Se implică tot mai mult în acțiunile exilului din această perioadă.
Moare la 28 martie 1994, la Paris.
|
Constantin Popescu 3/22/2024 |
Contact: |
|
|
