Acceptă schimbarea
De câtva timp nu îmi dă pace un gând, dar ce spun eu, o adevărată revoltă este în sufletul
meu. M-am hotărât cu greu să scriu despre un subiect care nu de foarte mult timp era ceva
tabu.
Homosexualitatea, blamată de biserică, cea care nu poate privi în propria-i curte din cauza ochelarilor de cal purtați de prea fericiții și de cei trecuți bine de prima parte a vieții, cei singuri și frustrați.
Dumnezeu m-a binecuvântat cu iubire necondiționată, cu prieteni din toate clasele
sociale, etniile, dar și cu alte orientări sexuale, ce nu pot înțelege este încrâncenarea societății în care trăim.
Homosexualitatea a fost încă de la începutul lumii pretutindeni, chiar și în locașurile sfinte
sau casele regale. Ne-a găsit pudoarea tocmai acum, când pe tot globul se acceptă
schimbarea gândirii îngrădite de prejudecăți, la noi mai sunt unele voci care se exprimă
vehement la adresa cuplurilor gay fără să analizeze îndeaproape escapadele amoroase
petrecute în locașurile sfinte de preacuvioșii călugări sau.... .
Până și copilașii preșcolari știu că nu barza ia adus pe lume, sărăcuța a ostenit de atâta
curierat pasând acest serviciu către spitale, unde mamele i-au născut sub supravegherea
medicilor.
Deci, despre ce pudoare vorbim?
Pe tot globul sunt recunoscuți ca soț și soție cuplurile formate din două femei sau doi
bărbați, numai noi românașii ne punem cu dosul în ușa cotețului precum porcul la ignat
aruncând și cu barda în grindă, că de nu vrem sa acceptăm adevărul.
Acești puși la zid de națiune nu s-au născut din părinți ortodocși, dintr-un bărbat și o
femeie?
Dacă plozii procreați de aceștia au o altă înclinație sexuală și nu se simt bine în pielea și
corpul lor cine-i de vină?
Poate blestemul de la a șaptea generație, cum spunea bunica. Să fim serioși și să ne vedem bârna din casa fiecăruia.
Sunt foarte multe cupluri care își ascund orientarea sexuală de teamă că vor fi
marginalizați că își vor pierde funcțiile, serviciul, până la urmă ce ne interesează pe noi cei
mulți și fără de păcat, cine cu cine se culcă și de ce. La fel și prostituția, în vremuri de mult
apuse existau case de randevu bine organizate cu medic și matroană, afaceri legalizate. Noi,
nu și nu că este imoral dar la copii abuzați sexual la tinerele traficate sau găsite moarte în
condiții suspecte cine se gândește și cum rămâne? Suntem prea pudici să răspundem, într-adevăr la modă este videochat-ul dar câți își permit luxul...
Foarte mulți dintre noi avem lacăte pe creier, o exprimare cât se poate de plastică ca să
nu deranjez cu vocabularul meu libertin pe cei fără de păcat. Lipsiți de activități și fără să ne
bucurăm sufletul ne refugiem în Cleveteala cum spune preotul Ciprian, la noi românii a
devenit un sport național această cleveteală pe care o practicăm și întâlnim la tot pasul.
Rectific, să fiu bine înțeleasă, citându-l pe părintele Ciprian: Cleveteala este un păcat de
moarte.
Dar și așa răul și neghina există de când pământul iar de cleveteală încă nu a murit
nimeni, spun eu.
Poate citind aceste gânduri mulți se vor întreba ce orientare sexuală am eu. Ei bine
recunosc, iubesc bărbatul obosit, arțăgos, romantic, galant poate uneori cu prea mult chef
de distracție, până la urma urmei și bărbatul este tot om, cu sentimente și frustrări nu
poate fi întotdeauna tare ca piatra numai noi femeile îl vedem în culori diferite în funcție
de gesturile pe care le face voluntar sau imatur, câteodată.
Una peste alta haide-ți să fim îngăduitori cu semenii noștri să zâmbim mai des și să
petrecem timp de calitate în compania celor dragi, avem o singură viață indiferent de etnie,
orientare sexuală sau credință iar prin vene ne curge aceiași culoare de sânge.
Să rupem lacătele care ne țin mințile ferecate, să prețuim viața și relațiile interumane în
fond Dumnezeu ne-a zămislit după chipul și asemănarea sa chiar dacă necuratul și-a băgat
coada, soarele a răsărit în fiecare dimineață din același loc.
Nimănui să nu-i fie frică sau rușine cu ceea ce este, sărăcia, bogăția, ipocrizia fac parte din
acesta lume la fel și iertarea. Nu vă chinuiți sufletele cu ceva care nu vă afectează direct.
Iubirea ne unește dar și dezbină, însă cine iubește necondiționat nu își împovărează
sufletul, nu are timp să caute sau să găsească vină altcuiva.
Coca Popescu
|
Coca Popescu 2/27/2024 |
Contact: |
|
|
