„Nu poate exista încredere fãrã o minimã moralitate.”
M-am întors cãtre o problemã spinoasã care îmi dãdea de mult timp bãtaie de cap: suportarea semenilor. Mai precis, dezamãgit de atâtea încercãri de a veni în întâmpinarea nevoilor neconstientizate ale maselor, mi-am dat seama cã ajunsesem sã mã revolt cumva împotriva celor din „vecinãtatea virtualã a Internetului,” chiar dacã acest lucru nu îl fãceam explicit, din cauza rãcelii si indiferentei cu care erau primite scrierile mele. Prin urmare, constrâns de situatie, mi-am pus urmãtoarea întrebare fundamentalã:
„Cum sã îti suporti semenii, când în mod clar vezi cã nu te pot întelege în ceea ce gândesti si faci?”
Greu de rãspuns! Dacã este vorba despre sot / sotie sau rude apropiate, cu atât mai delicatã va fi problema! Fiindcã dacã nu existã o minimã întelegere a propriilor ciudãtenii, sau calitãti, din partea celor apropiati, cum sã mai stai împreunã cu ei sub acelasi acoperis? Mai bine ar fi, într-o astfel de situatie, sã îti vezi de drumul tãu mai departe si sã îi lasi pe toti sã se descurce asa cum stiu!
Dar acestã gresealã se va repeta de fiecare datã, chiar dacã ti-ai schimba familia de o mie de ori!
De ce? Fireste, fiindcã nimeni nu te poate întelege asa cum esti! Da, nimeni nu este capabil sã îsi dea seama de complexitatea trãirilor pe care le ai în adâncul sufletului tãu. Si astfel, înainte de a pretinde de la altii întelegerea lor, ar fi bine sã te gândesti dacã nu cumva nici tu nu ai habar despre ceea ce se întâmplã în sufletele celorlalti oameni.
„Dar poti sã îti imaginezi ce simte omul de lângã tine?”
Da si nu! Pe de o parte distingi fetele oamenilor din jur si cumva îti dai cu pãrerea asupra a ceea ce ei gândesc. Dar chipul unui om nu redã fidel trãirea sufletului sãu, cu atât mai putin nu reflectã profunzimea stãrilor sale interioare. În plus, putini dintre noi au acel dar, nativ sau dobândit, de a ghici, dincolo de putinele semne exterioare, ce se aflã înãuntrul unui om.
Cu toate acestea, mereu ne imaginãm ce gândesc si simt ceilalti! Da, chiar asa! Un mic gest si gata, am presupus o multime de motive ascunse, secrete bine tãinuite si dorinte meschine! Înainte de a avea o probã fapticã, am si început sã vorbim cu altii despre ce plãnuieste cel de lângã noi si ne pregãtim deja pentru o ripostã hotãrâtã!
Cu putin talent, care nu lipseste la nimeni, cel cu care vorbim astfel de „secrete” va adãuga la rândul lui, prin presupunere bineînteles, alte elemente pe care noi nu le stiam. Si astfel, de la o simplã aparentã se ajunge la certitudinea bãnuielilor nefondate, generatoare de ceartã, urã si discordie între oameni, asa cum se întâmplã din vremuri strãvechi, bãnuiesc cã imediat dupã ce omul a început sã vorbeascã articulat.
Jocul aparentelor dublat de o imaginatie bogatã constituie, prin urmare, sursa celor mai insolite scene consemnate în cãrtile de istorie si în simpla noastrã viatã cotidianã. Asadar, putem sã ne imaginãm ce simte omul de lângã noi, dar acest lucru este posibil sã nu aibã nicio legãturã cu realitatea, fiindcã pentru a avea certitudinea presupunerilor trebuie sã existe un minim dialog.
„Dar este mult mai comod sã îmi imaginez decât sã comunic cu celãlalt! Si, la urma urmei, s-ar putea sã nu mi se spunã adevãrul!”
Corect! Este posibilã si aceastã, dealtfel obisnuitã, situatie când vorbele merg în altã directie decât cea a gândurilor. Trãind într-o societate marcatã de balcanism, o astfel de procedurã devine, uneori, chiar o regulã practicatã în mai toate mediile sociale. Dar cu toate acestea, comunicarea reprezintã un prim pas important în întelegerea celui de lângã tine.
