Interviu cu pr. Cãtãlin Constantin Lungu din Montreal
Nãscut la Iași, hirotonit preot la poalele Subcarpaților Rãsãriteni. Dupã absolvirea facultãții, obține o bursã de studii postuniversitare (masterat și doctorat) în Grecia. Spre a fi slujitor în Biserica Ortodoxã a Greciei, i se propune sã iasã de sub jurisdicția Patriarhiei Române, pentru a intra definitiv sub jurisdicția Arhiepiscopiei Grecești. Timp de aproximativ 10 ani locuiește în Grecia, iar în 2011 emigreazã în Canada. Totodatã se transferã ca preot în Mitropolia Greacã din Canada ce se aflã sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. În momentul de fațã, pãrintele este slujitor responsabil la una dintre cele mai mari mãnãstiri ortodoxe din Canada. Respectivul așezãmânt este mãnãstire de maici, fiind localizat la aproximativ 60 km de Montreal, în apropierea micului oraș Lachute. Preotul Cãtãlin Constantin Lungu cocheteazã cu pana scrisului, pânã într-atât încât a publicat de curând o carte. Deja lansatã în România în 2023, prietenii și cititorii din Canada așteaptã cu nerãbdare sã o rãsfoiascã, iar noi sã cunoaștem mai bine pe cel care se aflã la capãtul peniței ce a declanșat „Zâmbete în amvon”.
*
Corina Haiduc: Ne-am cunoscut cu amintiri ale trecutului și prieteni comuni din Grecia și cu planuri de viitor, pe o pârtie finã a prezentului. Aflat la început de drum și de imigrație pe pãmânt canadian, preotul Constantin Lungu venea cu familia, curajos sã înceapã o nouã viațã. Cum vi s-a pãrut integrarea/adaptarea acum câți ani?
Pr. Constantin Lungu: Fiind la a doua emigrare, nu a fost prea dificil, mai ales cã venisem din Grecia direct într-o comunitate greceascã, având aceleași valori tradiționale, unde ni s-a oferit multã susținere. Mai dificil a fost cu frigul de aici, având în vedere cã în Grecia locuiam într-un oraș de la malul Mãrii Egee. Acolo intram în apa mãrii la jumãtatea lunii mai și ieșeam în octombrie. Iar aici intrãm în zãpadã în noiembrie și ieșim în aprilie.
Corina Haiduc: Plecat de acasã de la o vârstã fragedã spre Grecia și mai târziu spre o altã țarã, mult mai îndepãrtatã, ați avut așteptãri, regrete sau vise neîmplinite?
Pr. Constantin Lungu: Bunul Dumnezeu m-a rãsfãțat cum a știut El mai bine, totdeauna am lãsat lucrurile sã meargã dupã voia Lui. Cât despre regrete, aș putea spune cã doar în ceea ce mã privește, regret mult cã am pierdut un timp pe care nu-l mai pot recupera. Spre exemplu, cã nu am citit mai mult la tinerețe decât citesc acum, la bãtrânețe. Și cã nu am început sã scriu mai devreme.
Corina Haiduc: Aveți o familie frumoasã, împlinitã și în așteptare de urmași, ce v-ați mai dori?
Pr. Constantin Lungu: Sãnãtate familiei mele și mie, încât sã am capacitatea de a mai scrie. Prima carte a fost un accident în viața mea. Celelalte, care și dacã vor urma, evident cã nu vor mai fi accidente.
Corina Haiduc: Cititorii dvs vã cunosc din ceea ce publicați de o bunã bucatã de vreme pe rețelele mass-media și vã gustã din plin glumele. Dovada este curajul de a le publica. Soția dvs cum le apreciazã?
