Portret de femeie
Sunt fana dimineților fără stăpân
a zâmbetului furat de pe buzele omului bun
o răsfățată a nopților cu lună
o pasăre pierdută în furtună
mă îmbăt cu vise în fiecare seară
mă învelesc cu gânduri
strângând la piept o poză pierdută dintr-o ramă
Sunt eu
femeia frunză ce tremură când vântul o alintă
și arde ca un rug pe brațe de dorință
sunt sloi de gheață în fața lumii
și mă ascund de sentimente
într-o cochilie pe fundul mării
mă regăsesc în toate bucuriile lumii
și iau cu împrumut un gram de fericire
când pruncii gânguresc primind iubire
țin în mâini pocalul cu dorințe
licuricii dansează prin fața ochilor mei
e noapte
pe cer sunt multe stele aprinse
iar eu sunt una din milioanele de femei.
Îmbrățișări
Zadarnic mă strecor în toamnă
În inimă am flori de primăvară.
Amurgul tremură sub pleoape
Înfrigurat, așteaptă steaua
Din așternutul de mătase
Cănd îngerii păzesc împărăția
Luna visează,
Pe amândoi ne îmbrățisează bucuria.
Bucăți din viață stau rupte la picioare,
Pășești cu grijă, punând un zâmbet pe fiecare.
Mă îmbrățișezi
Și îmbrățișați dormim,
Așa cum mama strânge în brațe copilul.
Când starea ta de bine învăluie pământul,
Ocrotitor e gândul.
Aievea ești cu mine,
Port primăvara în suflet, cu toamna ta cu tot.
Dimineață cu aromă de cafea
Umbra mă însoțește prin camera de noapte
Pășim amândouă în noua zi
Până când soarele se înalță.
Tălpile se dezlipesc cu greu de podea,
Simțim lemnul din care, cândva,
Drujba cu putere mușca.
Iubim dimineața!
Poartă deschisă spre viață.
Pe podea, lascivă, cămașa pică,
Umbra se vâră în sufletu-mi candid,
Goliciunea ne îmbracă pe amândouă.
Umbra și ființa
Între două stânci de vise
Savurează existența
Alături de-o cafea aburindă.
Reverie
Îmi dezgolești încet, dar sigur,
O primăvară în pieptul meu,
Cu mâinile ca de liane
Știi cum să împletești dorințe,
Pe chivotul de aur a unui zeu.
Lipești cu furia tăcerii
Trupuri ce încolțesc din nou
În apele învolburate,
Ce se preling pe trupul tău.
Cu brațele verzi oprești cascada
Nestingheritelor plăceri.
Când șoaptele se frâng în așternuturi,
Cu reveria unei primăveri.
Falduri călcate în picioare,
Apusul scufundat în mare,
Viața se zbate fără culoare
Pe rugul dragostei, păcatele vor arde
Între sentimente și fapte.
|
Coca Popescu 2/27/2024 |
Contact: |
|
|
