"Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărţi..."
Toma Pavel s-a născut la Bucureşti în 1941, fiu al unui cunoscut avocat şi al Ameliei Pavel, istoric de artă. Absolvă strălucit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (în 1962) şi lucrează ca cercetător la Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectale de sub conducerea lui Al. Rosetti, maestrul său în anii de formaţie lingvistică. Împreună cu alţi colegi de generaţie, este unul dintre fondatorii Cercului de Poetică şi Stilistică din Bucureşti (1963), aflat sub îndrumarea lui Tudor Vianu, Mihai Pop şi Al. Rosetti. Prima sa carte, Fragmente despre cuvinte (1968), impune deodată un eseist strălucitor şi non-conformist: pe pretext lingvistic, se efectua aici o incizie adîncă în conştiinţa culturală a momentului. Toma Pavel s-a expatriat în Franţa în vara anului 1969. După doi ani, în 1971, îşi susţinea deja teza de doctorat la Universitatea din Paris sub îndrumarea lui A. J. Greimas. Devine apoi profesor la Departamentul de Lingvistică al Universităţii din Ottawa (1971), unde profesează pînă în anul 1981. După 1981, va preda mai ales literatură, filozofie şi studii culturale la Universitatea din Montreal (1981-1986) apoi la universităţi din Statele Unite: Santa Cruz, California (1986-1989) şi Princeton (1989-1999). Actualmente este profesor, şef de Departament, la Universitatea din Chicago. Prima sa carte publicată în străinătate, încă marcată de visul structuralist, reprezintă, pînă astăzi, una dintre foarte puţinele tentative reuşite de a introduce rigoarea, dacă nu formalismul, în studiul textului dramatic: La syntaxe narrative des tragédies de Corneille, Paris, Klincksieck, 1976. Se desparte însă curînd de principiile unei analize pur formale prin The Poetics of Plot: the Case of English Renaissance Drama (Minneapolis, 1985) şi mai ales prin lucrarea fundamentală Fictional Worlds (Cambridge, Mass., 1986). Tradusă în franceză, italiană, spaniolă şi română, Lumile ficţionale a devenit o carte de referinţă în domeniul hermeneuticii literare actuale şi una dintre puţinele tentative originale de a defini pur şi simplu literatura la sfîrşitul secolului al XX-lea. Au urmat Le mirage linguistique (Paris, Ed. du Minuit, 1988), poate cea mai inteligentă privire critică asupra structuralismului, carte ce a stîrnit entuziasmul lui Jean-François Revel ori Roger-Paul Droit; apoi L'art de l'éloignement (Paris, Gallimard, 1996), exegeză care, în lunga serie de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct şi proeminent. Ultimele sale cărţi se intitulează De Barthes ŕ Balzac (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) şi, mai ales, La pensée du roman, sub tipar la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuşi (prin Le miroir persan, Montreal, 1978), autorul realizează în această lucrare o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate pînă în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărţi, au fost traduse în româneşte Lumi ficţionale (Minerva, 1992), Mirajul lingvistic (Univers, 1993), şi Arta îndepărtării (Nemira, 1999). Cunoscut în ultimii ani şi publicului din ţara sa natală, Toma Pavel a început să influenţeze benefic gîndirea literară românească, mai ales pe cea a tinerelor generaţii. Prin prestigiul intelectual solid de care se bucură în rîndul specialiştilor din lumea academică internaţională, precum şi al unui public tot mai larg, Toma Pavel este astăzi poate cea mai notorie figură de umanist român afirmat în străinătate.
Rep.
|
Toma Pavel de la Universitatea din Chicago 12/7/2002 |
Contact: |
|
|