Pr. Constantin Lungu: Cititorii mei în mare parte sunt cei de pe rețelele mass-media și cei ai câtorva jurnale. Mi s-a întâmplat sã fiu oprit pe stradã de persoane care mã citesc, fãcându-mi-se complimente la ce scriu, sau chiar pentru foto-selfie. Cât despre soție pot spune cã se amuzã teribil de mult când povestesc întâmplãrile trecutului meu, unele abia acum i le mãrturisesc, oricum știu bine cã nu mai are ce sã-mi facã. Pe de altã parte, ea, fiind mai conservatoare, nu prea este de acord sã le fac publice și din acest motiv mã ceartã uneori. Dar un bãrbat cu atâta nebunie cât a încãput în mine, meritã sã fie certat, oricum, eu mã amuz când ea mã ceartã. Draga de ea, mereu îmi spune sã nu scriu nimic despre mine. Și apoi îmi este imposibil sã nu scriu despre sinele meu. Nu am întâlnit niciun autor care sã nu fi scris despre sinele sãu. Realmente aproape tot ce scrii este luat din tine, rareori se întâmplã sã nu fie. Cred cã ar fi absurd sã nu scrii despre sinele tãu. Scrisul și sinele fac parte din aceeași carte sau piesã și-ți este imposibil sã le separi. Un lucru îmi este cert, cã nu trebuie sã exagerez.
Corina Haiduc: Talentul de a scrie existã sau nu. La dvs se dovedește cu prisosințã. A fost dintotdeauna sau a apãrut mai târziu?
Pr. Constantin Lungu: Talentul de a scrie cred cã a zãcut mult timp captiv în mine și, nemairezistând sã stea încarcerat, s-a apostat. Doar astfel îmi explic cã a fost moștenit. Bunicul din partea tatãlui avea talentul de a scrie. Tatãl meu și celelalte rude mi-au spus de multe ori despre el cã era un om simplu cu patru clase primare care citea și scria scrisorile dictate de consãtenii neștiutori de carte. Eu nu l-am prins în viațã, murise cu zece ani înainte de a mã naște. Grație pãrinților mei, port acelaºi prenume ca al bunicului, Constantin. Îmi amintesc bine cã, pe când aveam 16 ani, bunica mi-a arãtat niște foi cu povestiri scrise de el. Relata despre asasinarea unui fiu de-al lor și despre plecarea tatãlui meu la cãtãnie. Pe alocuri avea și versuri lirice scrise cu rimã împerecheatã. Era un scris caligrafic și ordonat. Mai târziu, am cãutat acele foi, dar nu le-am mai gãsit, fuseserã luate de sumbrul vânt al timpului palid. Un alt talent pe care-l am este cel de a fi uneori bufon sau hazliu. Pe acesta l-am moștenit de la mama. Mama a fost o femeie simplã, a fãcut patru clase la cursurile de alfabetizare din timpul rãzboiului. Ca mai toate femeile de la țarã, avea școala vieții. În ciuda tuturor necazurilor, era înzestratã cu un formidabil talent de a povesti într-un stil strașnic de amuzant, mergând pânã la autoironie.
Corina Haiduc: Cum a apãrut ideea de a publica o carte și, de fapt, ce cuprinde „Zâmbete în amvon”? Cine a realizat ilustrația? Cum s-au derulat editarea și tipãrirea? Unde au fost fãcute? Sunt întrebãri firești pe care și le pune un cititor și un posibil viitor scriitor.
Pr. Constantin Lungu: Prima idee de a scrie mi-a sugerat-o regretatul scriitor Rãzvan Codrescu. Ne cunoscusem în timpul unei cãlãtorii, cu ani în urmã. Apoi intrasem într-o conversație cu el pe messenger și, povestindu-i o întâmplare de-a mea, m-a încurajat sã scriu. Deci pot spune cã primul impuls de a scrie n-a venit de la oricine. Cartea cuprinde amintirile din experiența mea acumulatã de-a lungul celor aproape trei decenii de pastorație înfãptuitã în cele trei țãri: România, Grecia și Canada. Anumite întâmplãri hazlii, dar și triste, toate sunt povestite din adâncul inimii mele, încât le cunosc foarte bine fonetica, dar și gustul, cãci ele sunt savurate prin gustul iubirii mele. Ilustrația este a pãrintelui Vasile Trif, cu dânsul am fost coleg de facultate, timp de trei ani. Dumnealui, dupã cum bine știți, este cunoscut ca fiind unul dintre artiștii români talentați de la Montreal. Biserica din imagine mi-a plãcut fiindcã este așezatã pe o colinã precum biserica primei mele parohii, unde mi-am fãcut debutul în preoție. Apoi lumina pe care o emanã acuarela, ba chiar și denumirea ei fiind: ,,În lumina unei zile de varã”. Iar mie mereu îmi vine în minte lumina copilãriei mele de pe malul Prutului și pe care nu vreau sã o pierd nicicând. Cât despre editarea și tipãrirea cãrții s-a ocupat doamna Elena Mândru, președinta Societãții Scriitorilor Fãrã Frontiere, care, fiind o femeie descurcãreațã, s-a mișcat repede, chiar peste așteptãrile mele. Un alt aspect este cã, de aproape trei ani de când sunt membru activ al respectivei societãți, SSFF, mi-au fost publicate numeroase narațiuni în revista „Moldova Literarã”. Apoi cei de la Editura Timpul din Iași au grãbit și ei pe cât posibil scoaterea cãrții de sub tipar. Între timp mi-au fost publicate și câteva expuneri în revista online „Curentul Internațional”, editatã la Detroit USA, al cãrei președinte este domnul Ștefan Strãjeri. Nu în ultimul rând, vreau sã amintesc contribuția doamnei profesoare Petronela Angheluțã care a fãcut cãrții o prefațã superbã.
