Gânduri mãrturisite ; Oppenheimer și ucenicul vrãjitor
”Oppenheimer” este titlul filmului biografic scris, produs și regizat de Christopher Nolan în 2023, cu Cillian Murphy în rolul lui Julius Robert Oppenheimer, Emily Blunt în rolul soției lui Oppenheimer, Matt Damon în rolul lui Leslie Groves, directorul Proiectului Manhattan, Robert Downey Jr. în rolul lui Lewis Strauss, membru al Comisiei pentru Energie Atomicã a Statelor Unite, și Florence Pugh în rolul iubitei comuniste al lui Oppenheimer, Jean Tatlock.
Filmul este bazat pe lucrarea biograficã de 721 pagini „American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer”, scrisã de Kai Bird și Martin J. Sherwin și publicatã în anul 2005, carte care a obținut numeroase premii printre care și prestigiosul „Pulitzer Prize for Biography or Autobiography” în anul 2006.
Filmul prezintã cariera lui J. Robert Oppenheimer concentrându-se pe studiile sale doctorale sub îndrumarea lui Patrick Blackett la Universitatea din Cambridge și a lui Max Born la Universitatea din Gottingen, pe activitatea didacticã la Universitatea Berkeley din California și la California Institute of Technology, pe contribuția sa ca director al Laboratorului din Los Alamos în cadrul Proiectului Manhattan, de unde și creditarea acestuia ca fiind „pãrintele bombei atomice”, și pe cãderea din grație în urma audierilor sale privind securitatea în timpul erei McCarthy.
„Oppenheimer” a avut premiera la Le Grand Rex din Paris pe 11 iulie 2023 și a fost lansat în cinematografe în Statele Unite și în Regatul Unit zece zile mai târziu de Universal. Filmul a avut încasãri de peste 960 de milioane de dolari la nivel mondial, este cel mai de succes film despre al Doilea Rãzboi Mondial și cel mai de succes film biografic.
”Oppenheimer” a fost desemnat printre primele zece filme din 2023, a fost în primele cinci producții la a 81-a ediție a Premiilor Globul de Aur, a obținut șapte victorii la Cea de-a 77-a ediție a premiilor Academiei Britanice de Film și are 13 nominalizãri de top, printre care, cel mai bun film, la cea de-a 96-a ediție a Premiilor Academiei, în momentul scrierii acestor rânduri.
Se spune ca americanii fac întâi un film când au ceva de spus sus și tare. Cred cã ”Oppenheimer” este un astfel de film, cu mai multe povești într-una singurã, cu mai multe niveluri de accesare a informației în funcție de înțelegerea spectatorului, cu o dezvoltare liniarã privind evoluția personajelor și una neliniarã privind întrepãtrunderea evenimentelor.
Întâi este povestea dezvoltãrii bombei atomice bazate pe fisiunea nuclearã, entuziasmul științific și interesul militar coexistând într-un timp în care presiunea rãzboiului a fãcut posibilã aceastã alipire nenaturalã. O distincție trebuie fãcutã între dezvoltarea armei atomice în scop de apãrare, ca ultimã mãsurã de salvare a civilizației, împotriva ofensivei barbarismului, și folosirea acestora în scop agresiv, pentru cucerirea de noi teritorii și impunerea unor regimuri nedemocratice.
În al doilea rând este drama celor implicați în proiectarea și testarea primelor dispozitive nucleare, înțelegerea treptatã a puterii distructive a acestora, pãrerile de rãu și conștiințele încãrcate de vinã la aflarea efectelor devastatoare asupra vieții umane. Dupã testul Trinity al primei bombe atomice, la 16 iulie 1945, Oppenheimer ar fi afirmat, în traducere proprie din Bhagavad-Gita: „Am devenit Moartea, distrugãtorul lumilor”.
În al treilea rând este implicarea factorului politic atât pe durata cercetãrilor și mai ales dupã folosirea bombelor atomice la Hiroshima și Nagasaki, când politicienii doreau dezvoltarea unei bombe cu hidrogen bazatã pe fuziunea nuclearã, având un caracter distructiv net superior, iar oamenii de științã, printre care și Oppenheimer, militau pentru oprirea cursei înarmãrilor.
Dupã pãrerea mea, ca simplu spectator, capodopera cinematograficã „Oppenheimer” este printre cele mai bune filme al ultimelor decenii, pentru cã aduce în fața noastrã, într-un moment critic al existenței civilizației umane, problema responsabilitãții cercetãtorului în fața unei descoperiri epocale, în fața propriei conștiințe, în fața societãții și chiar în fața lui Dumnezeu. Cu toții ar trebui sã ne întrebãm ce efect au acțiunile noastre, cuvintele noastre, chiar și gândurile noaste, mãrturisite sau nu.
Pe de altã parte omul de științã nu poate fi acuzat pentru cã „pitecantropul” aruncã cu piatra, nu poți acuza inventatorul pentru cã invenția acestuia a fost folositã în scopuri distructive. Bine ar fi ca și conducãtorii noștri, cei aleși sau cei cocoțați în vârful piramidelor sã înțeleagã cã acțiunile lor sunt mai devastatoare decât ale simplului cetãțean. Dacã iei pilula greșitã de unul singur, poți s-o mierlești, dar dacã dai pilula greșitã la miliarde de oameni, Dumnezeu cu mila.
Asemãnarea lui Oppenheimer cu „ucenicul vrãjitor” din poemul lui Johann Wolfgang Goethe se oprește la dorința de cunoaștere, fãrã de care am fi tot în epoca de piatrã. Mai apropiat de „ucenicul vrãjitor” e însã omul politic, mânat de dorința de mãrire, și care vede în folosirea unei noi descoperiri științifice o modalitate de a-și mãri puterea.
Ucenicul care aspirã la calitatea de „vrãjitor” este cel care a adunat în inimã multe nedreptãți și suferințe și care odatã ajuns „sus”, își manifestã aceeași forțã distructivã cu care el a fost oprimat, cel care ajuns la „butoane” poate apãsa, chiar din curiozitate, greșealã sau „joacã”, butonul interzis, și reduce ce a mai rãmas din civilizația actualã, la un punct din care epoca de piatrã ar pãrea un deziderat.
Ioan Cojocariu
Toronto
Nota Observatorul ;
"Oppenheimer", în regia lui Christopher Nolan, a confirmat statutul de mare favoritã câstigând 7 premii Oscar, printre care si cel pentru cel mai bun film, în cadrul celei de-a 96-a gale a premiilor Oscar, desfãsuratã duminicã searã la Hollywood,
|
Ioan Cojocariu 3/11/2024 |
Contact: |
|
|
