Gânduri mărturisite ; Oppenheimer și ucenicul vrăjitor
”Oppenheimer” este titlul filmului biografic scris, produs și regizat de Christopher Nolan în 2023, cu Cillian Murphy în rolul lui Julius Robert Oppenheimer, Emily Blunt în rolul soției lui Oppenheimer, Matt Damon în rolul lui Leslie Groves, directorul Proiectului Manhattan, Robert Downey Jr. în rolul lui Lewis Strauss, membru al Comisiei pentru Energie Atomică a Statelor Unite, și Florence Pugh în rolul iubitei comuniste al lui Oppenheimer, Jean Tatlock.
Filmul este bazat pe lucrarea biografică de 721 pagini „American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer”, scrisă de Kai Bird și Martin J. Sherwin și publicată în anul 2005, carte care a obținut numeroase premii printre care și prestigiosul „Pulitzer Prize for Biography or Autobiography” în anul 2006.
Filmul prezintă cariera lui J. Robert Oppenheimer concentrându-se pe studiile sale doctorale sub îndrumarea lui Patrick Blackett la Universitatea din Cambridge și a lui Max Born la Universitatea din Gottingen, pe activitatea didactică la Universitatea Berkeley din California și la California Institute of Technology, pe contribuția sa ca director al Laboratorului din Los Alamos în cadrul Proiectului Manhattan, de unde și creditarea acestuia ca fiind „părintele bombei atomice”, și pe căderea din grație în urma audierilor sale privind securitatea în timpul erei McCarthy.
„Oppenheimer” a avut premiera la Le Grand Rex din Paris pe 11 iulie 2023 și a fost lansat în cinematografe în Statele Unite și în Regatul Unit zece zile mai târziu de Universal. Filmul a avut încasări de peste 960 de milioane de dolari la nivel mondial, este cel mai de succes film despre al Doilea Război Mondial și cel mai de succes film biografic.
”Oppenheimer” a fost desemnat printre primele zece filme din 2023, a fost în primele cinci producții la a 81-a ediție a Premiilor Globul de Aur, a obținut șapte victorii la Cea de-a 77-a ediție a premiilor Academiei Britanice de Film și are 13 nominalizări de top, printre care, cel mai bun film, la cea de-a 96-a ediție a Premiilor Academiei, în momentul scrierii acestor rânduri.
Se spune ca americanii fac întâi un film când au ceva de spus sus și tare. Cred că ”Oppenheimer” este un astfel de film, cu mai multe povești într-una singură, cu mai multe niveluri de accesare a informației în funcție de înțelegerea spectatorului, cu o dezvoltare liniară privind evoluția personajelor și una neliniară privind întrepătrunderea evenimentelor.
Întâi este povestea dezvoltării bombei atomice bazate pe fisiunea nucleară, entuziasmul științific și interesul militar coexistând într-un timp în care presiunea războiului a făcut posibilă această alipire nenaturală. O distincție trebuie făcută între dezvoltarea armei atomice în scop de apărare, ca ultimă măsură de salvare a civilizației, împotriva ofensivei barbarismului, și folosirea acestora în scop agresiv, pentru cucerirea de noi teritorii și impunerea unor regimuri nedemocratice.
În al doilea rând este drama celor implicați în proiectarea și testarea primelor dispozitive nucleare, înțelegerea treptată a puterii distructive a acestora, părerile de rău și conștiințele încărcate de vină la aflarea efectelor devastatoare asupra vieții umane. După testul Trinity al primei bombe atomice, la 16 iulie 1945, Oppenheimer ar fi afirmat, în traducere proprie din Bhagavad-Gita: „Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”.
În al treilea rând este implicarea factorului politic atât pe durata cercetărilor și mai ales după folosirea bombelor atomice la Hiroshima și Nagasaki, când politicienii doreau dezvoltarea unei bombe cu hidrogen bazată pe fuziunea nucleară, având un caracter distructiv net superior, iar oamenii de știință, printre care și Oppenheimer, militau pentru oprirea cursei înarmărilor.
După părerea mea, ca simplu spectator, capodopera cinematografică „Oppenheimer” este printre cele mai bune filme al ultimelor decenii, pentru că aduce în fața noastră, într-un moment critic al existenței civilizației umane, problema responsabilității cercetătorului în fața unei descoperiri epocale, în fața propriei conștiințe, în fața societății și chiar în fața lui Dumnezeu. Cu toții ar trebui să ne întrebăm ce efect au acțiunile noastre, cuvintele noastre, chiar și gândurile noaste, mărturisite sau nu.
Pe de altă parte omul de știință nu poate fi acuzat pentru că „pitecantropul” aruncă cu piatra, nu poți acuza inventatorul pentru că invenția acestuia a fost folosită în scopuri distructive. Bine ar fi ca și conducătorii noștri, cei aleși sau cei cocoțați în vârful piramidelor să înțeleagă că acțiunile lor sunt mai devastatoare decât ale simplului cetățean. Dacă iei pilula greșită de unul singur, poți s-o mierlești, dar dacă dai pilula greșită la miliarde de oameni, Dumnezeu cu mila.
Asemănarea lui Oppenheimer cu „ucenicul vrăjitor” din poemul lui Johann Wolfgang Goethe se oprește la dorința de cunoaștere, fără de care am fi tot în epoca de piatră. Mai apropiat de „ucenicul vrăjitor” e însă omul politic, mânat de dorința de mărire, și care vede în folosirea unei noi descoperiri științifice o modalitate de a-și mări puterea.
Ucenicul care aspiră la calitatea de „vrăjitor” este cel care a adunat în inimă multe nedreptăți și suferințe și care odată ajuns „sus”, își manifestă aceeași forță distructivă cu care el a fost oprimat, cel care ajuns la „butoane” poate apăsa, chiar din curiozitate, greșeală sau „joacă”, butonul interzis, și reduce ce a mai rămas din civilizația actuală, la un punct din care epoca de piatră ar părea un deziderat.
Ioan Cojocariu
Toronto
Nota Observatorul ;
"Oppenheimer", în regia lui Christopher Nolan, a confirmat statutul de mare favorită câstigând 7 premii Oscar, printre care si cel pentru cel mai bun film, în cadrul celei de-a 96-a gale a premiilor Oscar, desfăsurată duminică seară la Hollywood,
|
Ioan Cojocariu 3/11/2024 |
Contact: |
|
|