Corina Haiduc: Cum a fost primitã cartea în România?
Pr. Constantin Lungu: Lansarea a avut loc la Casa Cãrții din Iași, unde au fost prezente peste 80 de persoane. M-am bucurat cã au participat ºi persoane pe care nu le cunoscusem, apoi rude, prieteni, foști colegi de școalã, foști dascãli de-ai mei și o mare parte dintre colegii scriitori ai Societãții Scriitorilor. Am ținut mortiș ca prima lansare sã fie la Iași. Iașul este un oraș foarte frumos, mã consider norocos cã a fost orașul adolescenței mele, care-mi trezește multe amintiri. Deseori, când merg în țarã, mã plimb desfãtându-mi privirea prin fiecare colț al orașului. Rãmân avid la dorința de a vizita Grãdina Botanicã și strãzile Copoului. O mie de ani dacã m-aș plimba pe acele strãzi, tot nu m-aș plictisi. Ultima oarã când am fost, într-una din zile, m-am așezat pe o bancã în fața teiului lui Eminescu din parcul Copou. Am privit puțin la tinerii care se plimbau și m-a durut enorm faptul cã nu am vãzut niciun bãiat sã-și aștepte iubita cu o floare în mânã, nu mai existã, ori s-a pierdut romantismul din vremea adolescenței mele. Țin foarte mult și la perioada copilãriei și a adolescenței mele și, din acest motiv, port în mine mereu acele amintiri. Dar, în același timp, sunt sutã la sutã deschis la schimbare, în orice moment al vieții mele. Îmi doresc sã descopãr lucruri noi și sã pãstrez pãrți ale trecutului meu. Iubesc cu pasiune speranța în viitor.
Corina Haiduc: Ce așteptãri aveți de la cititorul româno-canadian?
Pr. Constantin Lungu: Sã-și iubeascã limba, neamul, țara mamã, dar și țara adoptivã. Dupã toate acestea, un aspect foarte important este sã-și învețe copiii sã vorbeascã limba strãmoșilor lor, cum frumos spunem noi, moldovenii, limba buneilor.
Corina Haiduc: Sunt convinsã cã aveți deja un alt manuscris în lucru. Proiecte?
Pr. Constantin Lungu: Deocamdatã, mã ocup mai intens de o carte ce se aflã pe masa mea de lucru, cu titlul ,,Adam cu mere dulci”. Sunt amintirile unui copil care și-a trãit copilãria în curtea satului românesc. Dorința autorului este ca acea copilãrie sã fie și a cititorului. O carte, când este cititã, trebuie sã se dizolve în inima cititorului. Apoi mai am în proiect și un roman intitulat ,,Amprenta unei iubiri imposibile”. Însã de el mã voi apuca mai târziu.
Corina Haiduc: Ne aflãm la început de an nou 2024 și din inimã vã urez La mulți ani dvs și familiei! Sã aveți parte de vise împlinite, sãnãtate și sã vã pãstrați mereu simțul umorului. Este o calitate de neprețuit.
|
Corina Haiduc 3/3/2024 |
Contact: |
|
|