Si mã refer la ceva mai mult decât dialogul superficial mentinut doar la nivelul cuvintelor ce ascund gândurile. Acest machiaj al rãnilor sufletesti nu poate sã dureze prea mult, fiindcã indiferent cât de ticãlos ar fi cineva, el va continua sã simtã nevoia de a se destãinui, de a vorbi despre ceea ce îl doare si de a cãuta întelegerea celor din jurul sãu. Prin urmare, discutãm despre un dialog bazat pe încredere în cel de lângã tine, fiindcã dacã nu existã acest ingredient, atunci comunicarea va fi disimulatã si nesincerã.
„Dar acest lucru este prea de tot! Cum sã ai încredere în celãlalt? Nu este el, cel de lângã mine, rivalul, concurentul si cel care vrea tot timpul sã se foloseascã de mine?”
Rãspunsul depinde de cum te raportezi la ceilalti! Dacã ai fost obisnuit sã nu ai încredere în oameni, lucru dealtfel cultivat cu meticulozitate în timpurile comunismului, atunci asa vor sta lucrurile. Având o astfel de imagine asupra celuilalt, normal cã vei fi mereu restrictionat de caracterul josnic al fiintei umane, real sau presupus, în relatie cu ceilalti.
Dar sã ne oprim putin si sã încercãm sã judecãm drept. Dacã cei din jurul nostru ar fi asa de rãi, cum de fapt ni-i imaginãm, atunci cum ar mai functiona societatea? Ce s-ar întâmpla dacã toti ar fura, ar minti si s-ar însela unii pe altii? Cu sigurantã, cã o astfel de colectivitate s-ar destrãma imediat! Prin urmare, gradul de ticãlosie nu poate fi extins implicit asupra tuturora. Iar etichetele generalizatoare sunt periculoase în primul rând pentru cel care le pune.
Dar asa am ajuns la un alt aspect si anume: „Nu poate exista încredere fãrã o minimã moralitate.” Cum sã te bazezi pe cineva care stii sigur cã te va însela? Cum sã îi încredintezi tainele sufletului tãu la o persoanã de la care te astepti cã se va folosi de tine?
Dar existã un risc, pe care cel care are încredere în semeni si-l asumã implicit, si anume: de a fi trãdat si dezamãgit de cel de lângã tine. Dar si aici existã o regulã a proportiei. Dacã ne raportãm la cel mai mare vânzãtor al tuturor timpurilor, mai precis Iuda, el a fost doar unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos. Prin urmare, riscul de a fi înselat în asteptãri nu este chiar asa de mare cum ne-am astepta si poate meritã asumat. Astfel, cred cã este mult mai bine sã risti având încredere în cel de lângã tine, decât sã trãiesti o viatã în care sã te îndoiesti constant de semenii tãi si sã vezi doar hoti si tâlhari în jurul tãu. Paguba în al doilea caz este mult mai mare!
„Dar noi vorbeam despre suportarea semenilor!”
Da, asa este, discutam despre arta de a trãi în armonie cu ceilalti, însã acest lucru devine posibil doar în mãsura în care învãtãm sã avem încredere în ceilalti, bineînteles învãtând din greseli. Mai departe, este esential sã deprindem arta dialogului real, deschis si fãrã ascunzisuri. În plus, trebuie cultivatã o minimã moralitate, care este indicat sã înceapã cu fiecare dintre noi înainte de a o pretinde de la ceilalti.
Iar la final, este important sã ajungem sã întelegem ceva din complexitatea trãirilor pe care le experimenteazã chiar si cel mai umil dintre oameni. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnã sã ajungi sã trãiesti cu bucurie împreunã cu cel de lângã tine si sã înveti cã de fapt existã doar un singur Om transpus si replicat în miliarde de ipostaze, care la un loc formeazã oceanul, sã sperãm fãrã de sfârsit, al umanitãtii!
Octavian Lupu
|
Octavian Lupu 3/15/2024 |
Contact: |
|
|
