Portret de femeie
Sunt fana dimineților fără stăpân
a zâmbetului furat de pe buzele omului bun
o răsfățată a nopților cu lună
o pasăre pierdută în furtună
mă îmbăt cu vise în fiecare seară
mă învelesc cu gânduri
strângând la piept o poză pierdută dintr-o ramă
Sunt eu
femeia frunză ce tremură când vântul o alintă
și arde ca un rug pe brațe de dorință
sunt sloi de gheață în fața lumii
și mă ascund de sentimente
într-o cochilie pe fundul mării
mă regăsesc în toate bucuriile lumii
și iau cu împrumut un gram de fericire
când pruncii gânguresc primind iubire
țin în mâini pocalul cu dorințe
licuricii dansează prin fața ochilor mei
e noapte
pe cer sunt multe stele aprinse
iar eu sunt una din milioanele de femei.
Îmbrăţişări
Zadarnic mă strecor în toamnă
În inimă am flori de primăvară.
Amurgul tremură sub pleoape
Înfrigurat, aşteaptă steaua
Din aşternutul de mătase
Cănd îngerii păzesc împărăţia
Luna visează,
Pe amândoi ne îmbrăţisează bucuria.
Bucăţi din viaţă stau rupte la picioare,
Păşeşti cu grijă, punând un zâmbet pe fiecare.
Mă îmbrăţişezi
Şi îmbrăţişaţi dormim,
Aşa cum mama strânge în braţe copilul.
Când starea ta de bine învăluie pământul,
Ocrotitor e gândul.
Aievea eşti cu mine,
Port primăvara în suflet, cu toamna ta cu tot.
Dimineaţă cu aromă de cafea
Umbra mă însoţeşte prin camera de noapte
Păşim amândouă în noua zi
Până când soarele se înalţă.
Tălpile se dezlipesc cu greu de podea,
Simţim lemnul din care, cândva,
Drujba cu putere muşca.
Iubim dimineaţa!
Poartă deschisă spre viaţă.
Pe podea, lascivă, cămaşa pică,
Umbra se vâră în sufletu-mi candid,
Goliciunea ne îmbracă pe amândouă.
Umbra şi fiinţa
Între două stânci de vise
Savurează existenţa
Alături de-o cafea aburindă.
Reverie
Îmi dezgoleşti încet, dar sigur,
O primăvară în pieptul meu,
Cu mâinile ca de liane
Ştii cum să împleteşti dorinţe,
Pe chivotul de aur a unui zeu.
Lipeşti cu furia tăcerii
Trupuri ce încolţesc din nou
În apele învolburate,
Ce se preling pe trupul tău.
Cu braţele verzi opreşti cascada
Nestingheritelor plăceri.
Când şoaptele se frâng în aşternuturi,
Cu reveria unei primăveri.
Falduri călcate în picioare,
Apusul scufundat în mare,
Viaţa se zbate fără culoare
Pe rugul dragostei, păcatele vor arde
Între sentimente şi fapte.
|
Coca Popescu 2/27/2024 |
Contact: |
|
|
